Capitolul 15

Căsătoria veşnică

„Plenitudinea şi binecuvântările preoţiei şi Evangheliei sunt rezultatul căsătoriei celestiale. Aceasta este rânduiala supremă a Evangheliei şi rânduiala supremă din templu.”

Din viaţa lui Joseph Fielding Smith

Tânărului în vârstă de 18 ani, Joseph Fielding Smith, i s-a spus că o tânără, pe nume Louie Emily Shurtliff, avea să vină să locuiască împreună cu familia Smith în timp ce urma colegiul. A fost totuşi surprins – şi plăcut impresionat– când, într-o zi, a venit acasă de la muncă şi a găsit-o pe Louie interpretând un imn la pianul familiei. Începând din acea zi, de la sfârşitul verii anului 1894, Joseph şi Louie au legat o prietenie care, treptat, a devenit mai profundă până s-a transformat în iubire. Ei au fost pecetluiţi în Templul Salt Lake la data de 26 aprilie 1898.¹

Louie şi Joseph s-au bucurat de o relaţie plină de iubire. Când el a fost chemat să slujească într-o misiune de doi ani în Anglia, la scurt timp după căsătorie, ea a lucrat ca angajată a tatălui ei, pentru a-l susţine financiar. Ea l-a sprijinit şi psihic şi spiritual trimiţându-i scrisori încurajatoare. După ce el a revenit acasă, au întemeiat un cămin fericit şi două fiice au fost primite cu bucurie în familia lor. Dar, după zece ani de căsnicie, Louie s-a îmbolnăvit grav în timpul celei de a treia sarcini şi a murit la vârsta de 31 de ani.

Joseph a găsit alinare în asigurarea că Louie a plecat „într-o lume mai bună” şi a consemnat, în jurnalul său, o rugăciune ca el să „[fie] demn s-o [întâlnească] în gloria eternă, să [fie] din nou unit cu ea”². Dar în pofida consolării şi speranţei pe care a găsit-o în Evanghelie, îi era tare dor de Louie. Era îngrijorat şi din pricina fiicelor sale, care rămăseseră fără mamă. La scurt timp după decesul lui Louie, Joseph a cunoscut-o pe Ethel Georgina Reynolds. Deşi dragostea sa pentru Louie nu se diminuase, a ajuns s-o iubească pe Ethel şi la fel au făcut şi fiicele lui. Cu aprobarea părinţilor săi, a părinţilor lui Louie şi a părinţilor lui Ethel, Joseph a cerut-o în căsătorie pe Ethel. Au fost pecetluiţi la data de 2 noiembrie 1908. Au avut o viaţă plină de bucurie şi de evenimente având în vedere că au mai avut nouă copii. În casa lor domneau ordinea, munca asiduă, respectul, curăţenia, disciplina instaurată cu blândeţe, dragostea şi veselia.³

După 29 de ani de căsnicie, Ethel a murit din cauza unei boli grave care i-a slăbit forţele de-a lungul a patru ani. Din nou, Joseph a rămas singur, dar alinat de asigurarea căsătoriei veşnice.⁴ Şi, din nou, el a cunoscut pe cineva cu care îşi putea împărţi viaţa. El şi Jessie Evans au fost pecetluiţi la data de 12 aprilie 1938. „În timpul celor 33 de ani petrecuţi împreună, ea l-a însoţit aproape pretutindeni, în locuri aflate la mică distanţă şi la mare distanţă. El, la rândul lui, a ajutat-o la cumpărături, să şteargă vasele şi să conserve fructele toamna. Nu îl deranja să fie un apostol cu şorţ”⁵. Jessie spunea deseori despre soţul ei: „Este cel mai blând bărbat pe care l-am cunoscut vreodată. Nu l-am auzit niciodată rostind vreun cuvânt neplăcut”. El obişnuia să răspundă zâmbind: „Nu ştiu niciun cuvânt neplăcut”⁶.

Biograful John J. Stewart a scris despre blândeţea şi compasiunea preşedintelui Smith faţă de Jessie: „Când vorbea congregaţiilor, el îi îndemna cu tărie pe soţi să fie iubitori şi devotaţi soţiilor lor. Dar lecţia care mă impresionează este urcuşul abrupt pe străzile din nordul oraşului Salt Lake, de-a lungul a nouă cvartale de blocuri, până la Latter-day Saint Hospital (Spitalul Sfinţilor din Zilele din Urmă), într-o zi toridă de iulie din anul 1971, pentru a-şi petrece aniversarea a 95 de ani stând pe marginea patului soţiei sale bolnave, Jessie. Când starea ei s-a înrăutăţit, el a stat cu ea zi şi noapte timp de mai multe săptămâni, veghind-o şi îngrijind-o, alinând-o şi încurajând-o până la sfârşit”⁷.

