Seminar
Unitatea 28: ziua 4 – Mormon 7:1–8:11


Unitatea 28: ziua 4

Mormon 7:1–8:11

Introducere

După ultima luptă care a avut loc între nefiţi şi lamaniţi, Mormon a scris urmaşilor din viitor ai popoarelor din Cartea lui Mormon despre importanţa faptului de a şti cine sunt şi ce trebuie să facă pentru a fi salvaţi. Având mare dragoste pentru urmaşii duşmanilor săi, Mormon a vorbit despre importanţa de a trăi conform Evangheliei lui Isus Hristos pentru ca să fie „bine de [ei] în ziua judecăţii” (Mormon 7:10). După moartea lui Mormon, fiul său, Moroni, a rămas singur să scrie despre distrugerea poporului său.

Mormon 7

În ultima sa mărturie, Mormon îndeamnă rămăşiţa lamaniţilor să creadă în Isus Hristos şi să se supună Evangheliei Sale.

Imagine
Mormon îşi ia rămas bun de la o naţiune care a fost mare cândva.

În Mormon 6 aţi aflat că, în bătălia finală cu lamaniţii, au fost ucişi 230.000 de nefiţi. Imaginaţi-vă că voi aţi supravieţui în urma unei bătălii mari ca aceasta, dar prietenii voştri şi familia voastră nu ar supravieţui. Ce sentimente aţi avea faţă de urmaşii celor care i-au ucis pe cei iubiţi de voi şi au cucerit naţiunea voastră? Citiţi Mormon 7:1–4 şi căutaţi ceea ce a scris Mormon către urmaşii lamaniţilor.

  1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebările următoare:

    1. Ce dorea Mormon să cunoască lamaniţii şi urmaşii lor?

    2. Cum se poate compara această dorinţă a lui Mormon cu ceea ce v-aţi gândit că aţi simţi faţă de urmaşii celor care v-ar fi ucis prietenii şi familia în situaţia imaginată?

    3. Care sunt însuşirile asemănătoare cu ale lui Hristos pe care le identificaţi în cuvintele pe care Mormon le-a adresat duşmanilor săi?

Mormon a continuat să scrie urmaşilor lamaniţilor. Citiţi Mormon 7:5–7 şi marcaţi cel puţin trei adevăruri pe care Mormon i-a încurajat pe urmaşii lamaniţilor să le creadă despre Salvatorul Isus Hristos.

  1. Selectaţi unul dintre adevărurile despre Isus Hristos pe care le-aţi identificat şi scrieţi în jurnalul pentru studiul scripturilor în ce mod v-a fost influenţată viaţa de credinţa în acea doctrină.

Mormon se putea simţi îndreptăţit să scrie cuvinte de condamnare către lamaniţii care omorâseră foarte mulţi dintre oamenii săi, dar datorită cunoştinţelor sale despre adevăr, el le-a scris pentru a-i învăţa ceea ce trebuie să facă (şi ceea ce noi trebuie să facem) pentru a deveni fără fără de vină în faţa scaunului de judecată al lui Dumnezeu. Citiţi Mormon 7:8–10 şi identificaţi mărturia depusă de Mormon cu privire la ceea ce trebuie să facă o persoană. Puteţi marca în scripturile voastre ce aţi identificat.

Aceste versete ne învaţă faptul că Domnul oferă salvare tuturor şi îi va mântui pe aceia care acceptă principiile şi rânduielile Evangheliei Sale. Puteţi scrie acest principiu în scripturile voastre. Observaţi că Mormon a propovăduit că noi vom ajunge să cunoaştem cum să trăim conform acestui principiu prin studiul scripturilor (vezi Mormon 7:8). Ar putea fi util să înţelegeţi că expresia „această cronică” se referă la Cartea lui Mormon şi „cronica ce va veni la neamuri de la iudei” se referă la Biblie. În mod similar, cuvântul „aceasta” în Mormon 7:9 se referă la Cartea lui Mormon şi cuvântul „aceea” se referă la Biblie. Puteţi marca această deosebire în scripturile voastre.

Când terminaţi de citit Mormon 7, gândiţi-vă un moment la exemplul lui Mormon de caritate şi compasiune, asemănător cu cel al lui Hristos, pe care l-a oferit scriind un astfel de mesaj de speranţă şi încurajare urmaşilor celor care au fost duşmanii lui înverşunaţi.

  1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, consemnaţi gândurile voastre cu privire la următoarea întrebare: Cum pot să urmez exemplul lui Mormon şi să-i tratez pe alţii, inclusiv pe cei care s-au purtat urât cu mine, într-un mod care reflectă valoarea lor eternă?

Mormon 8:1–11

Moroni consemnează uciderea tatălui său, distrugerea poporului său şi faptul că a rămas singur.

Gândiţi-vă la o perioadă în care aţi fost singuri. Cum v-aţi simţit fiind singuri? Imaginaţi-vă că sunteţi singuri de mulţi ani.

Observaţi datele din rezumatele capitolelor Mormon 7 şi 8. Câţi ani au trecut de la momentul în care Mormon a scris ultimele cuvinte în capitolul 7 până la momentul în care Moroni a început să scrie pe plăci, menţionat în capitolul 8?

Imagine
Moroni este îndurerat de moartea lui Mormon.

