Bărbatul deţinător al preoţiei


Henry B. Eyring
Puteţi fi un model extraordinar, unul mediocru sau unul rău. Poate credeţi că acest lucru nu contează pentru dumneavoastră, dar contează pentru Domnul.

Cu toţii avem eroi, în special când suntem tineri. M-am născut şi am crescut în Princeton, New Jersey, în Statele Unite. Cele mai renumite echipe sportive din zona în care trăiam se aflau în oraşul New York. În acele vremuri apuse, acolo existau trei echipe profesioniste de baseball: Brooklyn Dodgers, New York Giants şi New York Yankees. Philadelphia era şi mai aproape de casa noastră şi era oraşul echipelor de baseball Athletics şi Phillies. În acele echipe, erau mulţi potenţiali eroi de baseball pentru mine.

Joe DiMaggio, care juca pentru New York Yankees, a devenit eroul meu de baseball. Când fraţii mei şi prietenii mei jucau baseball pe terenul şcolii din apropierea casei noastre, eu încercam să mişc bâta aşa cum credeam că făcea Joe DiMaggio. Aceasta se întâmpla înainte să avem televizor (adică cu foarte mult timp în urmă), aşa că puteam să îi copiez mişcarea doar din fotografiile din ziare.

Când am mai crescut, tata m-a dus cu maşina la Stadionul Yankee. Atunci a fost singura dată când l-am văzut pe Joe DiMaggio jucând. Îmi amintesc foarte clar cum a lovit cu bâta şi cum mingea albă de baseball a zburat direct spre tribuna de mijloc.

Talentul meu în ce priveşte baseball-ul nu s-a apropiat nici pe departe de cel al eroului meu din copilărie. Dar, în puţinele ocazii în care am lovit bine o minge de baseball, am încercat pe cât am putut să imit lovitura sa puternică.

Când ne alegem eroi, începem să copiem, conştient sau nu, ceea ce admirăm cel mai mult la ei.

Din fericire, părinţii mei înţelepţi m-au ajutat să fiu în preajma unor mari eroi în copilăria mea. Tatăl meu m-a dus la Stadionul Yankee o singură dată pentru a-mi vedea eroul jucând baseball, dar în fiecare duminică, el m-a ajutat să observ un deţinător al preoţiei care a devenit erou. Acel erou mi-a modelat viaţa. Tatăl meu era preşedintele micii ramuri care se întrunea în căminul nostru. Apropo, atunci când coborai la parter duminica dimineaţa, erai la biserică. În ramura noastră, nu au fost niciodată mai mult de 30 de oameni prezenţi.

Era un tânăr care îşi aducea mama cu maşina la adunări, dar el nu intra niciodată în casă. Nu era membru. Tatăl meu a reuşit să-l aducă în Biserică, ducându-se afară după el, unde parcase maşina, şi invitându-l la noi în casă. Tânărul a fost botezat şi a devenit primul şi singurul conducător al Preoţiei aaronice pe care l-am avut eu. El a devenit eroul meu în ce priveşte preoţia. Încă îmi amintesc statueta de lemn pe care mi-a oferit-o ca răsplată atunci când am terminat un proiect de tăiat lemne de foc pentru o văduvă. Am încercat să-i urmez exemplul oricând ofer laude meritate unui slujitor al lui Dumnezeu.

Mi-am ales încă un erou din acea ramură mică a Bisericii. Era un soldat din infanteria marină a Statelor Unite şi venea la adunări purtându-şi uniforma verde de soldat. Eram în vreme de război, aşa că acest lucru era suficient să facă din el un erou pentru mine. Infanteria marină îl trimisese la Universitatea Princeton să-şi continue educaţia. Însă, în afară de faptul că am admirat uniforma sa militară, l-am urmărit jucând pe Stadionul Palmer în calitate de căpitan al echipei de fotbal american a Universităţii Princeton. L-am văzut jucând în echipa de baschet a universităţii şi, de asemenea, jucând în calitate de cel mai bun prinzător din echipa lor de baseball.

Dar, mai mult decât atât, el a venit acasă la mine în timpul săptămânii să-mi arate cum să arunc o minge de baschet atât cu mâna stângă, cât şi cu cea dreaptă. Mi-a spus că voi avea nevoie de acea îndemânare deoarece, într-o zi, voi juca baschet în echipe bune. Atunci nu mi-am dat seama, dar ani de zile, el a fost pentru mine un model adevărat de deţinător al preoţiei.

Fiecare dintre dumneavoastră va fi un model de deţinător al preoţiei, fie că vreţi sau nu. Când aţi acceptat preoţia, aţi devenit o lumânare aprinsă. Domnul v-a pus în sfeşnic pentru a lumina calea pentru toţi cei care vă înconjoară. Acest lucru este adevărat în special cu privire la membrii cvorumului preoţiei din care faceţi parte. Puteţi fi un model extraordinar, unul mediocru sau unul rău. Poate credeţi că acest lucru nu contează pentru dumneavoastră, dar contează pentru Domnul. El a exprimat acest lucru astfel:

„Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.

Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă.

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”1.

Eu am fost binecuvântat de exemplele unor deţinători minunaţi ai preoţiei din cvorumurile în care am avut privilegiul să slujesc. Dumneavoastră puteţi face ceea ce au făcut ei pentru mine fiind un exemplu demn de urmat pentru ceilalţi.

Am observat că deţinătorii preoţiei care sunt eroii mei au trei trăsături de caracter comune. Prima este un tipar al rugăciunii, a doua este obiceiul de a sluji şi a treia este decizia de neclintit de a fi cinstiţi.

Cu toţii ne rugăm, dar deţinătorul preoţiei model se roagă adesea şi cu intenţie adevărată. Seara, veţi îngenunchea şi Îi veţi mulţumi lui Dumnezeu pentru binecuvântările pe care le-aţi primit în ziua respectivă. Îi veţi mulţumi pentru părinţi, pentru învăţători şi pentru exemplele minunate de urmat. Veţi descrie în rugăciunile dumneavoastră anume cine şi cum v-a binecuvântat viaţa în acea zi. Acest lucru va necesita mai mult decât câteva minute şi mai mult decât un simplu gând. Vă va surprinde şi vă va schimba.

Atunci când vă veţi ruga să primiţi iertare, vă veţi da seama că îi iertaţi pe alţii. În timp ce Îi mulţumiţi lui Dumnezeu pentru bunătatea Sa, vă veţi gândi la alte persoane, pe nume, care au nevoie de bunătatea dumneavoastră. Din nou, această experienţă vă va surprinde în fiecare zi şi, cu timpul, vă va schimba.

Vă promit că un mod în care aceste rugăciuni fierbinţi vă vor schimba este că veţi simţi cu adevărat că sunteţi un copil al lui Dumnezeu. Când ştiţi că sunteţi un copil al lui Dumnezeu, veţi şti, de asemenea, că El are aşteptări mari de la dumneavoastră. Deoarece sunteţi copilul Său, El Se aşteaptă ca dumneavoastră să urmaţi învăţăturile Sale şi pe cele ale Fiului Său drag, Isus Hristos. El Se va aştepta să fiţi generoşi şi buni cu ceilalţi. Va fi dezamăgit dacă sunteţi mândri şi egocentrici. El vă va binecuvânta să aveţi dorinţa de a pune interesele altora mai presus de cele proprii.

Unii dintre dumneavoastră sunt, deja, modele de slujire altruistă în preoţie. În templele din întreaga lume, deţinătorii preoţiei sosesc înainte să răsară soarele. Şi unii slujesc mult timp după ce apune. Nu există recunoaştere publică sau faimă în această lume pentru acel sacrificiu constând din timp şi efort. Am fost alături de tineri în timp ce le slujeau celor din lumea spiritelor, care nu pot să obţină binecuvântările din templu de unii singuri.

Văzând mai degrabă bucurie decât oboseală pe chipurile celor care slujesc acolo dimineaţa devreme şi seara târziu, ştiu că există o răsplată minunată în această viaţă pentru acel fel de slujire altruistă oferită de deţinătorii preoţiei, dar acesta este un lucru mic în comparaţie cu bucuria pe care o vor simţi alături de cei care se aflau în lumea spiritelor atunci când le-au slujit.

Am văzut aceeaşi fericire pe chipurile celor care le vorbesc altora despre binecuvântările care vin datorită apartenenţei la împărăţia lui Dumnezeu. Cunosc un preşedinte de ramură care le face misionarilor cunoştinţă cu oameni cărora să le propovăduiască. Cu doar câteva luni în urmă, el nu era încă membru al Bisericii. Acum misionarii propovăduiesc, iar ramura creşte numeric şi se întăreşte datorită lui. Dar, mai mult decât atât, el este o lumină pentru alţii care îşi vor deschide gurile pentru a grăbi adunarea copiilor Tatălui Ceresc înfăptuită de Domnul.

În timp ce vă rugaţi şi le slujiţi altora, cunoaşterea dumneavoastră că sunteţi un copil al lui Dumnezeu şi sentimentele dumneavoastră faţă de El se vor dezvolta. Veţi deveni mai conştienţi că El Se întristează dacă sunteţi necinstiţi în vreun fel. Veţi fi mai hotărâţi să vă îndepliniţi promisiunile faţă de Dumnezeu şi de alţii. Veţi avea mai multă grijă să nu luaţi nimic din ceea ce nu vă aparţine. Veţi fi mai cinstiţi faţă de angajatorii dumneavoastră. Veţi fi mai hotârâţi să ajungeţi la timp şi să îndepliniţi fiecare sarcină pe care v-o oferă Domnul şi pe care aţi acceptat să o îndepliniţi.

În loc să se întrebe dacă vor veni învăţătorii lor de acasă, copiii din familiile cărora aţi fost chemaţi să le propovăduiţi vor aştepta cu nerăbdare vizita dumneavoastră. Copiii mei au avut parte de acea binecuvântare. Pe măsură ce au crescut, ei au avut eroi care deţineau preoţia, care i-au ajutat să-şi facă planuri pentru a-I sluji Domnului. Acel exemplu de binecuvântare este transmis, acum, mai departe celei de-a treia generaţii.

Mesajul meu este, de asemenea, unul de recunoştinţă.

Vă mulţumesc pentru rugăciunile dumneavoastră. Vă mulţumesc pentru că îngenuncheaţi recunoscând că nu aveţi toate răspunsurile. Vă rugaţi Dumnezeului din cer pentru a vă exprima recunoştinţa şi a invoca binecuvântările Sale asupra vieţilor şi familiilor dumneavoastră. Vă mulţumesc pentru slujirea dumneavoastră oferită altora şi pentru momentele în care nu aţi simţit nevoia ca acea slujire să fie recunoscută.

Am acceptat avertismentul Domnului că, dacă vom căuta recunoaştere în această lume pentru slujirea noastră, putem pierde binecuvântări mai mari. Vă amintiţi aceste cuvinte:

„Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.

Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.

Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,

pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti”2.

Cei care mi-au fost modele de deţinători minunaţi ai preoţiei nu recunosc uşor că deţin trăsături de eroi. De fapt, par să vadă cu greu acele lucruri pe care eu le admir atât de mult la ei. Am menţionat că tatăl meu a fost un preşedinte credincios al unei ramuri ale Bisericii în New Jersey. Mai târziu a devenit membru al Comitetului general al Şcolii de duminica în cadrul Bisericii. Totuşi, chiar şi azi am grijă să vorbesc cu modestie despre slujirea sa ca deţinător al preoţiei, deoarece această trăsătură l-a caracterizat.

Acest lucru este valabil şi pentru soldatul din infanteria marină care a fost eroul meu din copilărie. Nu mi-a vorbit niciodată despre slujirea sau realizările sale ca deţinător al preoţiei. El doar a slujit. Am învăţat despre credinţa sa de la alţii. Nici măcar nu ştiu dacă a văzut în el însuşi acele trăsături pe care le-am admirat.

Aşadar, sfatul meu către dumneavoastră, cei care vreţi să-i binecuvântaţi pe alţii prin preoţia pe care o deţineţi, are legătură cu viaţa dumneavoastră personală, care nu priveşte pe nimeni, decât pe Dumnezeu.

Rugaţi-vă Lui. Mulţumiţi-I pentru tot ceea ce aveţi bun în viaţa dumneavoastră. Rugaţi-L să vă scoată în cale oameni care au nevoie de ajutorul dumneavoastră. Rugaţi-vă să vă ajute să oferiţi acea slujire. Rugaţi-vă să puteţi ierta pentru a putea fi iertaţi. Apoi, slujiţi-i, iubiţi-i şi iertaţi-i.

Mai presus de toate, amintiţi-vă că, din toată slujirea pe care o oferiţi, niciuna nu este mai importantă decât aceea de a-i ajuta pe oameni să aleagă să fie demni de viaţa veşnică. Dumnezeu ne-a dat acea sarcină care influenţează tot ceea ce facem ca deţinători ai preoţiei. El este exemplu perfect în această privinţă. Vedem acest exemplu în unul dintre cei mai buni slujitori muritori ai Săi:

„Şi Domnul Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, spunând: Cerurile sunt multe şi ele nu pot fi numărate de către om; dar ele Îmi sunt numărate Mie, pentru că sunt ale Mele.

Şi aşa cum un pământ şi cerurile sale vor trece, tot aşa un altul va veni; şi nu există sfârşit la lucrările Mele şi nici la cuvintele Mele.

Pentru că, iată, aceasta este lucrarea Mea şi slava Mea – să realizez nemurirea şi viaţa veşnică a omului”3.

Noi trebuie să ajutăm în acea lucrare. Fiecare dintre noi poate aduce o schimbare în bine. Am fost pregătiţi să trăim în această perioadă şi în acest loc în ultimele zile ale acestei lucrări sacre. Fiecare dintre noi a fost binecuvântat să cunoască exemple de oameni care au făcut din această lucrare cel mai important scop al timpului lor petrecut pe pământ.

Mă rog ca noi să ne ajutăm reciproc să profităm de această ocazie.

Dumnezeu Tatăl trăieşte, iar El vă va răspunde la rugăciuni pentru a vă oferi ajutorul de care aveţi nevoie pentru a-I sluji cum se cuvine. Isus Hristos este Domnul înviat. Aceasta este Biserica Sa. Preoţia pe care o deţineţi este puterea de a acţiona în numele Său în lucrarea Sa de a le sluji copiilor lui Dumnezeu. Pe măsură ce vă dedicaţi în întregime acestei lucrări, El vă va ajuta să progresaţi. Vă promit acest lucru în numele lui Isus Hristos, Salvatorul nostru, amin.

Afişează referinţe

  1.  

    1. 1. Matei 5:14–16.

  2.  

    2.  Matei 6:1–4.

  3.  

    3.  Moise 1:37–39.