Jessie a murit la data de 3 august 1971. Două luni mai târziu, preşedintele Smith a rostit cuvântarea de deschidere la conferinţa generală. Mărturia sa a arătat că tristeţea sa era diminuată de încrederea sa în Domnul şi de speranţa în viaţa eternă:

„Doresc să spun ca Iov din vechime, a cărui cunoaştere a venit din aceeaşi sursă din care a venit cunoaşterea mea: «Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că se va ridica la urmă pe pământ» şi că «[în trup Îl] voi vedea… pe Dumnezeu: Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia» (Iov 19:25–27).

Şi, acum când îmi unesc mărturia cu cea a lui Iov, permiteţi-mi să mă alături lui şi în mulţumirile pe care le aducea plângând din tot sufletul lui plin de durere şi tristeţe: «Domnul a dat, şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!» (Iov 1:21).

„Mă rog ca noi toţi să fim îndrumaţi de puterea Spiritului Sfânt, să putem păşi în dreptate înaintea Domnului şi să moştenim viaţa eternă în locaşurile şi împărăţiile care sunt pregătite pentru cei supuşi”.⁸

După cuvântarea preşedintelui Smith, preşedintele Harold B. Lee, care conducea adunarea, a spus: „Sunt sigur că toţi membrii Bisericii de pretutindeni, înţelegând circumstanţele în care el a rostit acest mesaj inspirat, sunt înălţaţi de puterea şi tăria de care a dat dovadă aici, în faţa noastră, în această dimineaţă. Mulţumim, preşedinte Smith, din adâncul inimilor noastre”⁹.

Învăţături ale lui Joseph Fielding Smith

Căsătoria celestială este rânduiala supremă a Evangheliei lui Isus Hristos.

Nu există rânduială a Evangheliei lui Isus Hristos de importanţă mai mare, de natură mai solemnă şi mai sacră şi mai necesară bucuriei noastre eterne… decât căsătoria.¹⁰

Plenitudinea şi binecuvântările preoţiei şi Evangheliei sunt rezultatul căsătoriei celestiale. Aceasta este rânduiala supremă a Evangheliei şi rânduiala supremă din templu.¹¹

Doresc să-i rog pe bunii mei fraţi şi pe bunele mele surori, pe bunii membri ai Bisericii să meargă la templu pentru a se căsători pentru timp şi întreaga eternitate.¹²

Spre deosebire de obiceiurile lumii, căsătoria durează pentru totdeauna în planul Evangheliei.

Căsătoria este considerată de foarte mulţi oameni doar un contract civil sau o înţelegere dintre un bărbat şi o femeie ca ei să trăiască împreună în relaţia de căsătorie. Ea reprezintă, de fapt, un principiu etern de care depinde însăşi existenţa omenirii. Domnul a dat această lege omului încă de la începutul lumii ca parte a legii Evangheliei şi prima căsătorie a fost menită să dureze pentru totdeauna. Potrivit legii Domnului, fiecare căsătorie trebuie să dureze pentru totdeauna. Dacă întreaga omenire ar trăi în strictă supunere faţă de Evanghelie şi în acea dragoste care vine de la Spiritul Domnului, toate căsătoriile ar fi eterne …

Căsătoria, aşa cum este înţeleasă de sfinţii din zilele din urmă, este un legământ menit să fie nepieritor. Este temelia exaltării eterne, pentru că fără el nu ar putea exista progres etern în împărăţia lui Dumnezeu.¹³

Este evident pentru noi, toţi cei care citim ziarele, care ascultăm ştirile de la radio şi privim programele de televiziune că prea mulţi oameni nu privesc căsătoria şi familia în felul în care o face Domnul.¹⁴

Căsătoria este un legământ sacru, totuşi, în multe cazuri, devine subiectul unor glume vulgare, o glumă, un aranjament temporar, făcut de cei vulgari şi necuraţi şi, de asemenea, de mulţi care se consideră rafinaţi, dar nu înţeleg caracterul sacru al acestui principiu măreţ.¹⁵

Domnul ne-a dat Evanghelia Sa nepieritoare pentru a ne fi lumină şi steag şi această Evanghelie cuprinde rânduiala Sa sfântă a căsătoriei, care este eternă. Nu trebuie şi nu ne este permis să urmăm obiceiurile lumii cu privire la căsătorie. Noi avem lumină mai multă decât are lumea şi Domnul aşteaptă mai mult de la noi decât aşteaptă de la lume.

