Tatăl

În lumea premuritoare, ne-am născut ca spirite din Părinți Cerești și am trăit alături de Ei ca familie.³ Ei ne cunoșteau, ne-au învățat și ne-au iubit.⁴ Noi am dorit foarte mult să fim ca Tatăl nostru Ceresc. Însă, pentru a face acest lucru, am acceptat că trebuia:

1. să dobândim trupuri fizice glorificate, nemuritoare⁵;

2. să ne căsătorim și să formăm familii prin puterea de a pecetlui a preoției⁶ și

3. să dobândim toată cunoașterea, puterea și atributele divine⁷.

În consecință, Tatăl a creat un plan care avea să ne permită, potrivit unor anumite condiții⁸, să dobândim trupuri fizice care aveau să devină nemuritoare și glorificate la înviere; să ne căsătorim și să formăm familii în viața muritoare sau, pentru cei credincioși care nu aveau această ocazie, după viața muritoare⁹; să progresăm către perfecțiune și, în cele din urmă, să ne întoarcem la Părinții noștri Cerești și să locuim alături de Ei și de familiile noastre într-o stare de exaltare și fericire eternă.¹⁰

Scripturile numesc aceasta planul salvării.¹¹ Am fost atât de recunoscători pentru acest plan, încât, atunci când ne-a fost prezentat, am scos strigăte de bucurie.¹² Fiecare dintre noi a acceptat condițiile planului, inclusiv experiențele și încercările din viața muritoare care aveau să ne ajute să ne dezvoltăm atribute divine.¹³

În viața muritoare, Tatăl Ceresc ne oferă condițiile de care avem nevoie pentru a progresa în cadrul planului Său. Tatăl L-a zămislit pe Isus Hristos în trup¹⁴ și I-a oferit ajutor divin pentru a-Și îndeplini misiunea din viața muritoare. Tatăl Ceresc ne va ajuta și pe noi, pe fiecare în parte, dacă ne vom strădui să ținem poruncile Sale.¹⁵ Tatăl ne dă libertatea de a alege.¹⁶ Viața noastră este în mâinile Sale și „zilele [noastre] sunt cunoscute” și „nu vor fi [numărate] mai [puține]”.¹⁷ Și El Se asigură că, în cele din urmă, toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc.¹⁸

Tatăl Ceresc este Cel care ne dă pâinea cea de toate zilele¹⁹, ceea ce include atât hrana pe care o mâncăm, cât și tăria de care avem nevoie pentru a ține poruncile Sale.²⁰ Tatăl ne dă daruri bune.²¹ El ne ascultă rugăciunile și le răspunde.²² Tatăl Ceresc ne izbăvește de rău, atunci când Îi permitem.²³ Plânge pentru noi atunci când suferim.²⁴ În cele din urmă, toate binecuvântările noastre vin de la Tatăl.²⁵

Tatăl Ceresc ne îndrumă și ne dă experiențe de care avem nevoie ținând cont de tăria noastră, de slăbiciunile noastre și de alegerile noastre, pentru ca noi să dăm roade bune.²⁶ Tatăl ne mustră când este nevoie, deoarece El ne iubește.²⁷ El este un „Om al Sfatului”²⁸, care ne va sfătui dacă Îl rugăm.²⁹

Tatăl Ceresc este Cel care trimite, atât influența, cât și darul Duhului Sfânt în viața noastră.³⁰ Prin darul Duhului Sfânt, gloria – sau inteligența, lumina și puterea – Tatălui poate sălășlui în noi.³¹ Dacă ne vom strădui să creștem în lumină și adevăr, până când ochii noștri vor fi îndreptați numai către slava lui Dumnezeu, Tatăl Ceresc va trimite Spiritul Sfânt al făgăduinței pentru a ne pecetlui pentru viața eternă și pentru a ne dezvălui fața Sa – fie în această viață, fie în următoarea.³²

În lumea spiritelor din viața de după moarte, Tatăl Ceresc continuă să reverse Duhul Sfânt și să trimită misionari celor care au nevoie de Evanghelie. El răspunde rugăciunilor și, celor cărora le lipsesc rânduielile necesare salvării, îi ajută să le primească prin intermediul celor vii care le înfăptuiesc pentru și în folosul lor.³³

Tatăl L-a înălțat pe Isus Hristos și I-a dat puterea de a face posibilă învierea³⁴, care este modul prin care putem dobândi trupuri nemuritoare. Mântuirea și învierea Salvatorului ne pot aduce înapoi în prezența Tatălui, unde vom fi judecați de Isus Hristos.³⁵

Cei care se bizuie pe „meritele și mila și harul lui Mesia cel Sfânt”³⁶ vor primi trupuri glorificate ca Tatăl³⁷ și vor trăi în prezența Sa „într-o stare de fericire fără de sfârșit”³⁸. Acolo, Tatăl ne va șterge toate lacrimile³⁹ și ne va ajuta să ne continuăm călătoria de a deveni ca El.

