2013
Forţa morală a femeilor
Noiembrie 2013


Forţa morală a femeilor

Imagine

Intuiţia dumneavoastră vă spune să faceţi bine şi să fiţi bune şi, în timp ce veţi urma îndemnul Spiritului Sfânt, autoritatea şi influenţa dumneavoastră morale vor creşte.

Din timpuri imemoriale, societăţile s-au bizuit pe forţa morală a femeilor. Deşi nu este, desigur, singura influenţă pozitivă care acţionează în societate, baza morală asigurată de femei s-a dovedit a avea o contribuţie unică la binele comun. Această contribuţie a femeilor este deseori subapreciată, poate şi pentru că este atât de importantă. Doresc să-mi exprim recunoştinţa pentru influenţa femeilor bune, să identific unele dintre conceptele şi tendinţele care ameninţă tăria şi fermitatea femeilor şi să dau glas unei rugăminţi adresate femeilor, aceea de a-şi cultiva forţa morală care există în ele.

Femeile se nasc cu o anumită virtute, un dar divin care le face capabile să insufle calităţi precum credinţă, curaj, empatie şi rafinament în relaţii şi culturi. Când a lăudat „credinţa neprefăcută” pe care a văzut-o la Timotei, Pavel a remarcat că această credinţă „a sălăşluit întâi în bunica [sa] Lois şi în mama [sa], Eunice”1.

Cu ani în urmă, trăind în Mexic, am observat personal ce a vrut să spună Pavel. Îmi amintesc de o anume tânără mamă, una dintre multele femei din Biserica din Mexic, a căror credinţă în Dumnezeu a binecuvântat vieţile membrilor de acolo într-un mod atât de natural, încât par foarte puţin conştienţi de aceasta. Această femeie radia o autoritate morală născută din bunătate, care influenţa în bine tot ce o înconjura. Ea şi soţul ei au sacrificat, fără să ezite, o serie de plăceri şi bunuri pentru priorităţile lor mai înalte. Capacitatea ei de a se juca în diverse feluri cu copiii ei, ridicându-i, ţinându-i în echilibru, era aproape supraomenească. Avea multe responsabilităţi, iar însărcinările erau deseori monotone şi banale, dar avea permanent o seninătate frumoasă, ştiind că făcea lucrarea lui Dumnezeu. Ca şi în cazul Salvatorului, faptul că îi binecuvânta pe alţii prin slujire şi sacrificiu o înnobilase. Era dragostea personificată.

Am fost mult binecuvântat de influenţa morală a femeilor, în special de mama şi soţia mea. Printre alte femei pentru care sunt recunoscător este Anna Daines. Anna şi soţul ei, Henry, împreună cu cei patru copii ai lor, s-au numărat printre pionierii Bisericii din New Jersey, Statele Unite. Din anii 1930, când Henry era student la medicină la Universitatea Rutgers, el şi Anna au lucrat neobosiţi cu organizaţii civice şi din învăţământ, aflate în Metuchen, unde locuiau, pentru a înfrânge prejudecata adânc înrădăcinată împotriva mormonilor şi a face din comunitatea lor un loc mai bun în care toţi părinţii să-şi crească fiii şi fiicele.

Anna, de exemplu, s-a oferit voluntar la Organizaţia Creştină a Tinerilor Băieţi (OCTB) din Metuchen, devenind o persoană indispensabilă acolo. După un an, a fost numită preşedintă a Organizaţiei Auxiliare a Mamelor şi, apoi, „i s-a cerut să candideze pentru una din funcţiile rezervate femeilor din Comitetul de conducere al OCTB. A câştigat cu unanimitate de voturi şi s-a alăturat comitetului care, cu numai câţiva ani în urmă, nu le permisese sfinţilor să se întrunească în clădirea lor!”2.

