Fii ai lui Dumnezeu, ce-aţi primit preoţia

De două ori pe an, acest grandios Centru de conferinţe pare să ne spună, cu glasul său persuasiv: „Fii ai lui Dumnezeu, ce-aţi primit preoţia”¹. Există un spirit specific prezent peste tot în cadrul adunării generale a preoţiei organizată de Biserică.

În această seară, sunt mii dintre ai noştri care-L slujesc cu timp deplin pe Domnul, în calitate de misionari ai Săi. Aşa cum am menţionat în mesajul meu din această dimineaţă, avem, în prezent, peste 65.000 de misionari în câmpul misiunii şi alte mii care aşteaptă să intre în Centrul de Pregătire a Misionarilor sau ale căror formulare sunt în prezent în curs de procesare. Îi iubim şi îi felicităm pe cei care sunt dornici şi nerăbdători să slujească.

În scripturile sfinte, nu există declaraţie mai clară, responsabilitate mai obligatorie, îndemn mai direct decât acea poruncă dată de Domnul înviat atunci când li S-a arătat, în Galileea, celor unsprezece ucenici. El a spus:

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”².

Această poruncă divină, alături de promisiunea ei glorioasă, este motoul nostru de astăzi, tot aşa cum a fost şi la jumătatea timpului. Munca misionară este o caracteristică distinctivă a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Întotdeauna a fost; întotdeauna va fi. Profetul Joseph Smith a declarat: „După ce toate acestea au fost spuse, cea mai mare şi mai importantă îndatorire este să predicăm Evanghelia”³.

Într-un interval scurt de doi ani, toţi misionarii cu timp deplin care slujesc în prezent în această oaste regală a lui Dumnezeu îşi vor fi încheiat eforturile misionare cu timp deplin şi se vor fi întors la casele lor şi la cei dragi. În cazul vârstnicilor, cei care îi vor înlocui sunt, în această seară, deţinători ai Preoţiei aaronice în cadrul Bisericii. Tineri băieţi, sunteţi pregătiţi să răspundeţi? Sunteţi dornici să lucraţi? Sunteţi pregătiţi să slujiţi?

În cel mai fericit caz, munca misionară necesită o schimbare radicală a modului de viaţă a persoanei respective. Necesită mult timp şi un devotament uriaş, sacrificiu altruist şi rugăciune ferventă. În consecinţă, slujirea misionară devotată oferă drept recompensă bucurie eternă, atât în timpul vieţii muritoare, cât şi în eternitate.

Provocarea este aceea de a fi slujitori mai eficienţi în via Domnului. Aceasta este valabilă pentru noi toţi, indiferent de vârsta pe care o avem, nu doar pentru cei care se pregătesc să slujească în calitate de misionari cu timp deplin, căci fiecare dintre noi a primit porunca de a împărtăşi Evanghelia lui Hristos.

Permiteţi-mi să vă sugerez o formulă care ne va asigura succesul: prima componentă, cercetaţi scripturile cu sârguinţă; a doua componentă, planificaţi-vă viaţa având un scop (şi, eu aş adăuga, planificaţi-vă viaţa indiferent de vârsta pe care o aveţi); a treia componentă, propovăduiţi adevărul depunându-vă mărturia; şi, a patra componentă, slujiţi-L pe Domnul cu dragoste.

Să analizăm, pe rând, fiecare componentă a formulei.

Prima componentă, cercetaţi scripturile cu sârguinţă.

Scripturile depun mărturie despre Dumnezeu şi conţin cuvintele vieţii veşnice. Ele devin temelia mesajului nostru.

Programele de învăţământ ale Bisericii pun un accent deosebit pe scripturile sfinte, fiind elaborate şi coordonate printr-un efort de corelare. Suntem, de asemenea, încurajaţi să studiem scripturile în fiecare zi, atât individual, cât şi împreună cu familiile noastre.

Permiteţi-mi să fac referire doar la o singură trimitere la scripturi ce poate fi pusă în practică imediat în viaţa noastră. În Cartea lui Mormon, în capitolul 17 din Alma, citim relatarea despre bucuria simţită de Alma când i-a revăzut pe fiii lui Mosia şi când a remarcat fermitatea lor cu privire la cauza adevărului. Cronica ne relatează: „Ei se întăriseră în cunoaşterea adevărului; pentru că ei erau oameni cu bună înţelegere şi cercetaseră scripturile cu sârguinţă pentru ca să poată cunoaşte cuvântul lui Dumnezeu.

Dar aceasta nu este totul; ei se dedaseră la multă rugăciune şi post; de aceea, aveau spiritul profeţiei şi spiritul revelaţiei şi atunci când propovăduiau, ei propovăduiau cu puterea şi autoritatea de la Dumnezeu”⁴.

Dragi fraţi, cercetaţi scripturile cu sârguinţă.

A doua componentă a formulei noastre: planificaţi-vă viaţa având un scop.

Probabil că nicio generaţie de tineri nu a trebuit să ia decizii cu efect pe termen atât de lung ca cea a tinerilor din zilele noastre. Sunt necesare pregătiri pentru şcoală, misiune şi căsătorie. În cazul unora, serviciul militar va trebui inclus.

Pregătirea pentru misiune începe de timpuriu. Pe lângă pregătirea spirituală, părintele înţelept va pune la dispoziţie mijloacele prin care fiul tânăr să poate începe să-şi strângă bani pentru misiune. El poate fi, de asemenea, încurajat, odată cu trecerea anilor, să studieze o limbă străină, astfel încât, dacă va fi cazul, abilităţile lui lingvistice să poată fi folosite. În cele din urmă, soseşte acea zi glorioasă, când episcopul şi preşedintele de ţăruş îl invită pe tânărul băiat în birou pentru un interviu. Se determină demnitatea; se completează recomandarea de a sluji în misiune.

Nu există un alt timp în care întreaga familie să se uite şi să aştepte cu atâta nerăbdare poştaşul şi scrisoarea care să conţină adresa de retur 47 East South Temple, Salt Lake City, Utah. Scrisoarea soseşte, aşteptarea este copleşitoare; chemarea este citită. Adesea, locul de slujire desemnat este departe de casă. Indiferent de locul unde este chemat să slujească, răspunsul misionarului pregătit şi supus este acelaşi: „Voi sluji”.

Încep pregătirile pentru plecare. Dragi tineri băieţi, sper că voi apreciaţi sacrificiile pe care părinţii voştri le fac de bunăvoie pentru ca voi să slujiţi. Roadele muncii lor vă vor susţine, credinţa lor vă va încuraja, rugăciunile lor vă vor înălţa spiritual. Misiunea este o chestiune de familie. Chiar dacă pot fi despărţiţi de continente sau oceane, inimile lor vor fi unite.

Stimaţi fraţi, când vă planificaţi viaţa având un scop, nu uitaţi că ocaziile dumneavoastră de a face muncă misionară nu se limitează la perioada slujirii oficiale. În cazul acelora dintre dumneavoastră care vă satisfaceţi stagiul militar, timpul respectiv poate fi şi trebuie să fie util. În fiecare an, tinerii noştri care poartă uniformă aduc multe suflete în împărăţia lui Dumnezeu cinstindu-şi preoţia, trăind conform poruncilor lui Dumnezeu şi învăţându-i pe alţii cuvântul divin al Domnului.

Nu vă neglijaţi privilegiul de a fi misionari în timp ce vă dobândiţi educaţia formală. Exemplul pe care-l daţi, în calitate de sfânt din zilele din urmă, va fi observat, analizat şi, adesea, urmat.

Dragi fraţi, indiferent de vârsta pe care o aveţi sau de circumstanţele dumneavoastră, vă îndemn să vă planificaţi viaţa având un scop.

Trecem acum la a treia componentă a formulei noastre: propovăduiţi adevărul depunându-vă mărturia.

Supuneţi-vă sfatului apostolului Petru, care ne-a îndemnat: „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi”⁵. Înălţaţi-vă glasurile şi depuneţi mărturie despre adevărata natură a Dumnezeirii. Depuneţi-vă mărturia despre Cartea lui Mormon. Faceţi cunoscute adevărurile glorioase şi frumoase cuprinse în planul salvării.

