Mormon 1–2

Cu toate că Mormon a crescut într-o perioadă de mare ticăloşie, el a ales să fie credincios. Datorită credinţei lui, el a fost chemat să aibă grijă de cronicile nefiţilor. Când avea vârsta de 15 ani, Mormon a fost „vizitat de către Domnul şi [a] gustat şi [a] cunoscut bunătatea lui Isus” (Mormon 1:15). În acelaşi an, nefiţii l-au desemnat să fie conducătorul armatelor lor (vezi Mormon 2:1). El dorea să-i ajute pe nefiţi să se pocăiască dar, din cauza răzvrătirii lor voite, i s-a interzis de către Domnul să le predice. Nefiţii au pierdut darul Duhului Sfânt şi alte daruri de la Dumnezeu şi au fost lăsaţi să se bazeze pe propria lor putere când s-au luptat cu lamaniţii.

Ce cuvinte v-ar plăcea să folosească oamenii atunci când vă descriu?

Aţi fost descris vreodată ca fiind mormon? Ce înseamnă pentru voi faptul că sunteţi descris de cineva ca fiind mormon?

Preşedintele Gordon B. Hinckley a vorbit despre porecla mormon, pe care unii oameni o folosesc când se referă la membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă:

Imagine

Preşedintele Gordon B. Hinckley

„În timp ce uneori regret că oamenii nu folosesc numele corect al Bisericii (când fac referire la ea), mă bucur că porecla pe care o folosesc este una de mare onoare care îşi are originea în numele unui om remarcabil şi al unei cărţi care oferă o mărturie de neegalat cu privire la Mântuitorul lumii.

Orice persoană care ajunge să-l cunoască pe omul numit Mormon citind cuvintele sale şi cugetând asupra lor, orice persoană care citeşte această comoară a istoriei, care a fost strânsă la un loc şi păstrată în mare măsură de către el, va ajunge să ştie că Mormon nu este un cuvânt de reputaţie proastă, ci că el reprezintă binele suprem – acel bine care este de la Dumnezeu” („Mormon Should Mean «More Good »”, Ensign, nov. 1990, p. 52–53).

Profetul Mormon s-a născut într-o perioadă în care aproape toţi oamenii din ţară trăiau în ticăloşie. În acea perioadă, unui profet numit Amaron i s-a poruncit să ascundă toate cronicile sfinte (vezi 4 Nefi 1:47–49). Amaron l-a vizitat pe Mormon, pe atunci un băiat în vârstă de zece ani, şi i-a dat instrucţiuni despre viitoarea lui responsabilitate cu privire la cronici. Citiţi Mormon 1:2 şi căutaţi cuvinte sau expresii pe care le-a folosit Amaron pentru a-l descrie pe tânărul Mormon.

Un cuvânt folosit de Amaron pentru a-l descrie pe Mormon a fost serios. Cuvântul serios înseamnă solemn, sobru, neprihănit sau grav. Puteţi scrie această definiţie pe marginea scripturilor voastre. Ce subiecte sau situaţii din viaţa voastră credeţi că ar trebui să le abordaţi cu seriozitate? Este important să înţelegeţi că oamenii serioşi pot să se distreze şi pot să râdă, dar ei înţeleg când este potrivit să fie veseli şi când să fie mai serioşi.

De asemenea, Amaron l-a descris pe Mormon ca fiind „iute în a observa” (Mormon 1:2). Ce credeţi că înseamnă a fi iute în a observa? Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat că acest cuvânt, a observa, este folosit în scripturi în două moduri:

„[Un] dar spiritual aparent simplu şi poate mai puţin apreciat – capacitatea de a fi «iute în a observa» (Mormon 1:2) – este extrem de vital pentru dumneavoastră şi pentru mine în lumea în care trăim acum şi în care vom trăi…

Vă rog să vă gândiţi la semnificaţia acestui important dar spiritual. Aşa cum este folosit în scripturi, cuvântul a observa are două sensuri principale. Unul exprimă ideea de «a vedea» sau de «a lua seama» – după cum învăţăm în Isaia 42:20…

Al doilea sens al cuvântului a observa sugerează ideea de «a fi supus» sau de «a ţine» – aşa cum se arată clar în [Doctrină şi legăminte 54:6]…

Când suntem iuţi în a observa, privim sau luăm în seamă şi ne supunem cu promptitudine. Fiecare dintre aceste elemente fundamentale – a privi şi a fi supus – sunt esenţiale pentru a fi iute în a observa. Iar profetul Mormon este un exemplu impresionant de punere în practică a acestui dar” („Quick to observe”, Ensign, dec. 2006, p. 31–32).