Familia mea s-a mutat în episcopia New Brunswick când eu eram adolescent. Sora Daines m-a observat şi şi-a exprimat, deseori, încrederea în capacităţile şi potenţialul meu, ceea ce m-a determinat să ţintesc mai sus ‒ mai sus decât aş fi făcut-o fără încurajarea ei. Odată, datorită avertizării ei plină de grijă şi la momentul potrivit, am evitat o situaţie care, cu siguranţă, ar fi avut ca rezultat regrete. Deşi nu se mai află printre noi, influenţa Annei Daines continuă să fie simţită şi se reflectă în vieţile urmaşilor ei şi a multor altora, inclusiv în viaţa mea.

Bunica mea din partea mamei, Adena Warnick Swenson, m-a învăţat să fiu scrupulos în slujirea în cadrul preoţiei. Ea m-a încurajat să memorez binecuvântările privind pâinea şi apa pentru împărtăşanie, explicând că, în acest fel, le puteam rosti înţelegându-le şi simţindu-le mai bine. Faptul că am observat cum îl susţinea pe bunicul meu, patriarh al ţăruşului, a făcut ca în mine să se nască o atitudine pioasă faţă de lucrurile sacre. Bunica Swenson nu a învăţat niciodată să şofeze, dar a ştiut cum să-i ajute pe băieţi să devină bărbaţi demni de a deţine preoţia.

Influenţa morală a unei femei nu este nicăieri mai puternică sau mai benefică decât în căminul propriu. Nu există un mediu mai bun pentru creşterea generaţiei care se ridică decât familia tradiţională, în care tatăl şi mama acţionează în armonie pentru a asigura propriilor copii cele necesare, a-i învăţa şi a-i hrăni spiritual. Acolo unde acest ideal nu există, oamenii se străduiesc să-i obţină beneficiile cât de bine pot în împrejurările în care se află.

Indiferent de situaţie, o mamă poate exercita o influenţă imposibil de egalat de o altă persoană, în orice altă relaţie. Prin puterea exemplului şi învăţăturilor ei, propriii fii învaţă să respecte femeia şi să pună în practică în propriile vieţi disciplina şi înalte standarde morale. Fiicele ei învaţă să-şi cultive virtutea proprie şi să apere ce este drept, din nou şi din nou, oricât de nepopular ar fi acest lucru. Dragostea şi standardele înalte ale unei mame îi determină pe copiii ei să acţioneze responsabil fără ezitare, să abordeze cu seriozitate educaţia şi dezvoltarea personală şi să contribuie permanent la bunăstarea tuturor celor din jurul lor. Vârstnicul Neal A. Maxwell a întrebat odată: „Când adevărata istorie a omenirii va fi pe deplin dezvăluită, va avea ea ca trăsătură principală ecoul armelor de foc sau sunetul inspirat al cântecelor de leagăn? Marile armistiţii încheiate de soldaţi sau spiritul împăciuitor al femeilor exercitat în căminele lor şi în cartierele lor? Ce s-a întâmplat în leagăne şi bucătării va avea o influenţă mai mare decât ce s-a întâmplat în guverne?”3.

Cel mai sacru este rolul femeii în crearea vieţii. Ştim că trupurile noastre fizice au o origine divină4 şi că trebuie să trecem atât printr-o naştere fizică, precum şi printr-o renaştere spirituală pentru a ajunge în cele mai înalte sfere din împărăţia celestială a lui Dumnezeu.5 Astfel, femeile au un rol integrant (uneori cu riscul vieţii proprii) în lucrarea şi slava lui Dumnezeu de a „[realiza] nemurirea şi viaţa veşnică a omului”6. Ca bunici, mame şi modele, femeile sunt păzitoarele izvorului vieţii, învăţând fiecare generaţie despre importanţa purităţii sexuale ‒ despre castitate înainte de căsătorie şi fidelitate în timpul căsătoriei. În acest fel, ele au o influenţă în dezvoltare societăţii; ele scot la suprafaţă ce este mai bun în bărbaţi; ele asigură condiţii propice în care copiii să crească sănătoşi şi încrezători în originile lor.

