Idei de la conferinţa generală

Cu cincisprezece zile înainte de începerea fiecărei conferinţe generale, familia noastră atârnă semnul care anunţă începutul jocului „Ghici cine vine la cină?”. Apoi adăugăm cele mai recente fotografii ale profeţilor, văzătorilor şi revelatorilor noştri din ediţiile precedente ale revistelor Bisericii.

Eu mă pregătesc căutând informaţii despre profetul care va fi musafirul nostru în acea seară. Câteodată găsesc obiecte prin casă care reprezintă unele lucruri pe care le-am aflat şi le aşez pe-o farfurie. În timpul cinei, pe măsură ce spun poveşti despre fiecare obiect, toţi membrii familiei încearcă să ghicească cine este. Cu alte ocazii, spun o povestire sau două pe care profetul le-a împărtăşit în timpul conferinţei generale precedente.

Sunt uimită de lucrurile pe care copiii mei şi le amintesc în legătură cu profeţii şi apostolii noştri preaiubiţi şi ştiu că acest joc simplu m-a ajutat să îi iubesc mai mult şi să îi cunosc mai bine pe aceşti minunaţi bărbaţi.

Când vârstnicul Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, împreună cu soţia sa, Kathy, ne-au vizitat cu prilejul conferinţei noastre de ţăruş, sora Andersen ne-a împărtăşit o povestire. A spus că atunci când locuiau în Franţa ea fotocopia cuvântările din cadrul conferinţei pentru fiecare dintre copiii ei – chiar şi pentru cei foarte mici. A fost şocată când a aflat cât de scumpe erau copiile xerox. Apoi i-a venit în minte gândul: „Cât este de important pentru tine ca familia ta să aibă cuvintele profeţilor?”

Această povestire m-a impresionat şi m-am asigurat că fiecare membru al familiei noastre are exemplarul său al cuvântărilor de la conferinţă. Una dintre fiicele mele a fost foarte entuziasmată. Le-am folosit la seara în familie şi în timpul studiului din scripturi. Am fost încântată să o văd pe una dintre fiicele mele citind cuvântări de una singură şi marcând în timp ce citea. O altă fiică, care a fost botezată de curând, m-a implorat să citesc cuvântări împreună cu ea, doar noi două.

Ca parte a lecţiei mele de la Societatea de Alinare, am dat fiecărei surori provocarea de a revedea cuvântările de la conferinţa anterioară; unele dintre surori le-au recitit, altele le-au urmărit pe Internet. Mai multe surori au spus că s-au simţit mai pregătite pentru conferinţa care urma să aibă loc.