1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi gândurile voastre despre modul în care această trăsătură de caracter de a fi iute în a observa vă poate ajuta în viaţa de zi cu zi.

Citiţi Mormon 1:3–5 şi identificaţi instrucţiunile pe care Amaron i le-a dat lui Mormon. Cum l-ar fi putut ajuta pe Mormon trăsăturile sale de caracter de a fi serios şi iute în a observa în îndeplinirea responsabilităţilor?

Imagine

Mormon

Aţi pierdut vreodată ceva foarte valoros? Încă din tinereţea lui, Mormon a fost martorul mai multor bătălii dintre nefiţi şi lamaniţi şi răspândirii unei mari ticăloşii în întreaga ţară (vezi Mormon 1:6–13). Mormon a scris că, din cauză că ticăloşia nefiţilor a devenit foarte mare, ei au pierdut multe daruri preţioase de la Domnul.

2. În jurnalele pentru studiul scripturilor, faceţi două coloane. Intitulaţi prima coloană „Daruri pe care le-au pierdut nefiţii”. Citiţi Mormon 1:13–14, 18 şi căutaţi care sunt darurile pe care Domnul le-a luat de la nefiţi. Scrieţi în prima coloană ce aţi găsit. Intitulaţi cea de-a doua coloană „De ce a luat Domnul aceste daruri”. Citiţi Mormon 1:14, 16–17, 19 şi căutaţi motivele pentru care Domnul a luat darurile de la nefiţi. Scrieţi ce aţi găsit, în a doua coloană.

Din aceste versete, învăţăm că ticăloşia şi lipsa credinţei îndepărtează darurile lui Dumnezeu şi influenţa Duhului Sfânt. Răzvrătirea nefiţilor a fost de amploare, dar acest principiu ni se aplică şi nouă, individual, când nu ne supunem poruncilor date de Dumnezeu.

Dacă aţi fi trăit în perioada în care a trăit Mormon, care dintre darurile lui Dumnezeu menţionate în Mormon 1:13–14, 18 sunt cele pe care le-aţi fi regretat cel mai mult dacă le-aţi fi pierdut?

Citiţi Mormon 1:15 şi căutaţi ce experienţă a trăit Mormon în timp ce restul nefiţilor pierdeau darul Duhului Sfânt şi alte daruri de la Dumnezeu. De ce credeţi că Mormon putea să aibă experienţe spirituale chiar dacă se afla in mijlocul unei ticăloşii foarte mari?

Gândiţi-vă la următorul scenariu: Un bărbat în vârstă de 30 de ani locuieşte cu părinţii săi şi alege să nu caute de lucru. În schimb, el trăieşte din munca părinţilor săi şi îşi iroseşte timpul cu activităţi neproductive, cum ar fi petrecerea celei mai mari părţi din timpul său cu jocuri video. În timp ce studiaţi Mormon 2, comparaţi acest scenariu cu modul în care este descris băiatul Mormon.

Citiţi Mormon 2:1–2 şi căutaţi responsabilitatea care i-a fost dată lui Mormon şi care era vârsta lui când a primit această responsabilitate.

Nu după mult timp de la numirea lui Mormon conducător al armatelor nefite, lamaniţii au venit asupra nefiţilor cu forţe atât de mari, încât nefiţii s-au înspăimântat şi s-au retras. Lamaniţii i-au izgonit dintr-un loc în altul până când nefiţii s-au adunat într-un singur loc. În cele din urmă, armata lui Mormon i-a înfruntat pe lamaniţi şi i-a determinat să fugă (vezi Mormon 2:3–9).

