Te rog, vindecă-mi inima

La împlinirea unui număr de ani de la decesul fratelui meu, am reflectat asupra vieţii mele de când a murit el. Mi-am amintit, nu doar durerea foarte mare pe care am simţit-o dar, de asemenea, binecuvântările pe care Dumnezeu mi le-a oferit.

Niciodată nu am înţeles cum pot oamenii să spună că moartea unei persoane dragi ar putea aduce binecuvântări. Nu am putut înţelege cum ar fi fost posibil să simt bucurie şi recunoştinţă faţă de un lucru care mă durea atât de profund. Cu toate acestea, a existat o noapte care mi-a schimbat perspectiva în întregime.

M-am trezit în mijlocul nopţii simţind în inimă cea mai mare apăsare pe care am avut-o vreodată. Mă simţeam sufocată de acea apăsare. Am căzut în genunchi şi, printre suspine, m-am rugat Tatălui Ceresc. Toată viaţa mea am fost învăţată despre ispăşire şi despre puterea lui Isus Hristos de vindecare miraculoasă. Acum, credinţa mea fost pusă la încercare. Credeam cu adevărat? L-am rugat pe Tatăl meu Ceresc să-mi vindece inima. Durerea era prea mare pentru mine pentru a-i face faţă singură.

Apoi, un sentiment de pace, alinare şi dragoste mi-a cuprins tot trupul. M-am simţit de parcă Dumnezeu mă cuprinsese în braţe şi mă proteja de durerea intensă pe care o simţeam. Încă îmi mai era dor de fratele meu, dar am fost în stare să privesc acest lucru dintr-o altă perspectivă. Am avut atâtea lucruri de învăţat din această experienţă.

Ştiu că putem avea dragostea şi pacea Domnului. Trebuie doar să le primim.