Tărie personală prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos

De curând, am fost binecuvântat să întâlnesc un grup foarte impresionant de tineri din statul Idaho. O tânără fată virtuoasă m-a întrebat care cred că este cel mai important lucru pe care ei ar trebui să-l facă acum în viaţa lor. Le-am sugerat să înveţe să recunoască puterea ispăşirii lui Isus Hristos în viaţa lor. Astăzi, voi explica un aspect al acelei puteri, şi anume tăria personală pe care o putem primi prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos.

În Cartea lui Mormon citim despre Amon şi fraţii săi care au predat Evanghelia lui Isus Hristos unui popor care era „sălbatic şi împietrit şi înfricoşător”.¹ Mulţi dintre oameni s-au convertit şi au ales să-şi abandoneze comportamentul păcătos. Convertirea lor a fost atât de deplină, încât ei şi-au îngropat armele şi au făcut un legământ cu Domnul cum că nu le vor mai folosi niciodată.²

Mai târziu, mulţi dintre fraţii lor care nu s-au convertit, au venit peste ei şi au început să îi ucidă. Poporul, acum credincios, a ales să se lase ucis cu sabia decât să-şi rişte viaţa spirituală prin folosirea armelor. Exemplul său neprihănit a ajutat ca şi mai mulţi oameni să se convertească şi să renunţe la armele răzvrătirii.³

Prin intermediul lui Amon, Domnul i-a îndrumat să se refugieze în mijlocul nefiţilor, iar ei au devenit cunoscuţi sub numele de poporul lui Amon.⁴ Nefiţii i-au protejat timp de mulţi ani, dar în cele din urmă, armata nefiţilor a început să slăbească şi a fost nevoie de întăriri.⁵

Poporul lui Amon se afla într-un moment important al vieţii lor spirituale. Ei fuseseră fideli legământului de a nu pune mâna din nou pe arme. Însă ei au înţeles că taţii sunt responsabili să asigure protecţie familiilor lor.⁶ Acea nevoie părea îndeajuns de mare pentru a fi luată în considerare încălcarea legământului lor.⁷

Helaman, înţeleptul lor conducător al preoţiei, ştia că încălcarea legământului făcut cu Domnul nu poate fi niciodată justificată. El a oferit o alternativă inspirată. Le-a amintit faptul că fiii lor nu fuseseră niciodată vinovaţi de aceleaşi păcate şi, prin urmare, nu avuseseră nevoie să facă acelaşi legământ.⁸ În ciuda faptului că fiii lor erau foarte tineri, aceştia erau puternici din punct de vedere fizic şi, mai important, erau virtuoşi şi puri. Fiii au fost întăriţi de credinţa mamelor lor.⁹ Sub îndrumarea profetului-conducător al lor, aceşti tineri au luat locul taţilor în apărarea familiilor şi căminelor lor.¹⁰

Evenimentele care au avut loc când această decizie importantă a fost luată arată modul în care ispăşirea lui Isus Hristos oferă tărie personală în viaţa copiilor lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la sentimentele acelor taţi. Cum trebuie să se fi simţit ştiind că faptele lor de răzvrătire din trecut îi împiedicau să îşi apere soţiile şi copiii în momentele de nevoie? Cunoscând personal atrocităţile cu care fiii lor urmau să se confrunte în acel moment, probabil au vărsat lacrimi în ascuns. Taţii, nu fii, trebuie să-şi apere familiile!¹¹ Suferinţa lor trebuie să fi fost intensă.

De ce conducătorul lor al preoţiei inspirat se temea de faptul că ei se gândeau să îşi recupereze armele, „ca, nu cumva… să-şi piardă sufletele”?¹² Domnul a declarat: „Iată, acela care s-a pocăit de păcatele lui este iertat şi Eu, Domnul, nu-mi mai amintesc de ele”¹³. Aceşti taţi credincioşi se pocăiseră de păcatele lor cu mult timp în urmă şi deveniseră curaţi prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos, prin urmare, de ce erau sfătuiţi să nu îşi apere familiile?