3. Citiţi Mormon 2:10–15 şi căutaţi starea spirituală a nefiţilor după aceste lupte. Apoi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebările următoare:

   1. De ce erau nefiţii întristaţi?

   2. Conform celor relatate în Mormon 2:14, cum a ştiut Mormon că întristarea poporului nu era o dovadă a pocăinţei sincere?

   3. Ce diferenţe puteţi vedea, în Mormon 2:13–14, între cei care s-au întristat pentru pocăinţă şi cei care a căror întristare a dus la osândire (fiind opriţi în progresul lor)?

Aceste versete ne învaţă că, dacă întristarea noastră pentru păcate este pentru pocăinţă, ea ne va conduce spre Hristos cu o inimă umilă. De asemenea, ele ilustrează principiul că întristarea pe care o simţim doar pentru consecinţele păcatelor ne duce către osândă (sau ne va opri din progresul spre viaţa eternă).

4. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebările următoare:

   1. Cum poate cineva care a făcut un păcat să dea dovadă de întristare lumească – modul de întristare care duce la osândă?

   2. Cum poate cineva care a făcut un păcat să manifeste acea tristeţe care duce la pocăinţă?

Gândiţi-vă cum reacţionaţi când vă daţi seama că aţi făcut greşeli sau păcate. Dacă veniţi la Salvator cu inima umilă şi vă pocăiţi, puteţi avea parte de pace şi împăcare cu Dumnezeu.

În timp ce luptele cu lamaniţii continuau, Mormon se afla lângă un deal numit Şim, unde Amaron ascunsese cronicile nefiţilor. El a luat plăcile lui Nefi şi a început să consemneze ceea ce observase printre oameni din timpul în care era copil (vezi Mormon 2:16–18). Citiţi Mormon 2:18–19 şi marcaţi unele expresii care descriu condiţiile spirituale în care a crescut Mormon.

Din ceea ce aţi învăţat despre Mormon, de ce credeţi că era sigur că va fi „înălţat în ziua din urmă” (Mormon 2:19)? (În acest context, „înălţat în ziua din urmă” înseamnă a fi exaltat – înviat cu un trup celestial şi adus în prezenţa lui Dumnezeu pentru a rămâne cu El pentru totdeauna.)

Viaţa lui Mormon este o mărturie care ne arată că noi putem decide să trăim vieţi drepte chiar şi în mijlocul unei societăţi ticăloase.

Gândiţi-vă la sfatul următor: „Voi sunteţi răspunzători pentru alegerile pe care le faceţi. Dumnezeu este preocupat de viaţa voastră şi vă va ajuta să faceţi alegeri bune, chiar dacă familia şi prietenii voştri îşi folosesc libertatea de a alege în moduri care nu sunt drepte. Aveţi curajul moral de a fi neclintiţi în supunerea faţă de voinţa lui Dumnezeu, chiar dacă sunteţi singurii care fac acest lucru. Când faceţi acest lucru, sunteţi un exemplu pentru ceilalţi” (Pentru întărirea tineretului [broşură, 2011] p. 2).

5. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre o situaţie în care aţi văzut un prieten sau un membru al familiei stând neclintiţi în supunerea faţă de voinţa lui Dumnezeu chiar şi atunci când ceilalţi nu au făcut acest lucru. De asemenea, scrieţi gândurile voastre despre modul în care exemplul acelei persoane şi exemplul lui Mormon vă sunt de ajutor.

Mottoul Tinerelor Fete este „Susţinem adevărul şi dreptatea”. Fie că sunteţi o tânără fată sau un tânăr băiat, gândiţi-vă la o anumită latură a vieţii voastre în care puteţi fi mai hotărâţi să susţineţi ce este adevărat. Domnul vă va ajuta în timp ce vă străduiţi să apăraţi ceea ce este drept când, poate, alţii din jurul vostru nu vor face acest lucru.

6. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

   Am studiat Mormon 1–2 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

   Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: