Introducere la Enos

Cartea lui Enos ilustrează puterea ispăşirii lui Isus Hristos de a curăţa oamenii de păcat şi de a-i face întregi. Înainte ca păcatele sale să fie iertate, Enos s-a luptat în faţa lui Dumnezeu rugându-se cu putere. Apoi, el s-a rugat pentru bunăstarea spirituală a nefiţilor şi a lamaniţilor. El şi-a petrecut tot restul vieţii lucrând pentru salvarea lor. Pe măsură ce studiaţi Cartea lui Enos, puteţi descoperi lecţii importante despre rugăciune, pocăinţă şi revelaţie. Puteţi învăţa, de asemenea, că, pe măsură ce oamenii primesc binecuvântările ispăşirii, aceştia vor dori să împărtăşească acele binecuvântări cu alţii.

Enos, fiul lui Iacov şi nepotul lui Lehi şi al Sariei, a scris această carte. Enos a scris că tatăl său l-a învăţat „în învăţătura şi în mustrarea Domnului” (Enos 1:1). Spre sfârşitul vieţii sale, Enos a scris că a predicat „cuvântul potrivit cu adevărul care este în Hristos” (Enos 1:26) toată viaţa sa. Înainte de a muri, Enos i-a încredinţat plăcile mici ale lui Nefi fiului său, Iarom. Enos şi-a încheiat cronica bucurându-se de ziua când avea să stea în faţa Mântuitorului său. El a spus: „Atunci voi vedea faţa Lui cu plăcere, iar El va spune către mine: Vino la Mine, tu cel binecuvântat, căci este un loc pregătit pentru tine în locaşurile Tatălui Meu” (Enos 1:27).

Enos şi-a încheiat cronica spunând că trecuseră 179 de ani de când Lehi plecase din Ierusalim (vezi Enos 1:25). Acest lucru datează scrierea cronicii sale între aproximativ anii 544 î.H. şi 420 î.H. Enos a scris această cronică atunci când locuia în ţara lui Nefi.