Este un adevăr fundamental faptul că, prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos, noi putem fi curăţaţi. Noi putem deveni virtuoşi şi puri. Cu toate acestea, uneori, din pricina alegerilor noastre greşite, suportăm consecinţe pe termen lung. Unul dintre paşii necesari pentru a încheia procesul pocăinţei este acela de a suporta consecinţele pe termen scurt şi lung ale păcatelor noastre. Alegerile lor din trecut îi expuseseră pe aceşti taţi amoniţi la dorinţe lumeşti, care puteau deveni din nou un punct vulnerabil pe care Satana ar fi încercat să-l exploateze.

Satana va încerca să se folosească de orice amintire cu privire la o vină din trecut pentru a ne atrage înapoi sub influenţa sa. Trebuie să fim mereu vigilenţi pentru a evita ademenirile sale. Aceasta era situaţia în care se aflau taţii amoniţi credincioşi. Chiar şi după anii de trăire în credinţă, era important ca ei să se ţină deoparte de orice lucru care le-ar fi amintit de păcatele din trecut.

Între multele lupte, căpitanul Moroni a pus să se construiască fortificaţii în jurul celor mai slabe oraşe. „El i-a pus să construiască un parapet de lemn pe malul dinăuntru al şanţului; şi au aruncat pământ din şanţ înspre parapetul de lemn… până când au înconjurat oraşul… cu un zid puternic de lemn şi de pământ, de o înălţime nespus de mare”¹⁴. Căpitanul Moroni a înţeles importanţa fortificării zonelor slabe pentru a le întări.¹⁵

Aceşti taţi amoniţi se asemănau cu aceste oraşe. Aveau nevoie de fortificaţii mai înalte şi mai întinse între viaţa lor credincioasă şi comportamentul păcătos din trecut. Fiii lor, care fuseseră binecuvântaţi cu tradiţii drepte, nu erau atât de vulnerabili în faţa aceloraşi ispite. Ei puteau să-şi apere cu credinţă familiile, fără să-şi pună în pericol bunăstarea spirituală.

Vestea plină de bucurie pentru toţi cei care doresc să scape de consecinţele alegerilor greşite din trecut este aceea că Domnul vede diferenţa dintre slăbiciune şi răzvrătire. În timp ce Domnul avertizează că răzvrătirea fără pocăinţă aduce pedeapsa¹⁶, când Domnul vorbeşte despre slăbiciune, o face mereu cu milă.¹⁷

Fără îndoială, putem ţine cont de faptul că taţii amoniţi au fost învăţaţi tradiţiile false ale părinţilor lor, însă toţi copiii Tatălui din Cer vin în viaţa muritoare având lumina lui Hristos. Indiferent de cauza faptelor păcătoase ale acestora, efectul a fost dezvoltarea unei vulnerabilităţi spirituale pe care Satana va încerca să o exploateze.

Din fericire, lor li s-a predat Evanghelia, iar prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos au devenit mai puternici din punct de vedere spiritual decât ispitele lui Satana. Este puţin probabil ca ei să nu fi fost tentaţi să se întoarcă la vechile lor obiceiuri brutale, totuşi urmându-l pe profet, care era conducătorul lor, ei nu i-au acordat lui Satana şansa să „[înşele] sufletele lor şi [să-i conducă] cu grijă în jos, în iad”¹⁸. Ispăşirea Salvatorului nu doar i-a curăţat de păcat, ci datorită supunerii lor faţă de sfatul conducătorului lor al preoţiei, Salvatorul a putut să îi protejeze de slăbiciunile lor şi să îi întărească. Angajamentul lor umil de-o viaţă de a-şi abandona păcatele, le-a protejat familiile mai mult decât orice alt lucru pe care ei l-ar fi putut face pe câmpul de luptă. Supunerea lor nu i-a privat de binecuvântări. Aceasta i-a întărit şi i-a binecuvântat pe ei şi generaţii viitoare.

Finalul relatării ne ajută să înţelegem modul prin care mila Domnului a făcut ca „lucrurile slabe să devină puternice”¹⁹. Aceşti taţi credincioşi şi-au trimis fiii la luptă sub îndrumarea lui Helaman. În ciuda faptului că toţi fiii au luptat în lupte grele în care toţi au fost răniţi uşor, nicio viaţă nu a fost pierdută.²⁰ Tinerii băieţi s-au dovedit a fi o sursă esenţială de tărie pentru armata nefită ostenită. Ei au fost credincioşi şi mai puternici din punct de vedere spiritual atunci când s-au întors acasă. Familiile lor au fost binecuvântate, apărate şi întărite.²¹ În zilele noastre, nenumăraţi cursanţi care studiază Cartea lui Mormon au fost edificaţi prin exemplul acestor fii puri şi neprihăniţi.

