Ispăşirea lui Hristos este dovada dragostei lui Dumnezeu

Înţelegerea faptului că Tatăl Ceresc L-a dat pe Singurul Său Fiu Născut pentru ca noi să putem avea parte de nemurire şi de posibilitatea vieţii eterne ne ajută să simţim dragostea infinită şi incomprehensibilă a lui Dumnezeu faţă de noi. Salvatorul nostru, de asemenea, ne iubeşte.

„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? …

Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:35, 38-39)

Despre ispăşirea lui Isus Hristos, vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus: „Suferinţele Salvatorului în Ghetsimani şi agonia Sa pe cruce ne răscumpără păcatele împlinind cerinţele dreptăţii. El arată milă şi îi iartă pe cei care se pocăiesc. Ispăşirea împlineşte, de asemenea, ceea ce dreptatea ne datorează, vindecând şi compensând orice suferinţă am îndurat fără să avem vreo vină. «Căci iată, El suferă durerile tuturor oamenilor, da, durerile fiecărei făpturi vii, atât bărbaţi, cât şi femei şi copii, care fac parte din familia lui Adam» (2 Nefi 9:21; vezi, de asemenea, Alma 7:11-12)”¹.

Hristos „[ne-a] săpat pe mâinile [Sale]” (Isaia 49:16). Linda K. Burton, preşedinta generală a Societăţii de Alinare, a spus: „Acel act suprem de dragoste a făcut ca noi, toţi, să îngenunchem în rugăciune umilă să-I mulţumim Tatălui nostru Ceresc că ne iubeşte îndeajuns, încât a trimis pe Singurul Său Fiu Născut şi perfect să sufere pentru păcatele noastre, necazurile noastre şi pentru tot ce pare nedrept în vieţile noastre personale”².