Sfătuiți-vă cu privire la necesitățile lor

Faptul de a înțelege necesitățile este esențial când slujim unii altora. Dar ce forme pot avea aceste necesități și, pe lângă necesități, mai sunt și alte lucruri pe care ar trebui să le descoperim?

Necesitățile pot avea multe forme. Cei cărora le slujim se pot confrunta cu încercări de tip emoțional, financiar, fizic, educațional și altele. Unele necesități au prioritate mai mare decât altele. În cazul anumitor nevoi vom putea fi de ajutor; dar, în alte cazuri, ar putea fi necesar să solicităm noi înșine ajutorul unei alte persoane. În eforturile noastre de a oferi ajutorul potrivit în ceea ce privește necesitățile temporale, să nu uităm că chemarea noastră de a sluji înseamnă să-i ajutăm pe alții să progreseze pe calea legămintelor, să se pregătească pentru a primi rânduielile preoției esențiale exaltării și să le primească.

Pe lângă faptul de a ne sfătui cu privire la necesitățile unei persoane sau ale unei familii, trebuie să căutăm să aflăm punctele forte ale acestora. În ce privință aceștia nu au nevoie de ajutor? Cu ce abilități și talente sunt înzestrați care ar putea fi o binecuvântare pentru alții? În ce fel sunt ei potriviți, în mod unic, pentru a ajuta la clădirea împărăției lui Dumnezeu? Poate fi la fel de important să înțelegem punctele forte ale unei persoane precum este să înțelegem necesitățile ei.

Unul dintre principiile centrale ale credinței noastre este că Tatăl Ceresc vorbește copiilor Săi (vedeți Articolele de credință 1:9). Când primim o nouă însărcinare de a sluji unei persoane, trebuie să ne sfătuim cu Tatăl Ceresc prin intermediul rugăciunii, căutând inspirație și înțelegere în ceea ce privește necesitățile și punctele forte ale acelei persoane. Acest proces de sfătuire prin intermediul rugăciunii trebuie să continue pe tot parcursul slujirii noastre.

Cum și când ne apropiem de persoanele și familiile care ne-au fost desemnate pentru a le sluji pot depinde de circumstanțe, dar faptul de a ne sfătui în mod direct cu persoana sau familia este esențial pentru a clădi relații și pentru a înțelege care sunt necesitățile acestora, inclusiv modul în care acestea doresc să fie ajutate. Poate că unele întrebări ar trebui adresate mai târziu, când veți dezvolta o relație semnificativă. Deși nu există o singură modalitate potrivită pentru a face acest lucru, aveți în vedere următoarele:

După ce ați clădit o relație bazată pe încredere, puteți să discutați despre necesitățile persoanei sau ale familiei. Adresați întrebări în funcție de îndemnurile Duhului Sfânt¹. De exemplu:

Aduceți-vă aminte să oferiți ajutor concret, cum ar fi: „În ce seară din această săptămână vă putem aduce cina?”. O sugestie vagă, precum: „Anunțați-ne dacă vă putem ajuta cu ceva”, nu este foarte utilă.

Deoarece dumneavoastră și colegul/colega dumneavoastră puteți să nu fiți întotdeauna împreună când interacționați cu persoana sau familia, este important să vă coordonați și să vă sfătuiți împreună în timp ce căutați inspirație ca echipă. Iată câteva întrebări de avut în vedere:

Este bine ca, din când în când, să vorbiți cu cei care sunt desemnați să slujească aceleiași persoane sau familii ca și dumneavoastră.

Vârstnicul Chi Hong (Sam) Wong, din Cei Șaptezeci, aplică o relatare din Marcu 2 zilelor noastre pentru a ilustra modul în care faptul că s-au sfătuit a făcut posibil ca patru persoane să-și dea seama cum să aducă un om paralizat în prezența lui Isus.

Vârstnicul Wong a spus: „Am putea citi această relatare în felul următor. Patru persoane aveau de îndeplinit o însărcinare din partea episcopului de a vizita acasă un bărbat care suferea de paralizie… În ultimul consiliu al episcopiei, după ce se sfătuiseră împreună cu privire la necesitățile din cadrul episcopiei, episcopul oferise [patru] însărcinări «de salvare». Acestea patru au fost desemnate să-l ajute pe acest bărbat…

[Când au ajuns la casa în care era Isus], încăperea era prea aglomerată. Nu au putut intra pe ușă. Sunt sigur că au încercat toate variantele la care s-au putut gândi, dar, pur și simplu, nu au putut intra… S-au sfătuit împreună ce să facă în continuare – cum ar putea să-l ducă pe bărbat la Isus pentru a fi vindecat… Au venit cu un plan – nu era unul ușor, dar au acționat…

«Au desfăcut acoperișul casei unde era Isus și, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul» (Marcu 2:4)…

«Când le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!”» (Marcu 2:5)”².

Vârstnicul Dieter F Uchtdorf, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a îndemnat: „Să vă sfătuiți împreună, să folosiți toate resursele disponibile, să căutați inspirație de la Duhul Sfânt, să cereți Domnului confirmarea Sa și, apoi, să vă suflecați mânecile și să treceți la treabă.

Vă fac o promisiune: dacă veți urma acest tipar, veți primi îndrumări concrete cu privire la cine, ce, când și unde trebuie să asigurați strictul necesar în felul Domnului”³.