Introducere la Alma

Studiind Cartea lui Alma, veţi învăţa despre Isus Hristos şi despre necesitatea existenţei ispăşirii şi învierii Sale în planul fericirii întocmit de Tatăl Ceresc. Veţi învăţa, de asemenea, despre puterea cuvântului lui Dumnezeu de a birui vicleşugurile preoţeşti, doctrinele neadevărate, păcatul, ura şi apostazia, făcându-i pe oameni să aibă o schimbare puternică în inima lor şi să se nască din nou. Veţi fi întăriţi în timp ce citiţi despre eforturile misionare ale fiilor lui Mosia, precum şi despre convertirea şi credinţa pe care a avut-o apoi poporul lui Amon sau anti-nefi-lehiţii. Mai mult, în timp ce studiaţi capitolele care descriu în detaliu războaiele dintre nefiţi şi lamaniţi, puteţi învăţa principii care vă vor îndruma în vremurile tulburi în care trăiţi şi vă vor ajuta să câştigaţi luptele personale împotriva duşmanului.

Mormon a compilat şi a prescurtat cronicile de pe plăcile mari ale lui Nefi pentru a crea cartea lui Alma. Cartea este numită după Alma, care a fost fiul lui Alma şi care este adesea numit Alma cel Tânăr. Când regele Mosia a instituit domnia judecătorilor în rândul nefiţilor, Alma a devenit primul judecător-şef şi, de asemenea, i-a urmat tatălui său în calitate de înalt preot asupra Bisericii (vezi Mosia 29:42). În cele din urmă, a renunţat la poziţia sa de judecător-şef, pentru a se dedica „cu totul treburilor marii preoţii” şi „[a împărţi] cuvântul lui Dumnezeu către popor” pe întreg pământul nefiţilor (Alma 4:20; 5:1). Mormon a folosit cronicile despre slujirea lui Alma (Alma 1–44) şi scrierile fiilor săi, Helaman (Alma 45–62) şi Şiblon (Alma 63), pentru a scrie cartea lui Alma.

Cronicile originale, folosite ca surse pentru cartea lui Alma, au fost scrise probabil între anii 91 î.H. şi 52 î.H. Mormon a prescurtat acele cronici cândva între anii 345 d.H. şi 385 d.H. Mormon nu a menţionat unde se afla când a făcut prescurtarea.