Alma 42

Alma şi-a încheiat sfatul către fiul său, Corianton, aflat într-o situaţie delicată, explicându-i că Tatăl Ceresc a oferit o cale pentru ca cei care păcătuiesc să aibă parte de milă. El l-a învăţat pe fiul său despre pedepsele pe care le cere legea dreptăţii pentru păcat. Apoi, el a depus mărturie că Isus Hristos avea să „satisfacă cerinţele dreptăţii” (Alma 42:15) suferind pentru toţi cei care au păcătuit şi sunt dornici să se pocăiască. Domnul îi oferă milă celui care se pocăieşte.

Închideţi ochii o clipă şi reflectaţi la cum ar putea fi momentul judecăţii finale pentru voi. În timp ce vă revedeţi viaţa, doriţi ca judecata de apoi să fie dreaptă? De ce aţi vrea ca judecata voastră să fie dreaptă?

Acum, gândiţi-vă la ce înseamnă cuvântul drept. O definiţie a cuvântului drept include a primi ceea ce meritaţi; ideea de corectitudine este inclusă în termenul de dreptate din scripturi.

Imagine

Cântar cu balanţă

1. Desenaţi o balanţă simplă în jurnalul pentru studiul scripturilor, precum cea arătată aici. Apoi, scrieţi cuvântul Dreptate sub desenul vostru. Lăsaţi loc în jurnal pentru a include şi alte denumiri pe desenul vostru în timp ce continuaţi lecţia.

Pentru a vă ajuta să înţelegeţi mai bine conceptul de dreptate, citiţi următoarea explicaţie a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli:

Imagine

Vârstnicul Dallin H. Oaks

„Cuvântul dreptate are multe înţelesuri. Unul este echilibrul. Un simbol des întâlnit al dreptăţii este o balanţă aflată în echilibru…

Ideea că dreptatea este ceva ce fiecare merită este premiza fundamentală a întregii scripturi, care vorbeşte despre faptul că oamenii sunt judecaţi în funcţie de faptele lor” („Sins, Crimes, and Atonement” [cuvântare adresată învăţătorilor de religie din SEB, 7 febr. 1992], p. 1).

Fiul lui Alma, Corianton, era îngrijorat cu privire la dreptatea judecăţii de apoi. Citiţi Alma 42:1 şi marcaţi ce anume credea Corianton că va fi nedrept sau incorect la judecata de apoi.

Amintiţi-vă, Corianton săvârşise multe păcate, dintre care unele erau foarte grave (vezi Alma 39:2–3); de aceea, este posibil ca el să îşi fi dorit sau să fi sperat să fie nedrept ca oamenii care păcătuiseră să fie pedepsiţi.

2. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi de ce credeţi că cei care nu s-au pocăit de păcatele lor ar putea fi îngrijoraţi să primească „ceea ce merită” la judecată.

În Alma 42:2–11, Alma a răspuns îngrijorării lui Corianton explicându-i că, prin căderea lui Adam, există moartea fizică (separarea trupului şi a spiritului la momentul morţii trupului) şi moartea spirituală (separarea de Dumnezeu din cauza păcatului). Astfel, era necesar să fie stabilit un plan prin care omenirea să fie salvată din starea ei decăzută. În caz contrar, omenirea ar rămâne într-o stare plină de păcat şi ar fi nefericită pentru totdeauna, potrivit cerinţelor dreptăţii.

Citiţi Alma 42:12 şi identificaţi ce anume a făcut ca omenirea să intre într-o stare de decădere. Acum, citiţi Alma 42:14 şi însemnaţi consecinţele nesupunerii noastre care sunt cerute de dreptate. Pe balanţa pe care aţi desenat-o în jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi Încălcare – nesupunere sau păcat sub braţul stâng al balanţei şi Pedeapsă – alungarea din prezenţa lui Dumnezeu sub braţul drept.

3. Citiţi Alma 42:18. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebările următoare:

   1. Ce credeţi că înseamnă a avea „remuşcări de conştiinţă” (Alma 42:18)?

   2. Spre ce ar putea să ne ducă remuşcările de conştiinţă?

Din ceea ce a propovăduit Alma, ce anume cere legea dreptăţii atunci când o persoană este nesupusă? (Din cauza nesupunerii noastre, legea dreptăţii cere ca noi să avem remuşcări şi să fim alungaţi din prezenţa lui Dumnezeu.) Reflectaţi pentru o clipă la un moment din viaţa voastră în care aţi simţit regret şi nefericire sau retragerea Duhului Sfânt din cauză că aţi făcut ceva greşit. Închipuiţi-vă acel sentiment înmulţit cu toate lucrurile rele pe care le-aţi făcut vreodată, iar apoi închipuiţi-vă că aţi avea sentimentul acela pentru totdeauna.

Bazându-vă pe ceea ce a propovăduit Alma, vreţi ca judecata de apoi să se bazeze exclusiv pe dreptate? Vreţi să primiţi ceea ce „meritaţi” pentru lucrurile greşite pe care le-aţi făcut?

Una dintre însuşirile divine ale lui Dumnezeu este aceea că El este drept. Cerinţele dreptăţii îi condamnă pe toţi copiii Tatălui Ceresc şi nu i-ar permite niciunuia dintre noi să locuiască în prezenţa Sa în starea noastră păcătoasă. Reflectaţi la următoarea întrebare: Există vreo cale prin care aceste cerinţe ale dreptăţii să fie şterse sau anulate?

Mulţi oameni ar răspunde la această întrebare sugerând că, dacă ne pocăim, nu va trebui să suferim consecinţele păcatelor noastre. Deşi, în cele din urmă, acest răspuns este corect, este important să înţelegem că a şterge sau a ierta consecinţele ar fi un lucru nedrept deoarece cerinţele dreptăţii nu ar fi satisfăcute. Alma ne-a învăţat că ştergerea pedepsei fără îndeplinirea cerinţelor dreptăţii nu este posibilă. Citiţi Alma 42:25 şi căutaţi ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar înlătura, pur şi simplu, consecinţele pentru păcat şi ar lăsa dreptatea neîndeplinită.

Reflectaţi la următoarea întrebare înainte de a citi Alma 42:15 pentru a găsi răspunsul: Dacă pedeapsa pentru păcatele noastre nu poate fi înlăturată, cum putem noi să avem vreodată conştiinţa împăcată şi să fim readuşi în prezenţa lui Dumnezeu?

Ar putea fi util să înţelegeţi că expresia a „satisface cerinţele dreptăţii” înseamnă a plăti pentru pedeapsa pe care o cere dreptatea.

Din Alma 42:15, învăţăm că: Ispăşirea lui Isus Hristos a satisfăcut cerinţele dreptăţii pentru ca cel care se pocăieşte să poată avea parte de milă. Completaţi desenul cu balanţa pe care l-aţi făcut în jurnalul pentru studiul scripturilor, scriind Satisfăcută prin milă – ispăşirea lui Isus Hristos sub expresia „Pedeapsa…”.

4. Închipuiţi-vă că aveţi un prieten care se luptă cu povara creată de propriile sale păcate. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi cum i-aţi explica prietenului vostru modul în care ispăşirea lui Isus Hristos permite ca fiecare dintre noi să aibă parte de milă.

Reflectaţi la ce înseamnă pentru voi cunoaşterea faptului că Salvatorul a suferit de bunăvoie, în locul vostru, pedepsele pe care le cere dreptatea, pentru ca voi să aveţi parte de milă.

Citiţi Alma 42:22–24 şi marcaţi ce anume cere Isus Hristos pentru ca noi să avem parte de milă. Expresia „cu adevărat plin de pocăinţă” din versetul 24 înseamnă care se pocăieşte cu sinceritate. Pe baza a ceea ce aţi citit, completaţi următorul principiu: Dacă ne pocăim, noi vom primi prin ispăşirea lui Isus Hristos.

Preşedintele Boyd K. Packer, preşedinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre Isus Hristos ca fiind un mediator. Un mediator este o persoană care stă între două părţi şi le ajută să rezolve un conflict. În timp ce citiţi cuvintele sale, căutaţi motivul pentru care este nevoie de Salvator ca păcătosul să aibă parte de milă:

Imagine

Preşedintele Boyd K. Packer

„Şi printr-o lege eternă, mila nu poate fi arătată decât dacă există cineva care este atât binevoitor, cât şi capabil să-şi asume datoria noastră, să plătească preţul şi să stabilească termenii pentru mântuirea noastră.

Dacă nu există un mijlocitor, dacă nu avem un prieten, întreaga măsură a dreptăţii neîncătuşate şi lipsite de compătimire trebuie, cu siguranţă, să cadă asupra noastră. Plata deplină pentru fiecare încălcare, oricât de mică sau de mare, va fi cerută de la noi până la cel din urmă bănuţ.

Dar să ştiţi un lucru: adevărul, gloriosul adevăr, declară că există un astfel de Mijlocitor…

Prin El, mila poate fi oferită fiecăruia dintre noi fără să fie încălcată legea veşnică a dreptăţii…

Mila nu ni se va oferi în mod automat. Se va întâmpla prin legământ făcut cu El. Se va întâmpla în termenii Săi generoşi” („The Mediator,” Ensign, mai 1977, p. 55–56).

Imagine

O, Tată!

În timp ce Alma îşi încheia predica faţă de Corianton, el a rezumat tot ceea ce încercase să-l înveţe pe fiul său. Citiţi Alma 42:26–31 şi marcaţi ce anume a dorit Alma pentru Corianton pe măsură ce acesta înţelegea doctrinele şi principiile pe care i le-a propovăduit Alma în acest capitol. Observaţi că Alma dorea ca fiul său, Corianton, să nu caute scuze pentru păcatele sale, ci să permită doctrinelor şi principiilor legate de dreptate, milă şi ispăşire să „aibă control asupra inimii [sale]” (Alma 42:30). Cum puteţi permite acestor doctrine şi principii să aibă control asupra inimii voastre?

5. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarea întrebare: Dacă aţi putea să vă exprimaţi personal recunoştinţa faţă de Salvator pentru sacrificiul pe care l-a făcut pentru voi, ce I-aţi spune?

Este important să ştim, Corianton s-a pocăit şi, în cele din urmă, a avut o influenţă majoră asupra creşterii Bisericii (vezi Alma 49:30).

6. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Alma 42 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: