Să ținem consilii
Să aducem mai multă putere în cadrul adunărilor Preoției lui Melhisedec și ale Societății de Alinare
Cuvânt înainte al vârstnicului M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli
De-a lungul slujirii mele în calitate de apostol, am subliniat în mod constant puterea și importanța consiliilor, incluzând aici consiliile țărușilor, episcopiilor, organizațiilor auxiliare și ale familiilor. Cred că faptul de a lucra cu ajutorul consiliilor este modul cel mai eficient de a obține rezultate adevărate.
În această lună, noi implementăm câteva schimbări simple, dar importante, privind programa de învățământ pe care membrii cvorumurilor Preoției lui Melhisedec și ale Societății de Alinare o studiază când se întâlnesc, în fiecare duminică în cadrul organizațiilor din care fac parte. Pe lângă studierea cuvintelor profeților în viață de la cea mai recentă conferință, noi vom „ține consilii” (D&L 107:89) pentru a discuta despre problemele cu care ne confruntăm și nevoile pe care le avem.
Când învățăm să ne sfătuim mai eficient, Dumnezeu ne va binecuvânta cu o mai mare revărsare de revelații și înțelegere și mai multă putere pentru a înfăptui lucrarea Sa.
Înainte ca această lume să fi fost creată, Tatăl Ceresc a înfăptuit lucrarea Sa cu ajutorul consiliilor (vezi D&L 121:32). Începând cu Adam și Eva, poporul lui Dumnezeu a căutat sfatul Său prin consilii. De fapt, Dumnezeu S-a numit El Însuși „Om al Sfatului” (Moise 7:35). La începutul acestei dispensații, Joseph Smith a început să restaureze „ordinul consiliilor din vechime”1. Astăzi, Biserica este administrată cu ajutorul consiliilor stabilite la fiecare nivel.
În lunile trecute, conducătorii generali ai Bisericii s-au sfătuit cu privire la întărirea adunărilor de duminica ale Preoției lui Melhisedec și ale Societății de Alinare. Rezultatul este o nouă programă de învățământ, intitulată Vino și urmează-Mă – pentru Preoția lui Melhisedec și Societatea de Alinare, care asigură folosirea în mai mare măsură a mesajelor din cadrul conferinței generale și extinde puterea de a se sfătui în cadrul cvorumurilor preoției și ale Societăților de Alinare.
„Am făcut foarte bine lucrurile în trecut”, a spus vârstnicul Christoffel Golden, din Cei Șaptezeci, care a ajutat la coordonarea acestei schimbări. „Dar Domnul dorește să înaintăm. În urma acestei schimbări, de a studia cuvintele profeților în viață și de a ține consilii, se va obține un progres”.
Recent, președinția generală a Societății de Alinare și membrii din Cei Șaptezeci au ținut un consiliu pentru a discuta modul în care sfătuirea împreună înlesnește revelația, crește unitatea și aduce putere. Dânșii oferă următoarele principii, știind că veți clădi pe baza acestor idei pe măsură ce descoperiți soluțiile potrivite pentru dumneavoastră, pentru episcopia sau ramura dumneavoastră și pentru cvorumul sau Societatea de Alinare din care faceți parte.
Putere în scop
„După cum v-ați adunat… și sunteți de acord în ceea ce privește acest lucru și L-ați întrebat pe Tatăl în numele Meu, tot așa, veți primi” (D&L 42:3).
Consiliile sunt mijlocul prin care aflăm „împreună voia Domnului”2. Cu alte cuvinte, nu este suficient doar să împărtășim idei; când ne sfătuim, invităm revelația astfel încât putem să aflăm ceea ce dorește Domnul să facem potrivit situației noastre. Vom avea mai mult succes în primirea unei asemenea revelații, dacă ne aducem aminte de următoarele:
1. Concentrarea – începeți cu o problemă sau nevoie concretă și semnificativă. Concentrarea asupra unei singure probleme sau nevoi va mări capacitatea noastră de a face progrese semnificative. Concentrarea ne ajută, de asemenea, să vedem dincolo de simptomele vizibile (ceea ce se întâmplă) și să căutăm să înțelegem cauza principală care a dus la această problemă (de ce și cum afectează un anumit lucru oamenii). De exemplu, putem să ne sfătuim cum să-i îndrumăm și să-i facem pe tinerii noștri să aibă o legătură cu cerul, nu să discutăm despre cât timp petrec tinerii noștri în fața ecranelor.
2. Perspective – formulați problema sau nevoia ca o întrebare. Un subiect adresat ca o întrebare poate aduce în discuție cunoștințe doctrinare. Putem întreba: „Cum putem trata situația într-un mod folositor și vindecător?” sau „Care doctrină, dacă este înțeleasă mai bine, ar ajuta să rezolve problema?”
3. Putere – căutați revelația. În timp ce membrii consiliilor pot veni cu multe soluții, scopul consiliului este să descoperim voia lui Dumnezeu, nu doar să enumerăm cele mai bune practici sau să spunem: „Așa s-a făcut în episcopia din care am făcut parte”. Precum vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat, noi nu avem nevoie de adunări, ci avem nevoie de experiențe revelatoare3. Sfătuirea împreună aduce la lumină soluții puternice care duc la acțiune.
Putere în participare
„Numiți un învățător dintre voi și să nu fie toți purtători de cuvânt în același timp; ci să vorbească câte unul și toți să asculte ceea ce spune, astfel încât, atunci când toți au vorbit, toți să fie edificați de către toți și fiecare om să aibă un privilegiu egal” (D&L 88:22).