După cum vedeți, Tatăl Ceresc este mereu acolo pentru noi.⁴⁰

Pentru a deveni ca Tatăl, trebuie să ne dezvoltăm trăsăturile Sale de caracter. Atributele și perfecțiunea Tatălui includ următoarele:

• Tatăl este „Fără de Sfârșit și Veșnic”⁴¹;

• El este drept, milos, bun, îndelung răbdător în mod perfect și dorește doar ce este cel mai bun pentru noi⁴²;

• Tatăl Ceresc este dragoste⁴³;

• El Își respectă legămintele⁴⁴;

• El nu Se schimbă⁴⁵;

• El nu poate minți⁴⁶;

• Tatăl nu este părtinitor⁴⁷;

• El cunoaște toate lucrurile – trecutul, prezentul și viitorul – de la început⁴⁸;

• Tatăl Ceresc este mai inteligent⁴⁹ decât noi toți⁵⁰;

• Tatăl are toată puterea⁵¹ și face tot ceea ce Își propune în inimă să facă⁵²;

Dragi frați și surori, putem avea încredere în Tatăl și ne putem bizui pe El. Deoarece are o perspectivă eternă, Tatăl Ceresc poate vedea lucruri pe care noi nu putem să le vedem. Bucuria, lucrarea și gloria Sa sunt să realizeze nemurirea și exaltarea noastră.⁵³ Tot ceea ce El face este pentru beneficiul nostru. El „dorește ca noi să avem fericire eternă chiar mai mult decât ne dorim noi”⁵⁴. Și El „nu ne cere să trecem niciun moment în plus printr-o dificultate, decât doar cât este absolut nevoie pentru beneficiul nostru sau al celor pe care îi iubim”⁵⁵. Drept urmare, El Se concentrează să ne ajute să progresăm, nu să ne judece sau să ne condamne.⁵⁶

Ca fii și fiice de spirit ai lui Dumnezeu, fiecare dintre noi are potențialul să devină ca Tatăl. Pentru a face acest lucru, trebuie să-L preaslăvim pe Tatăl în numele Fiului.⁵⁷ Facem acest lucru străduindu-ne să fim supuși voinței Tatălui, așa cum a fost Salvatorul⁵⁸ și pocăindu-ne în mod continuu⁵⁹. Pe măsură ce facem aceste lucruri, noi „[vom] primi har după har” până când primim plenitudinea Tatălui⁶⁰ și suntem înzestrați cu „caracterul, perfecțiunea și atributele Sale”⁶¹.

Având în vedere diferența dintre ce suntem noi ca muritori și ceea ce a devenit Tatăl Ceresc, nu ne surprinde că unii simt că faptul de a deveni ca Tatăl este un lucru irealizabil. Însă, scripturile sunt clare. Dacă ne vom ține cu credință de Hristos, ne vom pocăi și vom căuta harul lui Dumnezeu fiind supuși, în cele din urmă vom deveni ca Tatăl. Găsesc multă alinare în faptul că cei care se străduiesc să fie supuși vor „[primi] har după har” și, în cele din urmă, vor „[primi] plenitudinea Sa”⁶². Cu alte cuvinte, nu vom deveni ca Tatăl prin propriile forțe.⁶³ De fapt, se va întâmpla prin daruri ale harului, unele mari, dar majoritatea mici, care vor clădi unul pe celălalt, până când vom avea plenitudinea. Dar, frați și surori, se va întâmpla!

Vă invit să aveți încredere că Tatăl Ceresc știe cum să vă exalte; căutați ajutorul Său care ne sprijină zilnic și înaintați cu credință în Hristos chiar și atunci când nu puteți simți dragostea lui Dumnezeu.

Sunt multe lucruri pe care nu le înțelegem în ceea ce privește faptul de a deveni ca Tatăl.⁶⁴ Dar pot depune mărturie cu siguranță că faptul de a ne strădui să devenim ca Tatăl merită orice sacrificiu.⁶⁵ Sacrificiile pe care le facem aici, în viața muritoare, indiferent cât de mari, sunt pur și simplu de necomparat cu bucuria, fericirea și dragostea incomensurabile pe care le vom simți în prezența lui Dumnezeu.⁶⁶ Dacă vă este greu să credeți că merită să faceți sacrificiile care vi se cer, Salvatorul vă cheamă, spunând: „Voi nu ați înțeles încă ce mari sunt binecuvântările pe care Tatăl… le-a pregătit pentru voi… voi nu puteți suporta toate lucrurile acum; totuși, îndrăzniți, pentru că Eu vă voi conduce”⁶⁷.

Depun mărturie că Tatăl dumneavoastră Ceresc vă iubește și dorește ca dumneavoastră să trăiți din nou alături de El. În numele lui Isus Hristos, amin.