Fiecare dintre noi a avut momente în viaţa sa în care a făcut alegeri greşite. Noi toţi avem nevoie disperată de puterea mântuitoare a ispăşirii lui Isus Hristos. Fiecare dintre noi trebuie să se pocăiască de orice fel de răzvrătire. „Pentru că Eu, Domnul, nu pot să tolerez păcatul nici în cel mai mic grad”²². El nu poate tolera deoarece ştie de ceea ce este nevoie pentru ca să devenim ca El.

Mulţi dintre noi am permis slăbiciunii să se dezvolte în caracterul nostru. Prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos, noi, precum amoniţii, putem construi fortificaţii spirituale între noi şi orice greşeli din trecut pe care Satana le poate exploata. Protecţia spirituală construită în jurul taţilor amoniţi i-a binecuvântat şi i-a întărit pe aceştia, pe familiile lor, ţara lor şi generaţii viitoare. Acelaşi lucru poate fi valabil în ceea ce ne priveşte.

Aşadar, cum construim aceste fortificaţii veşnice? Primul pas trebuie să fie pocăinţa sinceră, temeinică şi completă. Prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos, fiecare dintre noi poate deveni curat, iar povara răzvrătirii va fi uşurată. Ţineţi minte, pocăinţa nu este o pedeapsă. Este calea plină de speranţă către un viitor mai glorios.

Tatăl din Ceruri ne-a oferit instrumente care să ne ajute să construim fortificaţiile între punctele noastre slabe şi credinţa noastră. Aveţi în vedere următoarele sugestii:

• Faceţi legăminte şi rânduieli pentru dumneavoastră. Apoi, în mod regulat şi consecvent, lucraţi pentru a înfăptui rânduieli în templu pentru strămoşii dumneavoastră.

• Împărtăşiţi Evanghelia celor care nu sunt membri sau celor care sunt mai puţini activi ori prietenilor. Împărtăşirea acestor adevăruri vă poate ajuta să fiţi mai entuziasmaţi.

• Slujiţi cu credinţă în toate chemările din Biserică, mai ales în îndatoririle care vă revin în calitate de învăţători de acasă şi învăţătoare vizitatoare. Nu fiţi învăţător sau învăţătoare doar pentru 15 minute pe lună. Mai degrabă, întindeţi-vă braţele către fiecare membru al familiei pe care o vizitaţi. Cunoaşteţi-i în mod individual. Fiţi prieten adevărat. Prin fapte de bunătate, dovediţi-le cât de mult vă pasă de fiecare dintre ei.

• Şi mai important, slujiţi-le membrilor familiei dumneavoastră. Faceţi din dezvoltarea spirituală a soţului sau a soţiei dumneavoastră şi a copiilor dumneavoastră o prioritate foarte mare. Fiţi atenţi la lucrurile pe care le puteţi face pentru a ajuta pe fiecare în parte. Oferiţi de bună voie din timpul şi din atenţia dumneavoastră.

Toate aceste sugestii au o temă comună: folosiţi-vă timpul slujind altora. Pe măsură ce vă dedicaţi viaţa slujirii copiilor Tatălui din Cer²³, ispitele lui Satana îşi pierd puterea în viaţa dumneavoastră.

Datorită faptului că Tatăl dumneavoastră din Cer vă iubeşte profund, ispăşirea lui Isus Hristos face ca această tărie să fie posibilă. Nu este acest lucru minunat? Mulţi dintre dumneavoastră aţi simţit povara alegerilor greşite şi fiecare dintre dumneavoastră poate simţi puterea înălţătoare a iertări, milei şi tăriei Domnului. Eu am simţit-o şi depun mărturie despre faptul că aceasta este accesibilă fiecăruia dintre dumneavoastră, în numele lui Isus Hristos, amin.