Noi cunoaştem adevărata natură a căsătoriei. Cunoaştem importanţa familiei în planul salvării. Cunoaştem că trebuie să fim căsătoriţi în templu şi că trebuie să ne păstrăm curaţi şi puri, pentru a putea dobândi pecetluirea aprobatoare a uniunilor noastre prin căsătorie de către Spiritul Sfânt al făgăduinţei.

Suntem copii de spirit ai Tatălui nostru Etern, care a stabilit un plan al salvării prin care noi putem să venim pe pământ, să progresăm, să avansăm şi să devenim ca El; adică, El a întocmit un plan al Evangheliei, care să ne dea posibilitatea să avem familii eterne şi să ne bucurăm de viaţa eternă.¹⁶

Scopul Domnului nu a fost niciodată ca această căsătorie să se sfârşească la moartea trupului nostru muritor; ci să confere mai multă onoare, autoritate, putere părţilor care fac legământul şi unitate continuă şi eternă familiei în împărăţia lui Dumnezeu. Astfel de binecuvântări sunt rezervate acelora care doresc să se supună acestui legământ aşa cum l-a revelat Domnul. Nu este numai un parteneriat între un bărbat şi o femeie, pentru că, aşa cum a spus Domnul, în căsnicie ei devin un singur trup şi intră în parteneriat cu Dumnezeu.¹⁷

Fidelitatea faţă de legământul căsătoriei aduce fericire şi conduce spre binecuvântări ale gloriei eterne.

Sunt recunoscător Domnului pentru cunoaşterea despre eternitatea legământului căsătoriei, care dă soţului dreptul de a fi cu soţia sa şi dă soţiei dreptul de a fi cu soţul ei în lumea care va veni, cu condiţia ca ei să fi mers la casa Domnului şi să fi fost uniţi pentru timp şi eternitate de către o persoană care deţine puterea de pecetluire, pentru că această mare binecuvântare nu poate fi obţinută în niciun alt mod. Sunt, de asemenea, recunoscător pentru cunoaşterea că relaţia de familie şi unitatea familiei vor continua, când sunt stabilite corespunzător, în neprihănire în viaţa care va veni.¹⁸

Doresc să-i rog pe aceia care au fost la templu şi au fost căsătoriţi acolo să fie credincioşi şi fideli legămintelor lor şi obligaţiilor lor, pentru că ei au făcut legăminte solemne în casa Domnului.¹⁹

Nimic nu va pregăti omenirea pentru slava în împărăţia lui Dumnezeu atât de uşor precum loialitatea faţă de legământul căsătoriei…

Dacă este primit în mod corespunzător, acest legământ devine sursa celei mai mari fericiri. Cea mai mare onoare în această viaţă şi în viaţa care va veni, onoare, autoritate şi putere în dragoste perfectă, acestea sunt binecuvântările care rezultă din ea. Aceste binecuvântări ale gloriei eterne sunt rezervate acelora care doresc să se supună acestui legământ şi tuturor celorlalte legăminte ale Evangheliei.²⁰

„Relaţia de familie şi unitatea familiei vor continua, când sunt stabilite corespunzător, în neprihănire în viaţa care va veni.”

Ce înseamnă căsătoria pentru membrii Bisericii? Înseamnă că ei primesc, prin această rânduială, cea mai mare binecuvântare, binecuvântarea supremă, binecuvântarea vieţilor veşnice. Iată cum explică Domnul toate acestea: „Vieţi veşnice” înseamnă nu numai că soţul şi soţia vor intra în viaţa veşnică, ci şi că acei copii care sunt născuţi în legământ vor avea, de asemenea, dreptul, prin credinţa lor, la vieţile veşnice. Şi mai mult, că relaţia dintre soţ şi soţie, după învierea morţilor, nu se va încheia. Prin aceasta Domnul doreşte să spună că ei vor avea o continuare a seminţiei lor pentru totdeauna şi că relaţia de familie nu va lua sfârşit [vezi D&L 132:19–24].²¹

Pentru a împlini scopurile Tatălui nostru Etern, trebuie să existe o uniune, soţi şi soţii care primesc binecuvântările promise celor care sunt credincioşi şi fideli şi care îi vor exalta la Dumnezeire. Un bărbat nu poate primi singur plenitudinea binecuvântărilor împărăţiei lui Dumnezeu, nici femeia nu poate, ci cei doi, împreună, pot primi toate binecuvântările şi privilegiile pe care le implică plenitudinea împărăţiei Tatălui.²²

Fiecare suflet a cărui inimă este dreaptă va avea prilejul să primească binecuvântările căsătoriei eterne, în această viaţă sau în următoarea.

