„Învăţaţi de la Mine”

Isus a predat un adevăr simplu, dar profund care este consemnat în Matei. După ce El şi ucenicii Săi au coborât de pe Muntele Schimbării la Faţă, ei au făcut un popas în Galilea şi, apoi, s-au dus în Capernaum. Acolo, ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat:

„«Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?».

Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor

şi le-a zis: «Adevărat vă spun că dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor».”⁵

În Biserică, obiectivul predării Evangheliei nu este de a revărsa informaţii în minţile copiilor Lui Dumnezeu acasă, în clasă sau în misiune. Nu este de a arăta cât de multe ştie părintele, învăţătorul sau misionarul. Nu este numai de a mări cunoaşterea despre Salvator şi Biserica Sa.

Scopul principal al predării este de a ajuta fiii şi fiicele Tatălui Ceresc să se întoarcă în prezenţa Sa şi să se bucure de viaţa eternă alături de El. Pentru a face acest lucru, predarea Evangheliei trebuie să îi încurajeze de-a lungul căii uceniciei şi a legămintelor sacre. Obiectivul este de a inspira oamenii să se gândească la principiile Evangheliei, să le simtă şi, apoi, să facă ceva, astfel încât să trăiască în acord cu ele. Obiectivul este de a le dezvolta credinţa în Domnul Isus Hristos şi de a-i converti la Evanghelia Sa.

Predarea care binecuvântează, converteşte şi salvează este predarea care urmează exemplul Salvatorului. Învăţătorii care urmează exemplul Salvatorului îi iubesc pe cei cărora le predau şi le slujesc. Ei îi inspiră pe ascultătorii lor cu lecţii eterne despre adevăruri divine. Ei trăiesc vieţi demne de urmat.

Întreaga slujirea a Salvatorului a fost un exemplu de dragoste faţă de semeni. Cu adevărat, dragostea şi slujirea Sa au fost adesea învăţăturile Sale. În acelaşi mod, învăţătorii de care îmi aduc aminte cel mai bine sunt aceia care îi cunoşteau, îi iubeau pe cursanţii lor şi aveau grijă de ei. Ei căutau oaia pierdută. Ei predau lecţii de viaţă de care o să-mi amintesc mereu.

Un astfel de învăţător a fost Lucy Gertsch. Ea cunoştea pe fiecare cursant al ei. Ea îi suna întotdeauna pe cei care lipseau o duminică sau care pur şi simplu nu veneau. Noi ştiam că ei îi păsa de noi. Niciunul dintre noi nu a uitat-o pe ea sau lecţiile pe care le preda.

Mulţi ani mai târziu, când Lucy era aproape de sfârşitul vieţii, am vizitat-o. Ne-am amintit de acele zile de demult, când ea fusese învăţătoarea noastră. Am vorbit despre fiecare membru al clasei noastre şi despre ce făcea acum fiecare. Dragostea şi grija ei au durat o viaţă.

Îmi place sfatul Domnului care se găseşte în Doctrină şi legăminte:

„Vă dau porunca de a vă învăţa unul pe altul doctrina împărăţiei.

Propovăduiţi cu sârguinţă şi harul Meu va fi cu voi.”⁶

Lucy Gertsch a predat cu sârguinţă pentru că a iubit neîncetat.

Apostolul Petru ne-a sfătuit astfel: „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi.”⁷

Probabil cea mai mare nădejde pe care un învăţător o poate oferi este speranţa care se găseşte în adevărurile Evangheliei lui Isus Hristos.

„Şi ce este aceea pentru care voi aveţi nădejde?”, a întrebat Mormon. „Iată, vă spun eu vouă că voi trebuie să aveţi nădejde prin ispăşirea lui Hristos şi prin puterea învierii Lui ca să fiţi înălţaţi la viaţă veşnică şi aceasta datorită credinţei voastre în El.”⁸

Învăţătorilor, ridicaţi-vă glasurile şi depuneţi mărturie despre adevărata natură a divinităţii. Depuneţi-vă mărturia despre Cartea lui Mormon. Faceţi cunoscute adevărurile glorioase şi frumoase cuprinse în planul salvării. Folosiţi materiale aprobate de Biserică, în special scripturile, pentru a preda adevărurile restaurate ale Evangheliei lui Isus Hristos în puritatea şi simplitatea lor. Amintiţi-vă de sfatul Salvatorului: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.”⁹

Ajutaţi-i pe copiii lui Dumnezeu să înţeleagă ce este adevărat şi important în această viaţă. Ajutaţi-i să-şi dezvolte tăria de a alege căi care îi vor ajuta să meargă în siguranţă pe calea către viaţa eternă.

Predaţi adevărul şi Duhul Sfânt va participa la eforturile dumneavoastră.

Deoarece Isus Hristos a fost perfect ascultător şi supus Tatălui Său, El „creştea în înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.”¹⁰ Suntem noi hotărâţi să facem la fel? Aşa cum Isus „a primit har după har,”¹¹ noi trebuie să căutăm în mod constant şi cu răbdare lumina şi cunoaşterea de la Dumnezeu în eforturile noastre de a învăţa Evanghelia.

Ascultarea constituie un element esenţial al învăţării. Când ne pregătim să fim învăţaţi, noi căutăm prin rugăciune inspiraţia şi confirmarea Duhului Sfânt. Cugetăm, ne rugăm, aplicăm lecţiile Evangheliei şi căutăm voia Tatălui pentru noi.¹²

Isus „[a predat]… multe lucruri în pilde,”¹³ care cer urechi pentru a auzi, ochi pentru a vedea şi inimi pentru a înţelege. În timp ce trăim fiind demni, noi putem auzi mai bine şoaptele Duhului Sfânt, care „[ne] va învăţa toate lucrurile şi [ne] va aduce aminte de tot.”¹⁴

Când răspundem invitaţiei făcute cu blândeţe de Domnul, „învăţaţi de la mine”, noi luăm parte la puterea Sa divină. Prin urmare, haideţi să mergem înainte în spiritul ascultării, urmând exemplul prin a preda aşa cum El şi-ar dori ca noi să predăm şi învăţând aşa cum El ar vrea ca noi să învăţăm.