Să dezvoltăm empatie pentru a sluji

Empatia înseamnă înțelegerea sentimentelor, gândurilor și situației altei persoane din perspectiva acesteia, și nu din a noastră.¹

Este important să fim empatici în eforturile noastre de a sluji altora și de a ne îndeplini scopul în calitate de frați și surori care slujesc. Acest lucru ne permite să ne punem în situația altcuiva.

A fost odată un sfânt din zilele din urmă timid, care adesea stătea singur pe rândul din spate al capelei. Când un membru al cvorumului vârstnicilor a murit brusc, episcopul a oferit binecuvântări ale preoției pentru a-i alina pe membrii familiei acestui vârstnic. Surorile de la Societatea de Alinare au adus mâncare. Prietenii și vecinii bine intenționați au vizitat familia și au spus: „Spuneți-ne dacă putem face ceva pentru a ajuta”.

Dar când acest om timid a vizitat familia mai târziu în acea zi, el a sunat la ușă și când văduva a răspuns, el a spus pur și simplu: „Am venit să vă curăț pantofii”. În câteva ore, toate încălțămintea familiei a fost curățată și lustruită fiind pregătită pentru înmormântare. În următoarea duminică, familia vârstnicului decedat a stat lângă bărbatul timid pe rândul din spate.

Acolo era un om care a fost capabil să împlinească o nevoie. Atât ei, cât și el au fost binecuvântați de slujirea sa îndrumată de empatie.

Unii par să fie binecuvântați cu darul de a putea empatiza. Dar, pentru cei care se străduiesc, există o veste bună. În ultimii 30 de ani, un număr tot mai mare de cercetători au studiat empatia. În timp ce mulți dintre ei abordează tema în mod diferit, majoritatea sunt de acord că empatia este ceva ce se poate învăța.²

Ne putem ruga pentru a avea darul empatiei. Pentru a ne îmbunătăți, este de asemenea util să avem o mai bună înțelegere a modului în care funcționează empatia. Următoarele sugestii sunt în general acceptate ca elemente de bază ale empatiei.³ În timp ce acestea au loc deseori fără ca noi să fim conștienți de faptul că se întâmplă, conștientizarea lor ne oferă șansa de a vedea ocazii pentru a ne îmbunătăți.

Empatia necesită o înțelegere a situației altor persoane. Cu cât înțelegem mai bine circumstanțele lor, cu atât mai ușor devine să înțelegem cum se simt și ce putem face pentru a ajuta.

Ascultarea cu atenție, adresarea de întrebări și sfătuirea cu ele și cu alții sunt acțiuni importante pentru înțelegerea situației lor. Aflați mai multe despre aceste concepte în articolele anterioare din rubrica „Principii ale slujirii”:

• „Cinci lucruri pe care le fac ascultătorii buni”, Liahona, iun. 2018, p. 6.

• „Sfătuiți-vă cu privire la necesitățile lor”, Liahona, sept. 2018, p. 6.

• „Să găsim ajutor pentru a-i ajuta pe alții”, Liahona, oct. 2018, p. 6.

Pe măsură ce căutăm să înțelegem, trebuie să alocăm timp pentru a înțelege situația lor particulară, nu să facem presupuneri bazate pe experiențe similare avute de alții. În caz contrar, s-ar putea să pierdem esențialul și să-i lăsăm să se simtă neînțeleși.

În eforturile noastre de a ne ține legământul de a jeli împreună cu cei care jelesc și de a-i mângâia pe aceia care au nevoie să fie mângâiați, ne putem ruga ca Duhul Sfânt să ne ajute să înțelegem ce ar putea simți cineva și cum putem să ajutăm.⁴

Odată ce înțelegem situația cuiva, fiecare dintre noi – fie că se întâmplă în mod natural, fie că nu – poate să facă un exercițiu de imaginație pentru a-și da seama ce am putea crede sau simți în acea situație. Înțelegerea acelor gânduri și emoții, împreună cu îndrumarea Duhului Sfânt, pot ghida răspunsul nostru la situația acelei persoane.

Pe măsură ce înțelegem circumstanțele altcuiva și ne imaginăm cum s-ar putea simți, este important să nu-l judecăm în mod necorespunzător (vedeți Matei 7:1). Criticarea modului în care cineva a intrat într-o situație poate duce la desconsiderarea durerii cauzate de situația în care se află.

Modul în care reacționăm este important, pentru că așa arătăm empatia noastră. Există nenumărate moduri în care putem comunica înțelegerea noastră atât verbal, cât și nonverbal. Este important să ne amintim că obiectivul nostru nu este neapărat să remediem problema. Adesea, scopul este pur și simplu de a-i înălța din punct de vedere spiritual și de a-i întări prin a-i face să înțeleagă că nu sunt singuri. Acest lucru ar însemna să spunem: „Îmi pare bine că mi-ai spus” sau „Îmi pare atât de rău. Înțeleg că te doare”.

În orice caz, reacția noastră trebuie să fie sinceră. Și, dacă este cazul, faptul de a fi suficient de vulnerabil pentru a permite altora să vadă propriile dumneavoastră slăbiciuni și nesiguranțe poate crea un sentiment valoros de legătură.

Când vă gândiți la circumstanțele celor cărora le slujiți, imaginați-vă că vă aflați în situația lor și ce vi s-ar părea de cel mai mare ajutor dacă ați fi în locul lor. Rugați-vă să înțelegeți cum se simt și urmați acel îndemn. Reacția dumneavoastră ar putea fi simplă, dar va fi plină de însemnătate.