Să-L căutăm pe Hristos de Crăciun

Nu știm multe despre păstori, doar că „stăteau afară, în câmp, și făceau de strajă noaptea în jurul turmei lor”¹. Cel mai probabil, păstorii erau oameni obișnuiți, asemeni multora dintre oamenii buni care muncesc zilnic pentru a-și asigura cele necesare.

Îi pot reprezenta pe oamenii care, într-un anumit moment, poate că nu l-au căutat pe Salvator în mod activ, însă, inima lor s-a schimbat când cerurile s-au deschis și le-a fost vestită naşterea lui Hristos.

Aceștia sunt cei care, după ce au auzit glasul mesagerilor cerești, au mers imediat la Betleem dorind să vadă.²

Magii erau oameni învățați care studiaseră despre nașterea lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Prin studiul lor au identificat semnele care indicau nașterea Sa. Când le-au identificat, și-au lăsat căminele și au călătorit la Ierusalim, întrebând: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor?”³.

Cunoștiințele lor despre Hristos nu au rămas doar de natură academică. Au acționat de îndată ce au văzut semnele nașterii Sale. Au pornit în căutarea lui Hristos.

Magii îi pot reprezenta pe cei care Îl caută pe Hristos prin studiu și cercetare academică. Dragostea lor pentru adevăr i-a condus, în cele din urmă, la Hristos, pe care L-au preaslăvit ca Rege al regilor, Salvatorul omenirii.⁴

Simeon și Ana ar putea să-i reprezinte pe cei care Îl caută pe Hristos prin intermediul Spiritului. Acești oameni minunați erau pioși și religioși și, postind, rugându-se și trăind o viață plină de devoțiune și supunere, au așteptat pentru a vedea ziua venirii Fiului lui Dumnezeu.

Dând dovadă de loialitate, umilință și credință, ei au așteptat cu răbdare venirea Salvatorului.

În cele din urmă, au fost răsplătiți datorită credinței lor când, Maria și Iosif le-au prezentat pruncul care într-o zi urma să ia asupra Sa păcatele omenirii.⁵

Povestea emoționantă a modului în care credincioșii din lumea nouă au urmărit semnele nașterii Salvatorului este consemnată în Cartea lui Mormon.

Vă amintiți că cei care aveau credință în Hristos au fost ridiculizați și persecutați. Oamenii care aveau multe cunoștiințe și experiență în ceea ce privește lucrurile lumești, din acea vreme, îi acuzau pe credincioși că susțin superstiții prostești. De fapt, cei care nu credeau i-au ridiculizat pe credincioși atât de mult încât au făcut „o mare tulburare” în țară (3 Nefi 1:7). Îşi băteau joc de cei care credeau că Salvatorul avea să se nască.

Ura și mânia lor a crescut atât de mult încât au devenit obsedați de ideea de a-i omorî pe cei care credeau în Salvator. În Cartea lui Mormon este consemnat modul dramatic în care au hotărât să rezolve această problemă.⁶

Credincioșii care trăiau în acele vremuri îi pot reprezenta pe cei care Îl caută pe Hristos chiar și atunci când alții râd, își bat joc și sunt ironici. Îl caută pe Hristos chiar și atunci când alții încearcă să-i parodieze, considerându-i lipsiți de rafinament, de cunoștințe și de experiență în ceea ce privește lucrurile lumești sau naivi.

Însă, disprețul altora nu-i descurajează pe credincioșii adevărați să Îl caute pe Hristos.

De-a lungul anului și, poate, în mod special în această perioadă a Crăciunului, ne-ar prinde bine să ne adresăm încă o dată întrebarea: „Cum Îl caut pe Hristos?”.

În timp ce trecea printr-o perioadă grea din viața sa, marele rege David a scris: „Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine”⁷.

Poate că această atitudine, de a-L căuta pe Dumnezeu, a fost unul dintre motivele pentru care Dumnezeu a spus despre David că era un om după inima Sa.⁸

În această perioadă a Crăciunului și pe parcursul întregului an, fie ca noi să Îl căutăm cu inima și sufletul nostru pe iubitul nostru Salvator, Prințul păcii, Cel Sfânt al lui Israel. Deoarece, în mare parte, această dorință ne definește nu doar ca membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă ci, mai mult, ca cine suntem cu adevărat, ucenici ai lui Hristos.