1 Nefi 3–4

Domnul i-a poruncit lui Lehi să-şi trimită fiii înapoi la Ierusalim pentru a intra în posesia plăcilor de alamă care se aflau la Laban. Laman şi Lemuel nu au înţeles cum ar putea îndeplini această poruncă, dar Nefi a avut credinţă că Domnul va pregăti o cale ca ei să îndeplinească ceea ce le-a poruncit. În pofida dificultăţilor repetate, Nefi a stăruit cu credinţă să facă ceea ce Domnul i-a cerut. În consecinţă, el a fost condus de Spiritul Sfânt şi a intrat în posesia plăcilor. Experienţa lui Nefi ne arată că supunerea constantă ne face demni să primim ajutorul Domnului când ne aflăm în situaţii dificile.

Aţi fost vreodată într-o situaţie dificilă şi v-aţi întrebat cum aveaţi să vă descurcaţi? Lecţia de astăzi vă poate ajuta să vă întăriţi credinţa şi determinarea de a fi supuşi atunci când vă aflaţi în situaţii dificile. Începeţi citind 1 Nefi 3:1–6 şi subliniind în scripturi porunca pe care Domnul i-a dat-o lui Lehi pentru a fi îndeplinită de fiii acestuia. Remarcaţi, de asemenea, modul diferit în care au reacţionat Laman şi Lemuel la porunca Domnului faţă de cel al lui Nefi.

Pentru a înţelege dificultatea a ceea ce poruncit Domnul, este util să ştiţi că distanţa de la Ierusalim până la Marea Roşie (Golful Aqaba) este de aproximativ 290 de kilometri printr-un deşert plin de hoţi. Lehi şi membrii familiei sale călătoriseră timp de trei zile până au ajuns în acest loc (vezi 1 Nefi 2:5–6), iar acum Domnul a spus că fiii săi trebuiau să se întoarcă în Ierusalim. Citiţi 1 Nefi 3:7–8 şi identificaţi motivul invocat de Nefi cu privire la dorinţa sa de a se supune poruncii Domnului.

Nefi a depus mărturie despre principiul conform căruia, dacă vom face ceea ce porunceşte Domnul, El va pregăti o cale pentru ca noi să îndeplinim acea poruncă. În timp ce continuaţi să studiaţi 1 Nefi 3, gândiţi-vă la exemplul de curaj şi de determinare al lui Nefi şi la modul în care acesta vă poate inspira să fiţi mult mai supuşi şi să daţi dovadă de mai multă credinţă în Domnul. Acordaţi atenţie sporită modului în care Nefi a reacţionat în faţa dificultăţilor. Deşi Nefi a avut parte de adversitate când el şi fraţii săi au încercat să intre în posesia plăcilor de alamă, el a ales să nu cârtească (vezi 1 Nefi 3:6).

Plăcile de alamă conţineau „cronicile iudeilor” (1 Nefi 3:3), care erau scripturile lor. Ele conţineau unele dintre scrierile şi informaţiile găsite, în prezent, în Vechiul Testament, precum şi alte scrieri profetice. Citiţi 1 Nefi 3:19–20 şi subliniaţi ceea ce conţineau plăcile de alamă şi care le-au făcut să fie atât de importante pentru familia şi descendenţii lui Lehi.

Citiţi 1 Nefi 3:7 de trei ori (puteţi varia modul în care citiţi acest verset: cu glas tare sau în gând). Închideţi-vă scripturile şi încercaţi, fără să vă uitaţi la verset, să scrieţi răspunsuri la următoarele întrebări:

• Cui i se adresa Nefi?

• Ce s-a angajat Nefi să facă?

• Ce ştia Nefi că avea să facă Domnul?

Deschideţi-vă scripturile şi treceţi în revistă 1 Nefi 3:7 şi răspunsurile voastre.

Profetul Joseph Smith a spus: „Mi-am stabilit următoarea regulă: Când Domnul porunceşte, fă ceea ce a poruncit” (în History of the Church, 2:170). Puteţi să scrieţi această afirmaţie în scripturile voastre, lângă 1 Nefi 3:7.

Dumnezeu ne binecuvântează în moduri diferite când ne supunem poruncilor Sale. Experienţa de care a avut parte Nefi pentru a intra în posesia plăcilor de alamă îi susţine mărturia că Dumnezeu oferă o cale pentru copiii Săi prin care ei să poată îndeplini poruncile Sale (vezi 1 Nefi 3:7). Folosiţi tabelul de mai jos pentru a studia primele două încercări ale fiilor lui Lehi de a intra în posesia plăcilor de alamă. Scrieţi răspunsurile la întrebări în coloane pentru fiecare încercare sau puteţi face această temă în jurnalul pentru studiul scripturilor.

