Familii şi prieteni pentru veşnicie

Oriunde trăiţi, aveţi prieteni care caută marea bucurie pe care dumneavoastră aţi găsit-o trăind conform principiilor Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos. S-ar putea ca ei să nu poată descrie în cuvinte acea fericire, dar ei o pot recunoaşte când o văd în viaţa dumneavoastră. Ei vor fi dornici să afle care este sursa acelei fericiri, în special când observă că vă confruntaţi cu încercări la fel ca şi ei.

Aţi fost fericiţi atunci când aţi ţinut poruncile lui Dumnezeu. Aceasta este binecuvântarea care v-a fost promisă dacă trăiţi conform principiilor Evangheliei (vezi Mosia 2:41). Dumneavoastră nu vă supuneţi cu credinţă poruncilor Domnului pentru ca alte persoane să vă poată remarca şi să fie impresionate de dumneavoastră, dar cei care observă fericirea dumneavoastră sunt pregătiţi de Domnul să asculte vestea cea bună a restaurării Evangheliei.

Binecuvântările care v-au fost date v-au creat obligaţii şi ocazii minunate. Pentru că sunteţi un ucenic care a făcut legământ cu Isus Hristos, sunteţi obligat să le oferiţi şi altora, în special prietenilor şi membrilor familiei dumneavoastră, ocazia de a găsi fericirea crescândă.

Domnul a văzut ocazia dumneavoastră şi a descris obligaţia care vă revine cu privire la această poruncă: „Se cuvine ca fiecare om care a fost prevenit să-l avertizeze pe aproapele său” (D&L 88:81).

Domnul face mai uşoară supunerea faţă de acea poruncă prin schimbarea care are loc în adâncul inimii dumneavoastră când acceptaţi Evanghelia lui Isus Hristos şi trăiţi potrivit acesteia. Drept rezultat, dragostea dumneavoastră faţă de ceilalţi creşte şi, la fel, dorinţa ca ei să aibă parte de aceeaşi fericire pe care aţi simţit-o dumneavoastră.

Un exemplu al acestei schimbări care a avut loc în inima dumneavoastră este modul în care acceptaţi ocazia de a ajuta munca misionară a Domnului. Misionarii cu timp deplin constată repede că ei se pot aştepta să primească de la cineva care este cu adevărat convertit un răspuns binevoitor atunci când îi cer să le recomande o persoană căreia să-i propovăduiască. O persoană care este convertită doreşte din toată inima ca prietenii şi membrii familiei să se bucure de fericire.

Când conducătorul muncii misionare din episcopie sau misionarii vă cer numele cuiva pentru a-i propovădui, trebuie să vă simţiţi foarte măgulit. Ei ştiu că prietenii au observat fericirea dumneavoastră şi, în consecinţă, acei prieteni au fost pregătiţi să audă Evanghelia şi să aleagă să o accepte. Şi ei sunt încrezători că veţi fi prietenul de care vor avea nevoie când vor deveni membri ai Bisericii.

Nu trebuie să vă fie teamă că veţi pierde prieteni invitându-i pe misionari să se întâlnească cu ei. Am prieteni care i-au respins pe misionari, dar care mi-au mulţumit după mulţi ani de zile pentru că le-am oferit ceva despre care ştiau că era foarte preţios pentru mine. Puteţi să vă faceţi prietenii care să dureze veşnic oferind Evanghelia care, aşa cum observă şi ei, v-a adus fericire. Nu pierdeţi niciodată ocazia de a invita un prieten şi, în special, un membru al familiei să aleagă să urmeze planul fericirii.

Nu există o ocazie mai importantă pentru acea invitaţie decât în templele Bisericii. Acolo, Domnul poate oferi rânduielile salvării strămoşilor noştri care nu le-au putut primi în viaţă. Ei se uită din cer la dumneavoastră cu dragoste şi speranţă. Domnul a promis că ei vor avea ocazia să vină în împărăţia Sa (vezi D&L 137:7–8) şi a sădit în inima dumneavoastră dragoste faţă de ei.

Mulţi dintre dumneavoastră aţi simţit bucurie când aţi oferit rânduieli în templu pentru alţii, exact cum simţiţi când le daţi misionarilor numele unor persoane pentru a se întâlni cu ele. Aţi simţit chiar o bucurie mai mare realizând rânduielile pentru strămoşii dumneavoastră. Profetului Joseph Smith i s-a revelat faptul că fericirea noastră veşnică este posibilă numai dacă oferim strămoşilor noştri calea către acea binecuvântare prin rânduielile pe care le facem în templu în numele lor (vezi D&L 128:18).

În perioada Crăciunului, inimile noastre se întorc spre Salvator şi spre bucuria pe care ne-a adus-o Evanghelia Sa. Îi arătăm cel mai bine recunoştinţa noastră când oferim celorlalţi acea fericire. Recunoştinţa se transformă în bucurie când oferim misionarilor numele celor pe care îi recomandăm şi când acţionăm în numele strămoşilor noştri în templu. Acea dovadă a recunoştinţei noastre poate forma prietenii şi familii care să dureze veşnic.