Dragi surori, nu doresc să vă laud peste măsură, cum facem în cuvântările de Ziua Mamei care vă fac să vă simţiţi stânjenite. Nu trebuie să fiţi perfecte7; şi nu pretind că sunteţi (cu o posibilă excepţie care se află alături de mine în acest moment). Ce vreau să spun este că, fie că sunteţi necăsătorite sau căsătorite, fie că aţi dat naştere unor copii sau nu, fie că sunteţi în vârstă, tinere sau de vârstă medie, autoritatea dumneavoastră morală este vitală şi, poate, am început să nu apreciem valoarea dumneavoastră şi a influenţei dumneavoastră. Există, cu siguranţă, tendinţe şi forţe care lucrează şi care ar vrea să slăbească şi chiar să elimine influenţa dumneavoastră, spre dezavantajul indivizilor, familiilor şi societăţii în general. Permiteţi-mi să vă avertizez asupra a trei astfel de forţe.

Un concept pernicios care subminează influenţa morală a femeilor este subestimarea căsătoriei, a calităţii de mamă şi de gospodină ca ocupaţie. Unii privesc cu dispreţ calitatea de gospodină, argumentând că aceasta şi cea de mamă înjosesc femeile şi că cerinţele neîntrerupte ale creşterii copiilor sunt o formă de exploatare.8 Ei ridiculizează ceea ce ei numesc „ocupaţia de mămică”. Nu este drept sau corect. Noi nu diminuăm valoarea a ceea ce femeile sau bărbaţii realizează prin orice activitate sau carieră demnă ‒ noi toţi beneficiem ca urmare a acelor realizări ‒ dar recunoaştem că nu există un lucru mai bun decât calitatea de mamă şi cea de tată în cadrul unei căsătorii. Nu există carieră superioară şi nici sumă de bani, recunoaştere publică sau autoritate care să depăşească recompensele supreme ale familiei. Orice altceva ar putea realiza o femeie, influenţa sa morală nu este mai optim folosită decât în familie.

Atitudinea faţă de sexualitatea omului ameninţă autoritatea morală a femeilor pe mai multe fronturi. Avortul din motive personale sau sociale atacă esenţa celor mai sacre puteri ale femeii şi îi distruge autoritatea morală. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul imoralităţii sexuale şi îmbrăcămintei sumare, care nu numai că înjosesc femeile, ci şi întăresc minciuna că sexualitatea unei femei este cea care îi defineşte valoarea.

Există de mult timp un standard cultural ambiguu care cere femeilor să fie prudente din punct de vedere sexual, dar scuză imoralitatea bărbaţilor. Nedreptatea unui astfel de standard ambiguu este evidentă şi a fost pe drept criticat şi respins. Având în vedere această respingere, unii ar fi putut spera ca bărbaţii să se ridice la standardul unic, superior, dar s-a întâmplat exact opusul ‒ femeile şi fetele sunt acum încurajate să fie la fel de promiscue precum acest standard ambiguu le permite bărbaţilor să fie. Acolo unde odată standardele superioare ale femeilor cereau devotament şi responsabilitate din partea bărbaţilor, avem acum relaţii sexuale fără conştiinţă, familii fără taţi şi sărăcie crescândă. Promiscuitatea egalităţii de oportunităţi le jefuieşte pur şi simplu pe femei de influenţa lor morală şi degradează întreaga societate.9 În acest aranjament lipsit de valoare, bărbaţii sunt cei „eliberaţi” şi femeile şi copiii cei care suferă.

O a treia ameninţare vine din partea acelora care, în numele egalităţii, doresc să şteargă toate diferenţele dintre masculin şi feminin. Deseori, aceasta ia forma încurajării femeilor să adopte trăsături mai masculine ‒ să fie mai agresive, dure şi înfruntătoare. Se obişnuieşte acum ca, în filme şi jocuri video, să vezi femei în roluri deosebit de violente, lăsând în urma lor trupuri moarte şi distrugeri. Este distrugător pentru suflet să vezi bărbaţi în astfel de roluri şi, cu siguranţă, mai distrugător să vezi că femeile sunt cele care comit violenţe şi suferă efectul lor.