Citiţi Mormon 8:1–2 şi căutaţi ce s-a întâmplat după marea bătălie de la Cumora. Apoi, citiţi Mormon 8:3–9 şi marcaţi expresiile care descriu condiţiile în care se afla Moroni după distrugerea poporului său. Gândiţi-vă cum v-aţi fi simţit dacă aţi fi fost în circumstanţe asemănătoare.

Gândiţi-vă la un moment în care aţi simţit că eraţi singurii care aveau credinţa sau standardele voastre. De atunci şi până acum, hotărârea voastră de a-L urma pe Salvator şi de a ţine poruncile Sale a crescut, a rămas la fel sau a scăzut? De ce?

Citiţi din nou Mormon 8:1, 3 pentru a găsi ce anume era hotărât să facă Moroni indiferent de condiţiile în care se afla. Exemplul lui Moroni demonstrează că, şi atunci când sunteţi singuri, puteţi alege să rămâneţi credincioşi. Puteţi scrie acest adevăr în scripturile voastre.

Mai sunt şi alţi oameni în Cartea lui Mormon care, la fel ca Moroni, au rămas credincioşi chiar când au rămas singuri. Abinadi a stat neclintit şi a mărturisit singur în faţa regelui Noe şi a preoţilor săi (vezi Mosia 12–17). Alma a fost singurul preot care a crezut cuvintele lui Abinadi şi a încercat să-l apere (vezi Mosia 17:1–4).

Vârstnicul Richard G. Scott ne-a împărtăşit următoarea povestire despre un tânăr băiat care a ales să fie credincios chiar şi când a fost singurul care a făcut asta:

Imagine
Vârstnicul Richard G. Scott

„Să ne gândim la exemplul [acestui] tânăr. De-a lungul anilor, am urmărit cum părinţii lui l-au învăţat, din copilărie, să trăiască neclintit conform poruncilor lui Dumnezeu. Prin exemplu şi precepte, ei l-au hrănit cu adevăr, alături de ceilalţi copii ai lor. Ei l-au încurajat să-şi dezvolte spiritul de disciplină şi de jertfă pentru a atinge scopuri valoroase. Acest tânăr a ales înotul ca să imprime caracterului său aceste calităţi. Sesiunile de antrenament dis-de-dimineaţa au cerut disciplină şi sacrificiu. Cu timpul, el a excelat în acest sport.

Apoi, au venit încercările – de exemplu un campionat de înot ţinut duminica. Să participe el? Să facă o excepţie de la regula sa de a nu înota duminica pentru a-şi ajuta echipa să câştige campionatul? Nu, nu a cedat, chiar la insistenţele colegilor. A fost insultat, chiar agresat fizic. Dar nu a cedat. Respingerea prietenilor, singurătatea şi presiunea l-au întristat şi l-au făcut să lăcrimeze. Dar nu a cedat. A învăţat din proprie experienţă despre adevărul sfatului pe care Pavel l-a dat lui Timotei, ceea ce noi toţi ar trebui să cunoaştem: «Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi»(2 Timotei 3:12 ). De-a lungul anilor, acest model consecvent de trăire evlavioasă – ţesut din mii de hotărâri drepte, unele luate în urma unor mari provocări – i-a dezvoltat un caracter şi aptitudini puternice. Acum, ca misionar, el este apreciat de semenii lui pentru capacitatea de muncă, pentru cunoştinţele sale despre adevăr, pentru devotamentul lui ferm şi pentru hotărârea lui de a împărtăşi Evanghelia. Cel care mai devreme fusese respins de semenii lui, acum devenise un conducător respectat al semenilor lui” („Faceţi mai întâi lucrurile principale”, Liahona, iulie 2001, p. 8).

Citiţi Mormon 8:10–11 şi identificaţi un mod în care Domnul le-a oferit sprijin lui Moroni şi lui Mormon (înainte de moartea lui) în timpul momentelor dificile pe care le-au avut de înfruntat. Următorul îndemn al preşedintelui Thomas S. Monson vă poate ajuta în hotărârea voastră de a rămâne credincioşi chiar dacă sunteţi singuri.

Imagine
Preşedintele Thomas S. Monson

„În timp ce ne trăim viaţa de zi cu zi, credinţa noastră va fi pusă la încercare în mod aproape inevitabil. Ne putem găsi, uneori, înconjuraţi de alte persoane şi să fim totuşi în minoritate sau chiar să fim singuri în privinţa a ceea ce este acceptabil şi a ceea ce nu este. Avem curajul moral de a ne apăra cu fermitate crezurile, chiar dacă înseamnă că trebuie s-o facem singuri?…

Fie ca noi să fim mereu curajoşi şi pregătiţi să apărăm ceea ce credem şi, dacă trebuie să fim singuri în acest proces, s-o facem în mod curajos, fiind întăriţi de cunoaşterea că, în realitate, nu suntem niciodată singuri când stăm alături de Tatăl nostru din Cer” („Îndrăzniţi să fiţi singurul” Ensign sau Liahona , nov. 2011, p. 60, 67).

  1. În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi răspunsuri la următoarele întrebări:

    1. Mai cunoaşteţi pe cineva care a rămas neclintit în credinţă, chiar când a fost singurul care credea?

    2. În ce mod vă ajută afirmaţia preşedintelui Monson să luaţi hotărârea de a rămâne credincios când sunteţi singuri?

  2. În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

    Am studiat Mormon 7:1–8:11 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

    Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: