Sfinţi în toate anotimpurile

Am amintiri din copilărie despre cele patru anotimpuri ale anului dintr-o zonă foarte frumoasă a lumii. Fiecare lună care trecea era splendidă şi minunată. În timpul unei zile perfecte de iarnă, zăpada proaspătă acoperea munţii şi străzile oraşului. Ploile de primăvară spălau totul şi făceau copacii şi plantele să înmugurească, să înfrunzească şi să înflorească. Cerul liniştit de vară părea a fi o pânză albastră, încântătoare, pe care erau pictate razele soarelui strălucitor. Şi toamna pitorească transforma natura în nuanţe strălucitoare de portocaliu, galben şi roşu. Când eram copil, îmi plăcea fiecare anotimp, la fel şi acum, îmi place aspectul unic al fiecărui anotimp.

În vieţile noastre există, de asemenea, anotimpuri. Unele sunt calde şi plăcute. Altele nu. Unele zile din viaţa noastră sunt la fel de frumoase precum imaginile dintr-un calendar ilustrat. Totuşi, există zile şi circumstanţe care provoacă suferinţă şi aduc în viaţa noastră sentimente profunde de disperare şi amărăciune.

Sunt sigur că, într-un moment sau altul, toţi ne-am gândit că ar fi frumos să trăim într-o ţară în care toate zilele să fie perfecte pentru o poză de anotimp şi să evităm momentele neplăcute.

Acest lucru nu este posibil. Nici nu este de dorit.

Când mă gândesc la viaţa mea, este evident că cele mai mari ocazii de dezvoltare spirituală au avut loc în timp ce treceam prin momente dificile.

Preaînţeleptul nostru Tată Ceresc a ştiut că, pentru a deveni fiinţele care au fost menite să devină, copiii Săi trebuie să treacă prin anotimpuri dificile în timpul perioadei petrecute în viaţa muritoare. Profetul Lehi din Cartea lui Mormon a spus că, fără opoziţie, „dreptatea nu ar putea fi împlinită” (2 Nefi 2:11). Într-adevăr, amărăciunea vieţii este cea care ne permite să facem deosebirea şi să apreciem partea dulce a vieţii (vezi D&L 29:39; Moise 6:55).

Preşedintele Brigham Young a exprimat acest lucru în următorul fel: „Toate fiinţele inteligente care sunt încoronate cu slavă, nemurire şi viaţă veşnică trebuie să treacă prin fiecare încercare stabilită să fie trecută de către fiinţele inteligente, pentru a obţine slavă și exaltare. Fiecare calamitate care se poate abate asupra fiinţelor muritoare va fi permisă… pentru a le pregăti să se bucure de prezenţa Domnului… Fiecare încercare şi experienţă prin care aţi trecut este necesară pentru salvarea voastră”¹.

Întrebarea nu este dacă vom avea anotimpuri de adversitate, ci cum vom face faţă dificultăţilor? Marea noastră ocazie din timpul anotimpurilor în continuă schimbare ale vieţii este să ne ţinem bine de cuvântul corect al lui Dumnezeu, pentru că sfatul Său nu este menit doar pentru a ne ajuta să îndurăm dificilele experienţe ale vieţii ci, de asemenea, pentru a ne călăuzi să trecem peste ele. Tatăl nostru Ceresc a transmis cuvântul Său prin intermediul profeţilor – înţelepciune preţioasă menită să ne conducă prin încercările din anotimpurile dificile către bucuria de nedescris şi lumina strălucitoare a vieţii veşnice. O parte importantă din experienţa noastră de viaţă este să ne dezvoltăm puterea, curajul şi integritatea pentru a ne ţine ferm de adevăr şi de dreptate în ciuda dificultăţilor pe care le întâmpinăm.

Oamenii care au intrat în apele botezului şi au primit darul Duhului Sfânt au păşit pe cărarea uceniciei şi au primit porunca să păşească mereu şi cu credinţă pe urmele Salvatorului nostru.

Salvatorul ne-a învăţat că soarele răsare „peste cei răi şi peste cei buni şi… [ploaia cade] peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5:45). Uneori nu putem înţelege de ce se întâmplă lucruri dificile şi chiar nedrepte în viaţă. Dar, în calitate de ucenici ai lui Hristos, avem încredere că, dacă „[căutăm] cu sârguinţă, [ne rugăm] întotdeauna şi [suntem] credincioşi… toate lucrurile vor conlucra spre binele [nostru], dacă [umblăm] drept” (D&L 90:24; subliniere adăugată).

În calitate de membri ai Bisericii Sale, în calitate de sfinţi, slujim cu bucurie şi de bunăvoie în toate anotimpurile, indiferent de vreme. Şi, în timp ce facem acest lucru, inimile noastre devin pline de credinţă sfântă, speranţă vindecătoare şi caritate cerească.

Cu toate acestea, va trebui să trecem prin toate anotimpurile – atât cele plăcute, cât şi cele dureroase. Dar, indiferent de anotimp, în calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, ne vom pune cu fermitate speranţa în El în timp ce ne îndreptăm spre lumina Lui.

Pe scurt, noi suntem sfinţi ai lui Dumnezeu, hotărâţi să învăţăm de la El, să-L iubim şi să ne iubim aproapele. Suntem pelerini care urmează calea binecuvântată a uceniciei şi ne îndreptăm cu hotărâre către scopul nostru ceresc.

Prin urmare, trebuie să fim sfinţi primăvara, vara, toamna şi iarna. Trebuie să fim sfinţi în toate anotimpurile.