Să ascultăm îndemnurile

Într-o noapte, verişoara mea mai mică a fugit de acasă, aşa că m-am grăbit să o caut. În timp ce conduceam, m-am rugat ca Spiritul să mă îndrume. Am ştiut că Domnul va răspunde şi mă va îndruma şi am încercat să ascult îndrumările Spiritului. Însă atunci când n-am putut auzi nimic, am început să mă simt descurajată şi am simţit că Spiritul nu mă îndruma.

Deşi voiam să merg mai departe să caut, am simţit că trebuie să stau în zona din apropierea casei verişoarei mele. Astfel, am decis să înconjor zona încă o dată cu maşina. În timp ce m-am oprit la o intersecţie, am văzut silueta unei tinere fete plimbându-se. O găsisem pe verişoara mea!

În timp ce coboram din maşină şi alergam spre ea, mi-am dat seama că Spiritul mă îndrumase tot timpul ajutându-mă să simt că trebuie să stau în aceeaşi zonă. Ca urmare a faptului că încercasem să aud o voce liniştită, aproape că am ignorat îndemnurile Spiritului. Am înţeles, atunci, că de multe ori nu vom auzi un glas, dar vom simţi îndrumări în inimile noastre.

Am fost atât de recunoscătoare pentru îndrumarea Spiritului. Într-adevăr, El este întotdeauna acolo! Aşa cum ne învaţă scripturile: ,,Duhul Sfânt va fi tovarăşul tău permanent” (D&L 121:46).

Dacă noi suntem demni de îndrumarea Spiritului şi suntem atenţi, putem fi instrumente în mâinile lui Dumnezeu pentru a face bine multor oameni. Având însoţirea permanentă a Spiritului, vom şti calea pe care trebuie să o urmăm.