În consilii, interesele persoanelor și organizația – episcopia sau ramura – se unesc într-un mod unic, mai ales dacă participanții înțeleg următoarele:
1. Fiecare membru al consiliului are un rol esențial. Membrii consiliului trebuie să participe în mod activ, dar să nu domine discuțiile în cadrul consiliului. Precum ne-a învățat Pavel: „Ochiul nu poate zice mâinii: «N-am trebuință de tine»; nici capul nu poate zice picioarelor: «N-am trebuință de voi». Ba mai mult, mădularele trupului, care par mai slabe, sunt de neapărată trebuință” (1 Corinteni 12:21-22).
2. Membrii consiliului caută să aducă lumină. Profetul Joseph Smith ne-a învățat că „fiecare om, înainte de a aduce o obiecție privind orice lucru care a fost adus în fața consiliului pentru a fi luat în considerație, trebuie să fie sigur că poate lămuri subiectul și că nu va aduce mai multă confuzie și că obiecția sa este bazată pe neprihănire”4.
3. Membrii consiliului caută să fie uniți. În pofida perspectivelor diferite, membrii consiliului se unesc căutând să „primească îndrumare din partea Duhului Sfânt”5. Joseph Smith a spus, odată, în cadrul unui consiliu: „Pentru ca noi să primim revelații și binecuvântările cerului, trebuia să ne îndreptăm gândurile către Dumnezeu, să ne exercităm credința și să devenim o singură inimă și un singur gând”6.
Putere în planurile de măsuri
„Fiecare om să poată acționa potrivit doctrinei și a principiilor care privesc viitorul lui, potrivit libertății morale de a alege, pe care i-am dat-o” (D&L 101:78).
Consiliul este incomplet fără planurile de a acționa conform revelațiilor primite. Participanții la consilii trebuie să fie invitați să facă angajamente concrete potrivit cărora vor acționa. „La încheierea consiliului ținut de dumneavoastră, trebuie să aveți însărcinări”, a spus sora Jean B. Bingham, președinta generală a Societății de Alinare. „Cea mai importantă lucrare se desfășoară între întâlniri.”
Conducătorul îndrumă consiliul către înțelegere și consens. Apoi el conduce stabilind și consemnând însărcinările pentru ca mai târziu să urmărească progresul. Sora Sharon Eubank, prima consilieră în Președinția generală a Societății de Alinare, a spus: „Puterea este în noi. În timp ce ne luăm angajamentul să acționăm, Domnul ne va sfinți eforturile (vezi D&L 43:9). Acționarea ca voluntar în urmărirea progresului și raportarea realizării însărcinărior este esența îndeplinirii legământului.
Rolul conducătorului
„Preotul nu era mai bun decât cei care-l ascultau, și nici învățătorul nu era mai presus decât cei care învățau; și astfel, ei erau egali” (Alma 1:26).
Pentru a îmbunătăți consiliile noastre, noi evităm conceptele lumii privind conducerea. În împărăția Domnului, conducătorul este „robul tuturor” (Marcu 10:44). În mod asemănător, conducătorul consiliului, fie că este o autoritate care prezidează sau un învățător, oferă îndrumare, dar nu este centrul atenției. El sau ea evită să fie persoana care vorbește cel mai mult sau care ia atitudine înainte să asculte consiliul.
Conducătorul consiliului joacă un rol important în sublinierea scopului, moderarea discuției și invitarea participanților să-și ia angajamente și să acționeze potrivit lor. Consiliul funcționează mai bine atunci când conducătorul consiliului ascultă, îndrumă, invită, protejează și aprobă.
1. Ascultă. Conducătorii buni îl ascultă pe vorbitor și pe Duhul Sfânt. „Cred că darul discernământului funcționează mai bine”, a spus vârstnicul Bednar, „atunci când ascultăm decât atunci când vorbim”7.
2. Îndrumă. Conducătorul consiliului îndrumă conversația, permițând ideilor să se formeze. Dacă este cazul, conducătorul reorientează discuția sau o redirecționează dând dovadă de dragoste.
3. Invită. Domnul distribuie revelații printre membrii consiliului. Faptul de a-i invita pe toți – chiar și pe cel reticent – să ofere idei mărește potențialul de a afla voia Domnului.
4. Protejează. Conducătorul consiliului creează un mediu în care să se poată împărtăși ideile în siguranță și în mod corespunzător având grijă de cei care împărtășesc și oferind protecție împotriva criticii și judecății greșite. Subiectele sensibile necesită îndrumare atentă. Lucrurile care sunt confidențiale râmăn așa.
5. Aprobă. Când participanții împărtășesc gânduri și idei, conducătorul aprobă comentariul arătându-și aprecierea și asociindu-le cu alte idei relevante. Această aprobare ajută participanții să simtă că sunt o parte din procesul revelator și ies din zona lor de confort pentru a asigura că aportul lor este folositor.
Nouă programă de învățământ, nou angajament
Odată cu acest nou an și noua programă de învățământ vine o perioadă de noi angajamente. Noi suntem binecuvântați cu Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos. Este responsabilitatea noastră și privilegiul nostru să căutăm îndrumarea Sa și să facem lucrarea Sa. Acest pas înainte în cadrul adunărilor de duminica ale Preoției lui Melhisedec și ale Societății de Alinare nu înseamnă doar să avem o lecție despre lucrare, ci să „ținem consilii” și să încurajăm fapte neprihănite – fapte care vor „împinge mulți oameni spre Sion cu cântece de bucurie nepieritoare” (D&L 66:11).