Unde pot găsi o revistă ca aceasta?

Sharon Rather, Nevada, SUA

Tipăreşte Distribuie

    În timp ce călătoream cu familia mea din Nevada către Alaska în Statele Unite ale Americii, am început o conversaţie cu o doamnă înaltă, agreabilă şi prietenoasă ce stătea de partea cealaltă a culoarului.

    Ea m-a întrebat încotro mă îndreptam şi i-am răspuns că ne îndreptam către Juneau, Alaska, pentru a-l vizita pe fiul nostru şi familia acestuia. Ea mi-a spus că era din Las Vegas. După aceea, devenind sentimentală, a adăugat că se îndrepta către Juneau pentru a-şi vizita socrii cu scopul de avea un serviciu religios pentru soţul dânsei, cu care fusese căsătorită 20 de ani. El decedase de curând din cauza cancerului.

    M-am uitat la ea, de partea cealaltă a culoarului şi m-am gândit la cât de norocoasă eram să cunosc planul salvării şi să fiu lucrător în Templul Las Vegas, Nevada. M-am întrebat ce aş putea face pentru această femeie pentru a-i ridica moralul.

    Dintr-o dată, foarte clar, mi-am amintit un citat al profetului Joseph Smith pe care îl oferisem în cadrul Scietăţii de Alinare. Când a organizat Societatea de Alinare, el a remarcat faptul că surorile „se vor grăbi să dea ajutor unui străin; vor turna untdelemn şi vin peste inimile rănite ale celor necăjiţi; vor şterge lacrimile orfanilor şi vor înveseli inimile văduvelor” (Învăţături ale Preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 477).

    Am privit dincolo de culoar încă o dată. Am văzut un străin în suferinţă, o văduvă cu inima rănită. Mi-am amintit că, mai devreme în acea zi, citisem revista Ensign din luna iulie 2011. Aceasta conţinea câteva articole înălţătoare care, m-am gândit, că i-ar putea oferi încurajare şi alinare.

    Mi-am adunat curajul, am deschis revista la un articol şi am rugat-o să îl citească. Am urmărit-o îndeaproape şi am fost surprinsă de faptul că a citit fiecare rând – cu atenţie. După ce a terminat, a citit încă un articol.

    Evident, ceva din ceea ce citise îi atinsese inima. A strâns revista cu putere la piept şi pe urmă şi-a şters o lacrimă din ochi.

    „Unde pot găsi o revistă ca aceasta?”, m-a întrebat. I-am spus că o poate păstra. Pe urmă a citit ceva mai mult.

    Când am ajuns la Juneau, m-a apucat de mână, m-a privit direct în ochi şi mi-a spus: „Mulţumesc”.

    Am învăţat o lecţie importantă din acea experienţă. Suntem înconjuraţi de străini cu inimi rănite care au nevoie de un cuvând blând de încurajare şi care au nevoie să cunoască ceea ce cunoaştem noi în calitate de sfinţi din zilele din urmă.