Notă. În vremea lui Nefi, tragerea la sorţi (vezi 1 Nefi 3:11) era un mod obişnuit de a lua o decizie. Prin tragerea la sorţi, Nefi şi fraţii săi căutau îndrumarea Domnului în vederea împlinirii poruncii de a intra în posesia plăcilor de alamă (vezi Proverbele 16:33; Ghidul pentru scripturi, „Sorţi”).

1. După ce prima încercare a lor de a intra în posesia plăcilor de alamă a eşuat, Nefi şi fraţii săi erau „[întristaţi] nespus de tare” (1 Nefi 3:14). Recapitulaţi 1 Nefi 3:15–16 şi descrieţi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, modul în care reacţia lui Nefi după primul eşec era diferită de cea a fraţilor săi.

2. După ce cugetaţi asupra celei de-a doua încercări (vezi 1 Nefi 3:21–31), răspundeţi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, la următoarea întrebare: Cum ne împiedică mânia, cârtirea şi lipsa de credinţă să-L auzim pe Dumnezeu?

Identificaţi întrebările adresate de Laman şi Lemuel în 1 Nefi 3:31. Dacă aţi fi fost Nefi, cum le-aţi fi răspuns la întrebări? Citiţi 1 Nefi 4:1–3 şi căutaţi răspunsurile pe care Nefi le-a oferit la întrebările fraţilor săi. De ce credeţi că Nefi a ales exemplul lui Moise la Marea Roşie pentru a le răspunde la întrebări? Scrieţi o frază din răspunsul oferit de Nefi fraţilor săi pe care o consideraţi înălţătoare:

Moise a avut, de asemenea, o sarcină aparent imposibilă atunci când i s-a cerut să-i scoată pe copiii lui Israel din Egipt. În pofida încercărilor repetate, el nu l-a putut convinge pe faraon să-i elibereze pe israeliţi. Cu toate acestea, Moise a stăruit să facă ceea ce Domnul i-a poruncit, iar Domnul a oferit o cale prin care el să-i elibereze pe israeliţi.

Imagine

Traversarea Mării Roşii

Nefi a pus în practică exemplul lui Moise în împrejurările în care se afla şi a avut încredere că Dumnezeu avea, de asemenea, să pregătească o cale pentru el, astfel încât să intre în posesia plăcilor de alamă. În timp ce studiaţi restul relatării, căutaţi rezultatele perseverenţei şi determinării lui Nefi de a fi supus, în pofida eşecurilor iniţiale.

A trebuit vreodată să faceţi ceva sau v-aţi simţit vreodată îndemnaţi să faceţi ceva şi nu aţi ştiut pe loc de ce, când şi cum? Preşedintele Harold B. Lee a observat că, în aceste situaţii, adesea „vrem să vedem de la început sfârşitul” înainte să urmăm îndrumarea Domnului şi a oferit următorul sfat: „Trebuie să învăţaţi să mergeţi pe linia dintre lumină şi întuneric şi, poate, să faceţi câţiva paşi în întuneric; atunci veţi descoperi că lumina va apărea şi vă va călăuzi” (citat în Boyd K. Packer, „The Edge of the Light”, BYU Today, mart. 1991, p. 23).

Citiţi 1 Nefi 4:4–7 şi identificaţi cum a păşit Nefi cu credinţă în întuneric (în necunoscut).

Ce este important în expresia „totuşi, am mers înainte” (1 Nefi 4:7)?

3. În jurnalul pentru studiul scripturilor, descrieţi o situaţie în care unui tânăr i s-ar putea cere să facă ceva sau în care ar putea fi condus de Duhul Sfânt să facă ceva fără să ştie dinainte care va fi rezultatul. Poate că există o situaţie în care aţi mers înainte cu credinţă fără să ştiţi dinainte cum sau când urma să vă ajute Dumnezeu. Dacă există, scrieţi despre acea experienţă în jurnalul vostru. Puteţi, de asemenea, s-o împărtăşiţi la oră.

Nefi a învăţat de ce, când şi cum avea Domnul să-l ajute să îndeplinească porunca de a intra în posesia plăcilor doar după ce el I-a permis Duhului Sfânt să-l îndrume şi după ce a hotărât să acţioneze cu credinţă. Citiţi 1 Nefi 4:8–26 şi remarcaţi cum l-a ajutat Domnul să intre în posesia plăcilor de alamă.

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, enumeraţi motivele pe care Spiritul i le-a dat lui Nefi pentru a-l ucide pe Laban (vezi 1 Nefi 4:8–13).

5. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: Ce aţi învăţat din eforturile finale ale lui Nefi de a intra în posesia plăcilor de alamă care vă poate ajuta să treceţi cu bine de încercările de care aveţi sau veţi avea parte în viaţă?