În timp ce slujeam în calitate de preşedinte de misiune în Canada, cu mai mult de 50 de ani în urmă, un tânăr misionar care venise dintr-o comunitate mică, rurală s-a minunat de dimensiunile oraşului Toronto. El era mic ca statură, însă mare în mărturie. Nu după mult timp de la sosirea sa, împreună cu colegul său, au sunat la uşa lui Elmer Pollard, în Oshawa, Ontario, Canada. Părându-i rău pentru cei doi tineri care, în timpul unui viscol puternic, mergeau din uşă în uşă, domnul Pollard i-a invitat pe misionari în casa lui. Ei i-au prezentat mesajul lor. El nu a simţit Spiritul. La un moment dat, i-a rugat să plece şi să nu se mai întoarcă. Ultimele sale cuvinte, adresate vârstnicilor în timp ce aceştia ieşeau pe uşă, au fost rostite în batjocură: „Nu-mi puteţi spune că voi chiar credeţi că Joseph Smith a fost un profet al lui Dumnezeu!”.

Apoi, a închis uşa. Vârstnicii au început să meargă pe drum. Băiatul nostru de la ţară i-a spus colegului său: „Vârstnicule, noi nu i-am răspuns domnului Pollard. El a spus că noi nu credem că Joseph Smith a fost un profet adevărat. Să ne întoarcem şi să ne depunem mărturiile în faţa lui”. Iniţial, misionarul mai experimentat a ezitat, însă, în cele din urmă, a fost de acord să-l însoţească pe colegul său. Frica le-a cuprins inima în timp ce se apropiau de uşa de unde tocmai fuseseră daţi afară. Au bătut, l-au văzut pe domnul Pollard, au aşteptat un moment care a părut extrem de lung şi, apoi, cu putere venită de la Spirit, misionarul nostru neexperimentat a spus: „Domnul Pollard, aţi spus că noi nu credem cu adevărat că Joseph Smith a fost un profet al lui Dumnezeu. Vă depun mărturie că Joseph a fost profet. El chiar a tradus Cartea lui Mormon. El I-a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi pe Isus, Fiul. Eu ştiu aceste lucruri”.

Ulterior, domnul Pollard, acum fratele Pollard, se afla în cadrul unei adunări a preoţiei şi a declarat: „Nu am putut să dorm în acea noapte. Tot auzeam în minte cuvintele: «Joseph Smith a fost un profet al lui Dumnezeu. Eu ştiu acest lucru. Eu ştiu acest lucru. Eu ştiu acest lucru». A doua zi, le-am telefonat misionarilor şi i-am rugat să revină. Mesajul lor, alături de mărturiile lor, au schimbat viaţa mea şi pe cea a familiei mele”. Stimaţi fraţi, propovăduiţi adevărul depunându-vă mărturia.

Ultima componentă a formulei noastre este: slujiţi-L pe Domnul cu dragoste. Nu există înlocuitor pentru dragoste. Misionarii de succes îşi iubesc colegii, îşi iubesc conducătorii din cadrul misiunii şi iubesc preţioasele persoane cărora le propovăduiesc. În a patra secţiune din Doctrină şi legăminte, Domnul a stabilit cerinţele pentru cei care slujesc. Să citim câteva versete:

„Voi care vă îmbarcaţi să-L slujiţi pe Dumnezeu, vedeţi să-L slujiţi cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată tăria voastră, pentru ca să puteţi sta fără prihană înaintea lui Dumnezeu în ultima zi…

Şi credinţa, speranţa, caritatea şi dragostea, cu ochiul îndreptat numai către slava lui Dumnezeu, îl califică pentru această lucrare.

Amintiţi-vă de credinţă, de virtute, de cunoaştere, de cumpătare, de răbdare, de bunătatea frăţească, de evlavie, de caritate, de umilinţă, de sârguinţă”⁶.

Ei bine, poate că toţi cei care-mi auziţi glasul vă întrebaţi: „Am crescut eu, astăzi, în credinţă, în virtute, în cunoaştere, în evlavie, în dragoste?”.

