2017
Viața de ucenic
August 2017


Mesajul Primei Președinții, august 2017

Viața de ucenic

În urmă cu 30 de ani, în Ghana, o tânără studentă la universitate, pe nume Doe, a pășit pentru prima dată într-o casă de întruniri a SZU. O prietenă o invitase să vină cu ea și Doe a fost curioasă să afle cum era Biserica.

Oamenii de acolo au fost atât de buni și prietenoși cu ea, încât nu se putea abține să se întrebe: „Ce fel de Biserică este aceasta?”.

Doe a fost atât de impresionată, încât a hotărât să afle mai multe despre Biserică și despre membrii ei, care erau plini de atât de multă bucurie. Însă, îndată ce a început să facă aceasta, familia și prietenii ei bine intenționați au început să-i pună piedici la fiecare mișcare. Ei au spus lucruri groaznice despre Biserică și au făcut tot ce au putut pentru a o face să se răzgândească.

Dar Doe primise o mărturie.

Ea avea credință și iubea Evanghelia, care îi umplea viața cu bucurie. Așadar, a fost botezată.

Pe urmă, s-a adâncit în studiu și rugăciune. A postit și a căutat influența Duhului Sfânt în viața ei. Drept rezultat, mărturia și credința lui Doe au devenit mai puternice și mai profunde. În cele din urmă, a hotărât să slujescă în misiune cu timp deplin pentru Domnul.

După întoarcerea ei din misiune, a ieșit la întâlniri și s-a căsătorit cu un tânăr întors din misiune – chiar cu cel care o botezase cu mulți ani în urmă – și, mai târziu, ei au fost pecetluiți în Templul Johannesburg, Africa de Sud.

Au trecut mulți ani de când Doe Kaku a avut parte pentru prima dată de bucuria Evangheliei lui Isus Hristos. În acea perioadă, viața nu a fost mereu plăcută pentru ea. A avut parte de tristețe și disperare, inclusiv de pierderea a doi copii – durerea profundă cauzată de acele experiențe încă îi împovărează inima.

Însă ea împreună cu soțul ei, Anthony, s-au străduit să se apropie unul de altul și de Tatăl lor Ceresc preaiubit, pe care Îl iubesc din toată inima.

Astăzi, după 30 de ani de când a fost botezată, sora Kaku a terminat de curând o altă misiune cu timp deplin – de data aceasta alături de soțul ei, care a fost președinte de misiune în Nigeria.

Cei care o cunosc pe sora Kaku spun că este ceva special la ea. Ea strălucește. Este greu să îți petreci timpul cu ea fără să te simți mai fericit.

Mărturia ei este sigură: „Știu că Salvatorul mă vede ca fiică și prietenă a Sa (vezi Mosia 5:7; Eter 3:14)”, a spus ea. „Și învăț și încerc din răsputeri să fiu și eu prietena Lui – nu doar prin ceea ce spun, dar și prin ceea ce fac.”

Noi suntem ucenici

Povestea surorii Kaku se aseamănă cu povestea multora. Ea a avut dorința să cunoască adevărul, a plătit prețul pentru a dobândi lumină spirituală, a dat dovadă de dragoste față de Dumnezeu și semenii ei și, pe parcursul drumului, a avut parte de greutăți și tristețe.

Dar, indiferent de opoziție, indiferent de tristețe, a continuat să înainteze cu credință. Și tot atât de important este faptul că și-a păstrat bucuria. Ea a găsit o cale prin care nu numai să îndure greutățile vieții, dar și să progreseze în pofida acestora!

Povestea ei se aseamănă cu povestea dumneavoastră și a mea.

Călătoria noastră este rareori netedă sau fără încercări.

Fiecare dintre noi are propriile necazuri, dezamăgiri, tristeți.

Ne putem simți chiar descurajați și, uneori, copleșiți.

Dar cei care trăiesc viața de ucenic – cei care rămân credincioși și înaintează cu credință; cei care au încredere în Dumnezeu și țin poruncile Sale;1 cei care trăiesc conform Evangheliei zi după zi și oră după oră; cei care oferă celor din jurul lor slujire asemănătoare celei a lui Hristos, o faptă bună urmată de o alta – sunt cei ale căror gesturi mici aduc adesea o mare schimbare.

Cei care sunt puțin mai amabili, puțin mai iertători și puțin mai milostivi sunt cei milostivi care vor avea parte de milă.2 Cei care fac această lume un loc mai bun, un gest de bunătate și de dragoste urmat de un altul, și cei care se străduiesc să trăiască viața binecuvântată, satisfăcătoare și pașnică de ucenic al lui Isus Hristos sunt cei care, în cele din urmă, vor găsi bucurie.

Ei vor ști că „dragostea lui Dumnezeu care se răsfrânge în inimile copiilor oamenilor… este de dorit mai presus de toate lucrurile… și cea mai plăcută sufletului”3.