Fosta preşedintă generală a Tinerelor Fete, Margaret D. Nadauld, ne-a învăţat: „Lumea are destule femei care sunt dure; avem nevoie de femei care sunt blajine. Sunt destule femei care sunt brutale; avem nevoie de femei care sunt amabile. Sunt destule femei care sunt nepoliticoase; avem nevoie de femei care sunt politicoase. Avem destule femei faimoase şi bogate; avem nevoie de femei credincioase. Avem destulă lăcomie; avem nevoie de mai multă bunătate. Avem destulă vanitate; avem nevoie de mai multă virtute. Avem destulă popularitate; avem nevoie de mai multă puritate”10. Prin estomparea diferenţelor dintre feminin şi masculin, pierdem darurile distinctive, complementare ale femeilor şi bărbaţilor, care împreună realizează un întreg mai măreţ.

Rugămintea mea pentru femeile şi fetele de astăzi este să vă protejaţi şi să cultivaţi forţa morală care există în dumneavoastră. Păstraţi acea virtute firească şi acele daruri unice cu care vă naşteţi în această lume. Intuiţia dumneavoastră vă spune să faceţi bine şi să fiţi bune şi, în timp ce veţi urma îndemnul Spiritului Sfânt, autoritatea şi influenţa dumneavoastră morale vor creşte. Tinerelor fete le spun: Nu pierdeţi acea forţă morală, în special când nici măcar nu aţi ajuns să o aveţi dezvoltată pe deplin. Fiţi deosebit de atente ca limbajul vostru să fie curat, nu vulgar; ca îmbrăcămintea voastră să reflecte decenţă, nu vanitate; ca propriul comportament să arate puritate, nu promiscuitate. Nu puteţi să-i înălţaţi pe alţii la virtute, dacă voi vă complaceţi în viciu.

Dragi surori, în toate relaţiile dumneavoastră, relaţia personală cu Dumnezeu, Tatăl dumneavoastră Ceresc, sursa forţei dumneavoastră morale, este cea pe care trebuie s-o puneţi întotdeauna pe primul loc în viaţă. Aduceţi-vă aminte că tăria lui Isus a fost rezultatul supunerii Sale totale faţă de voinţa Tatălui. El nu S-a abătut niciodată de la ceea ce-I era plăcut Tatălui Său.11 Străduiţi-vă să fiţi acel fel de ucenic al Tatălui şi al Fiului, iar influenţa dumneavoastră nu va slăbi niciodată.

Şi să nu vă fie teamă să exercitaţi această influenţă fără frică şi fără a vă scuza. „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui [bărbat, femeie şi copil] vă cere socoteală de nădejdea care este în voi.”12 „Propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.”13 „Creşteţi copiii în lumină şi adevăr.”14 „[Învăţaţi-i] să se roage şi să umble în dreptate înaintea Domnului.”15

Nimeni să nu înţeleagă greşit, cu bună ştiinţă, aceste îndemnuri adresate femeilor. Dacă laud şi încurajez forţa morală a femeilor, nu spun că bărbaţii şi băieţii sunt scutiţi cumva de îndatorirea lor de a apăra adevărul şi neprihănirea, că responsabilitatea lor de a sluji, de a face sacrificii şi de a administra este mai puţin importantă decât cea a femeilor sau că poate fi lăsată în seama femeilor. Dragi fraţi, să acţionăm împreună cu femeile, să ducem împreună poverile şi să ne cultivăm autoritatea noastră morală de soţi.

Dragi surori, ne bizuim pe forţa morală pe care o aduceţi în lume, în căsătorie, în familie şi în Biserică. Ne bizuim pe binecuvântările pe care le aduceţi din cer prin rugăciunile şi credinţa dumneavoastră. Ne rugăm să fiţi protejate, să aveţi bunăstare şi fericire şi ca influenţa dumneavoastră să fie susţinută. În numele lui Isus Hristos, amin.

