2013
Glasul Domnului
ianuarie 2013


Mesajul Primei Preşedinţii, ianuarie 2013

Glasul Domnului

Imagine
Preşedintele Henry B. Eyring

În Doctrină şi legăminte, ni se spune că oamenii de pretutindeni sunt invitaţi să asculte glasul Domnului Isus Hristos (vezi D&L 1:2, 4, 11, 34; 25:16). Această scriptură este plină de mesajele, avertizările şi îndemnurile Sale încurajatoare date prin revelaţie profeţilor aleşi. În aceste revelaţii, putem vedea modul în care Dumnezeu poate răspunde rugăciunilor noastre făcute cu credinţă prin mesaje de instruire, pace şi avertizare.

În rugăciunile noastre, căutăm să aflăm ce doreşte Dumnezeu să facem, ce ar trebui să facem pentru a găsi pace şi fericire în această viaţă şi în cea viitoare şi ceea ce va urma pentru noi. Doctrină şi legăminte este plină de răspunsuri pentru astfel de întrebări adresate de oameni obişnuiţi şi de profeţi în rugăciune umilă. Ea poate fi un îndrumător preţios care să ne înveţe modul în care putem primi răspunsuri la întrebările despre bunăstarea noastră temporară şi salvarea eternă.

Umilinţa şi credinţa în Domnul Isus Hristos reprezintă cheia. Oliver Cowdery a primit un răspuns de la Domnul cu privire la dorinţa lui de a ajuta la traducerea Cărţii lui Mormon: „Aminteşte-ţi că fără credinţă tu nu poţi să faci nimic; de aceea, cere în credinţă. Nu trata fără respect aceste lucruri; nu cere ceea ce nu trebuie să ceri” (D&L 8:10).

În mod repetat, în Doctrină şi legăminte, Domnul cere credinţă şi umilinţă înainte ca El să-Şi ofere ajutorul. Unul dintre motive este acela că răspunsurile Sale ar putea să nu vină în modul aşteptat de noi. De asemenea, acestea nu vor fi întotdeauna uşor de acceptat.

Istoria Bisericii şi experienţele strămoşilor noştri demonstrează acest fapt. Străbunicul meu, Henry Eyring, s-a rugat fierbinte pentru a şti ce ar trebui să facă atunci când a auzit Evanghelia restaurată propovăduită în anul 1855. Răspunsul a venit într-un vis.

El a visat că stătea la masă cu vârstnicul Erastus Snow din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli şi cu un alt vârstnic pe nume William Brown. Vârstnicul Snow l-a învăţat principiile Evangheliei timp de aproape o oră. Apoi, vârstnicul Snow a spus: „În numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să fii botezat şi acest bărbat [vârstnicul Brown]… te va boteza”1. Familia mea este recunoscătoare pentru faptul că Henry Eyring a avut credinţa şi umilinţa de a fi botezat de vârstnicul Brown la ora 7:30 dimineaţa într-un iaz cu apă de ploaie în St. Louis, Missouri, SUA.

Răspunsul la rugăciunea sa nu a venit sub forma unui glas perceptibil de la Domnul. El a venit printr-o viziune şi un vis în timpul nopţii, aşa cum s-a întâmplat cu Lehi (vezi 1 Nefi 8:2).

Domnul ne-a învăţat că răspunsurile pot veni, de asemenea, sub forma sentimentelor. În Doctrină şi legăminte, El l-a învăţat pe Oliver Cowdery: „Da, iată, Eu îţi voi spune ţie, în inima şi în mintea ta, prin Duhul Sfânt, care va veni asupra ta şi care va trăi în inima ta” (D&L 8:2).

Şi El l-a încurajat pe Oliver în acest mod: „Nu ţi-am transmis Eu pace în sufletul tău cu privire la acest subiect? Ce mărturie mai mare decât aceea de la Dumnezeu poţi avea?” (D&L 6:23).

Doctrină şi legăminte, istoria Bisericii şi istoria păstrată de Henry Eyring în timpul misiunii sale, imediat după botezul său, m-au învăţat că răspunsurile pot fi simţite ca avertizări, dar şi ca sentimente de pace.

În luna aprilie a anului 1857, vârstnicul Parley P. Pratt, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a participat la o conferinţă în zona în care este astăzi Oklahoma, SUA. Henry Eyring a consemnat că vârstnicul Pratt avea „mintea plină de prevestiri sumbre … neputând discerne viitorul sau vreo cale de scăpare”2. Imediat după aceea, Henry a consemnat vestea tristă despre martiriul apostolului. Vârstnicul Pratt şi-a continuat călătoria în pofida sentimentelor de primejdie, la fel cum a procedat şi profetul Joseph Smith mergând la Carthage.

Mărturia mea este că Dumnezeu răspunde rugăciunii umile făcută cu credinţă. Doctrină şi legăminte, alături de experienţa noastră personală, ne învaţă cum să recunoaştem acele răspunsuri şi să le acceptăm cu credinţă, fie că sunt îndrumare, confirmare a adevărului sau avertizare. Mă rog ca noi să ascultăm întotdeauna şi să recunoaştem glasul plin de dragoste al Domnului.

Note

  1. „Jurnalul lui Henry Eyring: 1835–1902” (manuscris nepublicat, aflat în posesia autorului).

  2. „Jurnalul lui Henry Eyring: 1835–1902.”

Să predăm din acest mesaj

1. Puteţi citi împreună paragrafele despre rugăciune din acest mesaj. În timp ce citiţi, rugaţi-i pe membrii familiei să asculte cu atenţie modul în care Domnul răspunde la rugăciuni. Puteţi să vă depuneţi mărturia despre importanţa rugăciunii.

2. Doctrină şi legăminte este plină de răspunsuri pentru întrebările adresate de oameni în rugăciune. Ce s-ar fi întâmplat dacă răspunsurile la rugăciunile lor (revelaţiile) nu ar fi fost niciodată consemnate? Îndemnaţi membrii familiei să înveţe să recunoască şi să urmeze îndemnurile Spiritului. Ei pot să-şi consemneze în jurnale gândurile cu privire la rugăciune.