În marele plan al salvării, nimic nu a fost trecut cu vederea. Evanghelia lui Isus Hristos este cel mai frumos lucru din lume. Ea cuprinde în îmbrăţişarea ei fiecare suflet al cărui inimă este dreaptă şi care Îl caută cu sârguinţă şi cu dorinţa de a se supune legilor şi legămintelor Lui. Ca urmare, dacă unei persoane i se refuză, din vreun motiv, privilegiul de a se supune vreunuia dintre legăminte, Domnul o va judeca după intenţia inimii. Există mii de membri ai Bisericii [fără acces la temple], care s-au căsătorit şi au crescut familii în Biserică, care sunt lipsiţi de privilegiul de a fi „pecetluiţi” pentru timp şi toată eternitatea. Mulţi dintre aceştia au decedat şi binecuvântările le sunt oferite prin intermediul celor care fac munca în templu pentru ei. Evanghelia este o lucrare care se face pentru şi în folosul altor persoane. Isus a înfăptuit, pentru şi în folosul nostru, o lucrare, pentru că noi nu am fi putut s-o înfăptuim. La fel, el a acordat membrilor în viaţă ai Bisericii responsabilitatea de a acţiona ca înlocuitori pentru cei morţi care au decedat fără a avea prilejul de a primi toate rânduielile pentru ei înşişi.

Mai mult, există mii de tineri băieţi, precum şi tinere fete, care au trecut în lumea spiritelor fără a avea ocazia să primească aceste binecuvântări. Mulţi dintre ei şi-au dat vieţile în luptă; mulţi au decedat în primii ani ai tinereţii; şi mulţi au murit în copilărie. Domnul nu va uita pe nici unul dintre ei. Toate binecuvântările exaltării le vor fi date, pentru că acesta este cursul dreptăţii şi milei. Aceasta se aplică şi celor care trăiesc în ţăruşii Sionului şi în apropierea templelor noastre; dacă ei sunt lipsiţi de binecuvântări în această viaţă, aceste binecuvântări le vor fi date în timpul mileniului.²³

Nicio persoană nu poate fi lipsită de exaltare dacă rămâne credincioasă… Un soţ nedemn nu poate împiedica o soţie credincioasă să beneficieze de exaltare şi nici invers.²⁴

Copiii şi tinerii se pregătesc pentru căsătoria eternă când învaţă despre legământul căsătoriei, când îşi clădesc o credinţă fermă şi când se păstrează curaţi şi puri.

Fie ca toţi taţii sfinţi din zilele din urmă şi toate mamele sfinte din zilele din urmă să se asigure că-şi învaţă copiii despre caracterul sacru al legământului căsătoriei. Fie ca ei să insufle copiilor lor cunoaşterea că nu pot obţine binecuvântările vieţilor veşnice în niciun alt mod decât prin onorarea legămintelor lui Dumnezeu, dintre care legământul căsătoriei eterne este unul dintre cele mai mari şi esenţiale. ²⁵

Această viaţă este scurtă şi eternitatea este lungă. Când ne gândim că legământul căsătoriei va dăinui pentru totdeauna, este bine să acordăm multă atenţie acestui lucru… Sfatul potrivit pentru tinerii noştri este ca ei să se gândească în mod atent pentru a alege bine un partener cu credinţă fermă în Evanghelie. Este foarte probabil ca o astfel de persoană să rămână fidelă fiecărui jurământ şi legământ. Când tânărul băiat şi tânăra fată înţeleg pe deplin şi au o mărturie despre misiunea divină Domnului nostru şi cred în Evanghelie aşa cum a fost revelată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, există şanse mari să existe o uniune fericită care să dureze pentru totdeauna. ²⁶

Vă rog insistent, tineret al Sionului de pretutindeni, să vă păstraţi curaţi şi puri, astfel încât să aveţi dreptul să mergeţi la casa Domnului şi, împreună cu partenerii sau partenerele pe care i-aţi sau le-aţi ales, să vă bucuraţi de toate aceste mari binecuvântări pe care vi le oferă Domnul.²⁷

Un lucru… asupra căruia aş dori să vă atrag atenţia – când se căsătoresc, tinerii nu se mulţumesc să înceapă cu puţin şi cu umilinţă, ci vor să primească aproape la fel de mult cât au părinţii lor în momentul în care ei, copiii, se căsătoresc… Ei vor să înceapă cu toate bunurile existente sub soare care să le asigure un trai confortabil. Eu cred că aceasta este o greşeală. Cred că ei trebuie să înceapă cu umilinţă, punându-şi credinţa în Domnul, clădind aici puţin şi acolo puţin, atât cât pot, acumulând pe bucăţi, până când vor putea ajunge la prosperitatea pe care doresc s-o aibă.²⁸

Când soţul şi soţia se supun cu credinţă tuturor rânduielilor şi principiilor Evangheliei, bucuria lor în cadrul căsătoriei va deveni mai profundă.

Căsătoria a fost rânduită de Dumnezeu. Este un principiu drept când este primit şi pus în practică în sfinţenie. Dacă bărbaţii şi femeile de astăzi ar intra în acest legământ în spiritul umilinţei, dragostei şi credinţei, aşa cum li se porunceşte să facă, păşind în dreptate pe căile vieţii veşnice, nu ar exista divorţuri, nici familii distruse; ci fericire, bucurie, mai presus decât se poate exprima în cuvine.²⁹

Doresc să-i ajut pe toţi bunii mei fraţi şi bunele mele surori care au fost căsătoriţi în templu să înţeleagă că nu trebuie să uite niciodată marile binecuvântări care au fost revărsate asupra lor: că Domnul le-a dat, datorită credinţei lor, dreptul de a deveni fiii Săi şi fiicele Sale, moştenitori împreună cu Isus Hristos, posedând, aşa cum se afirmă aici, tot ce are Tatăl [cu referire la Romani 8:13–19 şi Doctrină şi legăminte 76:54–60].

Şi, totuşi, există membri ai Bisericii care nu înţeleg aceste lucruri şi care, după ce se căsătoresc pentru timp şi întreaga eternitate… primind promisiunea plenitudinii împărăţiei Tatălui, permit să intre în vieţile lor lucruri care provoacă neînţelegeri şi îi despart. Şi ei uită că au făcut unul cu altul un legământ pentru timp şi întreaga eternitate; şi nu numai atât, că ei au făcut un legământ cu Tatăl lor din Cer.³⁰

Când soţul şi soţia se supun împreună, cu credinţă, Evangheliei, bucuria şi fericirea lor în cadrul căsătoriei „devin mai profunde”.

Dacă un bărbat şi soţia lui s-au supus, cu seriozitate şi credinţă, tuturor rânduielilor şi principiilor Evangheliei, acolo nu poate să apară niciun motiv de divorţ. Bucuria şi fericirea pe care le implică relaţia de căsătorie vor deveni mai profunde şi, cu trecerea timpului, soţul şi soţia vor deveni din ce în ce mai devotaţi unul celuilalt. Nu numai că soţul îşi va iubi soţia şi soţia îşi va iubi soţul, ci şi copiii lor vor trăi într-o atmosferă de dragoste şi armonie. Dragostea unora pentru alţii nu va slăbi şi, chiar mai mult, dragostea tuturor faţă de Tatăl nostru Etern şi Fiul Său Isus Hristos va fi mai ferm înrădăcinată în sufletele lor.³¹

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Acest capitol începe cu exemple de bucurie şi tristeţe care pot face parte din căsnicie şi viaţa de familie. Cum ne poate susţine doctrina cu privire la familiile eterne în momentele de fericire şi tristeţe din vieţile noastre?
Ce anume din căsătoria celestială o face să fie „rânduiala supremă din templu”? (Vezi secţiunea 1.)
Preşedintele Smith compară perspectiva Domnului asupra căsătoriei cu perspectiva lumii asupra căsătoriei (vezi secţiunea 2). Ce anume din această comparaţie prezintă importanţă pentru dumneavoastră? Cum ne putem proteja şi întări căsătoria şi familia în lumea de astăzi?
În secţiunea 3, preşedintele Smith menţionează cel puţin cinci binecuvântări de care beneficiază cei care sunt „credincioşi şi fideli” legământului căsătoriei. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fii credincios şi fidel legământului căsătoriei?
Care sunt unele lucruri pe care le pot face părinţii „să-şi înveţe copiii despre caracterul sacru al legământului căsătoriei”? (Pentru idei, vezi secţiunea 5.)
În secţiunea 6, preşedintele Smith explică modul în care o relaţie de căsătorie poate „deveni mai profundă”. Ce exemple cu privire la acest principiu aţi văzut? Dacă sunteţi căsătorit, gândiţi-vă ce puteţi face pentru a aduce mai multă bucurie şi dragoste în căsnicia dumneavoastră.

Scripturi suplimentare

1 Corinteni 11:11; D&L 42:22; 131:1–4; Moise 3:18–24

Ajutor pentru predare

„Întrebările scrise pe tablă înainte de oră îi vor ajuta pe cursanţi să înceapă să se gândească la subiecte chiar înainte să înceapă lecţia” (Predarea, nu este chemare mai mare, [1999], p. 93).