2013
Să alegem partea mai bună
Aprilie 2013


Să alegem partea mai bună

Uneori, trebuie să renunţaţi la ceva bun pentru ceva mai bun.

Într-o zi, Zoltán Szücs din Szeged, Ungaria, şi-a surprins antrenorul de caiac-canoe când i-a spus că nu va merge în Germania pentru a participa la un concurs.

„Era programat în aceeaşi zi în care urma să fiu botezat, aşa că am refuzat” a spus Zoltán.

La vârsta de şaptesprezece ani, Zoltán câştigase multe concursuri de caiac-canoe. Este un sport popular în Ungaria şi Zoltán era bun – suficient de bun încât posibilitatea de a deveni profesionist era reală. Mai mult decât a decide să renunţe la o singură competiţie, Zoltán urma să renunţe curând complet la caiac-canoe. El avea ceva mult mai bun de făcut.

Practicarea sportului caiac-canoe fusese un lucru bun pentru Zoltán. De-a lungul anilor, muncind alături de antrenorul său, el a învăţat ce înseamnă stăpânirea de sine, supunerea şi munca grea. Zoltán a învăţat, de asemenea, să evite substanţele şi obiceiurile care ar fi dăunat performanţei sale. Nu era o viaţă uşoară; era singuratică şi să devină profesionist necesita şi mai mult timp. Profesioniştii exersează 12 ore pe zi şi trebuie să concureze duminica.

Practicarea sportului caiac-canoe îmi ocupa cea mai mare parte din timp”, a spus Zoltán. „Eram pătimaş. Datorită acestui lucru, am renunţat la o mulţime de lucruri în viaţă”.

De aceea, Zoltan a decis că nu poate să fie devotat amândurora, Evangheliei şi sportului caiac-canoe. În anul 2004, i-a spus antrenorului său că nu va mai practica deloc sportul caiac-canoe.

Mai devreme în acel an, misionarii au început să-i predea Evanghelia mamei lui Zoltán. El nu a participat la lecţii. El a acceptat cu părere de rău invitaţia mamei sale la botezul acesteia. Dar, inima sa a fost atinsă de ceea ce a simţit în momentul în care a intrat în clădirea Bisericii. Zoltán a acceptat să se întâlnească cu misionarii, în parte deoarece se putea identifica cu ei.

„Misionarii erau interesanţi deoarece erau oameni normali dar care trăiau cunform unui standard mult mai înalt”, a spus el.

Ca urmare a standardului mult mai înalt pe care Zoltán deja îl trăia ca practicant de caiac-canoe, a acceptat cu uşurinţă învăţăturile Evangheliei ca fiind de valoare. El a fost botezat două luni mai târziu.

La început, a crezut că poate continua practicarea sportuluicaiac-canoe fără să participe la concursuri în zilele de duminica. Dar, deoarece el este genul de persoană care, atunci când se angajează într-o activitate sau într-o cursă, vrea să facă totul bine, s-a hotărât să renunţe complet la caiac-canoe.

După botez, a încercat să practice caiac-canoe ca un hobby. Când a făcut acest lucru, antrenorul său i-a cerut să-i ajute pe alţii să înveţe şi să organizeze călătoriile din moment ce nu va concura. Dar el nu a vrut să îşi ia angajamente faţă de caiac-canoe – sau faţă de orice altă activitate – care putea să intervină în calea uceniciei sale.

Astfel, Zoltán a renunţat la caiac-canoe şi s-a dedicat slujirii în cadrul Bisericii luând o decizie similară celei a preşedintelui Howard W. Hunter (1907–1995) atunci când s-a căsătorit. Preşedintele Hunter era un muzician de succes care cânta la zeci de instrumente. Seară de seară cânta într-o orchestră, dar stilul de viaţă al asociaţilor săi era în contradicţie cu standardele Evangheliei. Aşadar, preşedintele Hunter şi-a pus instrumentele deoparte şi le-a adus doar ocazional pentru cântecele de familie.1

Lui Zoltán îi este dor de caiac-canoe, dar el şi-a dat seamna că dragostea lui pentru caiac-canoe era suficient de puternică pentru a concura, şi eventual, a depăşi, dragostea lui pentru Domnul, dacă ar fi stat prea aproape de sport.

Acelaşi principiu se poate aplica oricărei activităţi care ne îndepărtează de ceea ce vrea Dumnezeu să fim. Pentru fiecare dintre noi ar putea fi mai bine să meargă prin viaţă fără anumite lucruri – chiar dacă acestea sunt bune – decât să rişte viaţa eternă pentru a le avea.

„Biserica a devenit viaţa mea”, a spus Zoltán. „Ştiind că sportul caiac-canoe nu putea fi un mod de viaţă dacă voiam să fiu activ şi că ar fi doar un hobby, a fost uşor să renunţ. În schimb, am vrut ca Tatăl Ceresc să fie prioritatea mea”.

Zoltán a început să studieze Evanghelia cu aceaşi intensitate de care dă dovadă în orice lucru care îl face. El şi-a stabilit ca ţel slujirea într-o misiune cu timp deplin. A vrut să rămână în ţara sa şi să-i înveţe pe alţii.

A slujit în calitate de misionar în Ungaria şi acum lucrează ca profesor de limba engleză la liceu. Priorităţile sale continuă să aibă la bază Evanghelia. „Există lucruri la care trebuie să renunţăm deoarece ele stau în calea lui Dumnezeu”, spune el. „Este uşor să renunţăm la ceea ce este rău odată ce ştim că trebuie să facem acest lucru. Adesea, noi nu realizăm când trebuie să reunţăm la ceva bun pentru un lucru mai bun. Noi credem că, deoarece acel lucru nu este rău, noi putem să îl păstrăm şi totuşi să urmăm planul lui Dumnezeu.” Dar Zoltán ştie că noi trebuie să renunţăm la ceea ce este bun dacă acesta ne împiedică să urmăm planul lui Dumnezeu pentru noi.

Notă

  1. Vezi Eleanor Knowles, Howard W. Hunter (1994), p. 81.

Zoltán Szücs, din Szeged, Ungaria, a renunţat la caiac-canoe pentru a avea mai mult timp pentru Evanghelie.

Deasupra: fotografie © Thinkstock; mai jos : fotografie de Adam C. Olson