Prin intermediul slujirii dumneavoastră făcută acasă sau peste hotare, sufletele pe care le ajutaţi să fie salvate pot fi, de asemenea, cele pe care le iubiţi cel mai mult.

Cu mulţi ani în urmă, Craig Sudbury şi mama sa, Pearl, nişte prieteni dragi de-ai mei, au venit la mine la birou înainte ca Craig să plece pentru a sluji în Misiunea Australia Melbourne. Absenţa lui Fred Sudbury, tatăl lui Craig, era evidentă. Înainte cu 25 de ani, mama lui Craig se căsătorise cu Fred, care nu a împărtăşit dragostea ei faţă de Biserică şi care, fireşte, nu era membru al Bisericii.

Craig mi-a mărturisit dragostea lui profundă şi fermă pentru părinţii lui şi speranţa sa ca, într-un anume fel, tatăl său să simtă influenţa Spiritului şi să-şi deschidă inima faţă de Evanghelia lui Isus Hristos. M-am rugat pentru a primi inspiraţie cu privire la modul în care ar putea fi împlinită o asemenea dorinţă. Am primit inspiraţie şi i-am spus lui Craig: „Slujeşte-L pe Domnul cu toată inima ta. Fii supus chemării tale sacre! În fiecare săptămână, scrie-le părinţilor tăi o scrisoare; din când în când, scrie-i personal tatălui tău şi spune-i cât de mult îl iubeşti, spune-i de ce eşti recunoscător pentru că eşti fiul lui”. Mi-a mulţumit şi, împreună cu mama lui, au ieşit din birou.

Trecuseră 18 luni de când o văzusem ultima dată pe mama lui Craig, când ea a venit la mine la birou şi, printre lacrimi, mi-a spus: „Au trecut aproape doi ani de când Craig a plecat în misiune. Nu a fost săptămână în care să nu ne fi scris. Recent, soţul meu, Fred, s-a ridicat pentru prima dată în cadrul unei adunări de mărturii şi, spre surprinderea mea şi a tuturor celor prezenţi, a anunţat că a luat decizia de a deveni membru al Bisericii. A mai spus că el şi cu mine vom merge în Australia pentru a-l întâlni pe Craig la sfârşitul misiunii sale, pentru ca Fred să fie ultimul botez al lui Craig în calitate de misionar cu timp deplin”.

Niciun misionar nu a fost mai mândru ca Craig Sudbury când, în îndepărtata Australie, el l-a ajutat pe tatăl său să intre în apa adâncă până la talie şi, ridicându-şi braţul drept în unghi drept, a rostit următoarele cuvinte sacre: „Frederick Charles Sudbury, fiind împuternicit de Isus Hristos, eu te botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”.

Dragostea şi-a repurtat victoria. Slujiţi-L pe Domnul cu dragoste.

Dragi fraţi, fie ca noi toţi să cercetăm scripturile cu sârguinţă, să ne planificăm viaţa având un scop, să propovăduim adevărul depunându-ne mărturia şi să-L slujim pe Domnul cu dragoste.

Păstorul perfect al sufletelor noastre, Misionarul care a mântuit omenirea, ne-a oferit asigurarea Sa divină:

„Şi dacă va fi ca voi să lucraţi toate zilele propovăduind pocăinţa către acest popor şi veţi aduce chiar numai un suflet la Mine, ce mare va fi bucuria voastră cu el în împărăţia Tatălui Meu!

Şi acum, dacă bucuria voastră va fi mare cu un singur suflet pe care l-aţi adus la Mine, în împărăţia Tatălui Meu, ce mare va fi bucuria voastră, dacă veţi aduce mai multe suflete la Mine!”⁷.

Despre Cel care a rostit aceste cuvinte, eu îmi depun mărturia: El este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Salvatorul nostru.

Mă rog ca noi să răspundem mereu invitaţiei Sale blânde: „Tu vino după Mine”⁸. În numele Său sfânt − chiar numele lui Isus Hristos, Domnul − amin.