Note

  1. 2 Timotei 1:5.

  2. Orson Scott Card, „Neighborliness: Daines Style”, Ensign, apr. 1977, p. 19.

  3. Neal A. Maxwell, „The Women of God”, Ensign, mai 1978, p. 10–11.

  4. Vezi Moise 2:27.

  5. Vezi Moise 6:57–60.

  6. Moise 1:39.

  7. „Cu un secol în urmă, eruditul John Bowlby a descoperit că legătura creată prin nenumărate interacţiuni dintre mamă şi copil este esenţială pentru dezvoltarea socio-emoţională… Şi erudita feministă Sara Ruddick a identificat «dragostea atentă» a mamei ca esenţa calităţii de părinte eficient. Prin «ochii răbdători ai dragostei», mamele dobândesc o cunoaştere specială a propriilor copii ‒ o cunoaştere care le conferă capacitatea unică de a şti care sunt cu adevărat «cele mai bune practici» pentru fiecare copil” (Jenet Jacob Erickson, „Love, Not Perfection, Root of Good Mothering”, Deseret News, 12 mai 2013, p. G3).

  8. Este adevărat că multe femei din multe generaţii au fost exploatate sau împovărate cu poveri nedrepte atât în familie, cât şi la serviciu, dar nu este permis şi nu trebuie ca altruismul şi sacrificiul să fie exploatate sau abuzate. Vârstnicul Bruce C. Hafen a făcut observaţia: „Dacă a fi «altruistă» înseamnă că o femeie trebuie să renunţe la identitatea naturii ei şi la creşterea personală, această înţelegere a altruismului este greşită… Dar, astăzi, paradigma privind liberalismul merge prea departe în sens opus, creând un stereotip conform căruia femeile sunt excesiv de independente de familiile lor. O opinie mai chibzuită este aceea că soţul şi soţia sunt interdependenţi unul faţă de altul… Criticii care au deplasat mamele de la dependenţă la independenţă au sărit peste fertila zonă de mijloc a interdependenţei. Cei care au deplasat mamele de la altruism la egoism au sărit peste fertila zonă de mijloc a slujirii consimţite care contribuie la creşterea personală a femeii. Din cauza acestor exagerări, dezbaterile privind valoarea calităţii de mamă au determinat, în mod ironic, ca societatea, în general, să desconsidere nu numai mamele, ci şi femeile în general” („Motherhood and the Moral Influence of Women” [cuvântare adresată în cadrul Congresului Mondial al Familiilor II, Geneva, sesiunea plenară IV, 16 nov. 1999], http://worldcongress.org/wcf2_spkrs/wcf2_hafen.htm).

  9. Într-un articol publicat de Wall Street Journal, o mamă a spus: „Cu excepţia unor mormoni, evanghelişti şi evrei ortodocşi, cei mai mulţi dintre noi nu ştim cum să-i învăţăm pe fiii şi fiicele noastre să nu renunţe la trupurile lor atât de uşor… Totuşi, în cercul meu de prietene, dorinţa de a reveni la castitate este puternică. Nu ştiu ca vreuna dintre ele care să nu aibă sentimente neplăcute faţă de trecutul ei sexual. Şi nicio femeie dintre cele cărora le-am adresat întrebări cu privire la acest subiect nu a spus că şi-ar fi dorit să fi «experimentat» mai mult” (Jennifer Moses, „Why Do We Let Them Dress Like That?” Wall Street Journal, 19 mart. 2011, p. C3).

  10. Margaret D. Nadauld, „The Joy of Womanhood”, Liahona, ian. 2001, p. 18.

  11. Vezi Ioan 8:29.

  12. 1 Petru 3:15.

  13. 2 Timotei 4:2.

  14. Doctrină şi legăminte 93:40.

  15. Doctrină şi legăminte 68:28.