Când veţi avea parte, în propria voastră viaţă, de momente în care nu veţi cunoaşte „cum, de ce şi când”, aduceţi-vă aminte de principiul ilustrat de experienţa lui Nefi: Când ne exercităm credinţa în Dumnezeu şi căutăm să facem ceea ce El ne cere, chiar şi atunci când nu putem vedea rezultatul final, El ne va îndruma prin influenţa Duhului Sfânt.

Imagine

Nefi şi Laban

Profetul Joseph Smith ne-a învăţat că Domnul este Cel care stabileşte standardul cu privire la ceea ce este bine şi la ceea ce este rău: „Dumnezeu a spus: «Să nu ucizi» [Exodul 20:13]; altădată, El a spus: «Să nimiceşti cu desăvârşire» [Deuteronomul 20:17]. Acesta este principiul după care este condusă împărăţia din ceruri – prin revelaţie adaptată împrejurărilor în care se găsesc copiii împărăţiei. Orice ne cere Dumnezeu este drept, indiferent de ceea ce cere, cu toate că s-ar putea să înţelegem motivul pentru aceasta doar la mult timp după ce evenimentele au avut loc. Dacă noi căutăm mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, toate lucrurile bune vor fi adăugate” (în History of the Church, 5:135).

În vederea unei înţelegeri bune a motivului pentru care Domnul i-a cerut lui Nefi să-l ucidă pe Laban, ne-ar putea fi util să ne gândim la următoarele: Domnul i-a oferit lui Laban cel puţin două ocazii de a da, de bună voie, plăcile de alamă, însă Laban „n-a ascultat de poruncile Domnului” (1 Nefi 4:11). Laban era un mincinos şi un hoţ şi a căutat să-i ucidă pe Laman şi pe toţi fiii lui Lehi, ceea ce, potrivit legii lui Moise, se pedepsea cu moartea (vezi Exodul 21:14). Domnul a ştiut că era esenţial ca Lehi şi descendenţii săi să aibă cronicile scripturale, chiar dacă „un om [trebuia] să piară” (1 Nefi 4:13) pentru ca acest lucru să se întâmple.

Plăcile de alamă nu doar au binecuvântat oamenii şi naţiunile din Cartea lui Mormon, ci au şi păstrat şi pus la dispoziţie, în zilele noastre, învăţături ale profeţilor din vechime, datorită faptului că unele dintre scrieri au fost copiate pe plăcile de aur de pe care a fost tradusă Cartea lui Mormon (cum ar fi citate din Isaia şi alegoria lui Zenos). Prin intermediul Cărţii lui Mormon, acele învăţături de pe plăcile de alamă au binecuvântat şi continuă să binecuvânteze viaţa a milioane de oameni, precum şi naţiunile lumii. Cel mai important, toate acestea erau în pericol în momentul în care Nefi se afla deasupra lui Laban şi a dat ascultare glasului Spiritului.

Imagine

Preşedintele Ezra Taft Benson

Preşedintele Ezra Taft Benson a sugerat „trei teste scurte” care să ne ajute să evităm să fim înşelaţi în timpul situaţiilor dificile:

„1. Ce spun lucrările canonice despre acest lucru? «La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta», a spus Isaia (Isaia 8:20)…

Trebuie să studiem scripturile cu sârguinţă. Pentru noi, o importanţă specială o au Cartea lui Mormon şi Doctrină şi legăminte…

2. Al doilea ghid este: ce au de spus preşedinţii din zilele din urmă ai Bisericii cu privire la subiect – în mod deosebit preşedintele în viaţă?

Astăzi, pe pământ, trăieşte un singur bărbat care vorbeşte în numele Bisericii (vezi D&L 132:7; 21:4). Acel bărbat este preşedintele [Bisericii]. Pentru că ne transmite cuvântul Domnului în zilele noastre, cuvintele sale au o importanţă chiar mai mare decât acelea ale profeţilor decedaţi. Când vorbeşte sub îndrumarea Duhului Sfânt, cuvintele sale sunt scriptură (vezi D&L 68:4)…

Preşedintele poate vorbi despre orice subiect simte că le este necesar sfinţilor…

3. Al treilea test şi cel final este Duhul Sfânt – testul Spiritului. Prin acel Spirit, noi «[putem] cunoaşte adevărul tuturor lucrurilor» (Moroni 10:5). Acest test poate fi pe deplin eficient doar dacă toate canalele de comunicare ale persoanei cu Dumnezeu sunt curate, virtuoase şi lipsite de păcat” (în Conference Report, oct. 1963, p. 16–17).

6. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat 1 Nefi 3–4 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: