Capitolul 19

În lume, dar nu ai lumii

„Deşi suntem în lume, nu suntem ai lumii. Se aşteaptă din partea noastră să biruim lumea şi să trăim aşa cum trebuie să trăiască sfinţii.”

Din viaţa lui Joseph Fielding Smith

La data de 29 decembrie 1944, fiul preşedintelui Joseph Fielding Smith, Lewis, a murit servind în cadrul Trupelor de Uscat ale Statelor Unite. În pofida durerii prin care a trecut, preşedintele Smith a fost alinat de amintirea vieţii bune pe care a trăit-o Lewis. „Dacă Lewis a făcut sau a spus vreodată un lucru urât, eu nu am auzit niciodată despre aşa ceva”, a scris preşedintele Smith în jurnalul său. „Gândurile lui au fost pure aşa cum i-au fost şi faptele… Deşi vestea este greu de suportat, avem un sentiment de pace şi fericire ştiind că a fost curat şi liber de viciile atât de răspândite în lume şi în armată. A fost fidel credinţei sale şi este demn de o înviere glorioasă, când vom fi din nou uniţi”¹.

După aproximativ 11 ani, preşedintele Joseph Fielding Smith şi soţia sa, Jessie, au văzut trăsături similare la alte persoane din cadrul forţelor armate. Ei au făcut un tur al misiunilor Bisericii din estul Asiei şi i-au vizitat pe sfinţii din zilele din urmă, din Statele Unite, care serveau în cadrul forţelor armate. Preşedintele şi sora Smith au fost impresionaţi de aceşti tineri care, în pofida ispitelor lumii, trăiau vieţi bune, curate. În cadrul Conferinţei Generale din luna octombrie a anului 1955, preşedintele Smith a raportat:

„Dumneavoastră, taţi şi mame care aveţi fii ce servesc în forţele armate, fiţi mândri de ei. Ei sunt tineri minunaţi. Unii dintre militarii noştri sunt convertiţi care au fost aduşi în Biserică de învăţături, precepte şi exemple – mai ales exemplul membrilor Bisericii care servesc şi ei în forţele armate.

Am cunoscut mulţi tineri care au spus: «Ne-am alăturat Bisericii datorită modului în care aceşti tineri şi-au trăit vieţile şi datorită faptului că ei ne-au învăţat principiile Evangheliei».

Fac o treabă bună. Poate că a existat unul sau doi care să neglijeze ţinerea poruncilor, dar acei tineri pe care am avut privilegiul să-i întâlnesc şi să le vorbesc şi-au depus mărturia despre adevăr şi au avut un comportament umil.

Şi, în întâlnirile mele cu funcţionari şi capelani…, ei toţi mi-au spus: «Ne plac tinerii voştri. Sunt curaţi moral. Te poţi bizui pe ei»”².

Preşedintele Smith i-a îndemnat pe membrii Bisericii să fie – ca aceşti tineri militari – „diferiţi de restul lumii”³. În astfel de cuvântări, el a vorbit deseori despre ţinerea sfântă a zilei de sabat, supunerea faţă de Cuvântul de înţelepciune, respectarea numelui Tatălui Ceresc şi al lui Isus Hristos, purtarea unei îmbrăcăminţi decente şi ţinerea legii castităţii. El i-a asigurat pe sfinţii din zilele din urmă că binecuvântările pe care aveau să le primească, dacă renunţau la relele lumii şi ţineau poruncile, aveau să „depăşească toată puterea noastră de înţelegere de acum”⁴.

Chiar şi în timp de război, noi putem să trăim în lume, dar să nu fim ai lumii.

Învăţături ale lui Joseph Fielding Smith

Domnul Se aşteaptă să renunţăm la relele lumii şi să trăim aşa cum trebuie să trăiască sfinţii.

Trăim într-o lume rea şi ticăloasă. Dar, deşi suntem în lume, noi nu suntem ai lumii. Se aşteaptă din partea noastră să biruim lumea şi să trăim aşa cum trebuie să trăiască sfinţii… Avem lumină mai multă decât are lumea şi Domnul aşteaptă mai mult de la noi decât de la ea.⁵

În capitolul al 17-lea din Ioan – cu greu pot citi acest capitol fără ca lacrimile să-mi umple ochii – Domnul nostru, rugându-se Tatălui Său cu blândeţea întregului Său suflet pentru că ştia că sosise ceasul sacrificiului Său, S-a rugat pentru ucenicii Săi. În acea rugăciune, El a spus:

„Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.

Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:15–17).

Dacă trăim potrivit religiei pe care a revelat-o Domnul şi pe care am primit-o, noi nu aparţinem lumii. Nu trebuie să fim implicaţi în nesăbuinţa ei. Nu trebuie să fim părtaşi la păcatele ei şi la greşelile ei – greşeli filozofice, greşeli doctrinare, greşeli cu privire la guvern sau oricare alte greşeli – nu suntem părtaşi la ele.

Singurul lucru la care trebuie să fim părtaşi este ţinerea poruncilor lui Dumnezeu. Asta-i tot, să fim fideli fiecărui legământ pe care l-am făcut şi fiecărei obligaţii pe care ne-am asumat-o.⁶

Nu trageţi concluzia din ceea ce am spus că eu vreau ca noi să păstrăm distanţa faţă de toţi cei din afara Bisericii şi să nu legăm prietenii cu ei. Nu am spus acest lucru, ci vreau ca noi să fim sfinţi din zilele din urmă cu adevărat şi, dacă oamenii din lume păşesc în întuneric şi păcat şi contrar voinţei Domnului, atunci este momentul să păstrăm distanţa.⁷

Când ne alăturăm Bisericii… se aşteaptă din partea noastră să renunţăm la multe dintre căile lumii şi să trăim aşa cum trebuie să trăiască sfinţii. Nu ne mai îmbrăcăm, nu mai vorbim sau nu ne mai purtăm ori nu mai gândim aşa cum fac alţii prea adesea. Mulţi din lume consumă ceai negru, cafea, tutun şi alcool şi consumă droguri. Mulţi rostesc cuvinte injurioase şi sunt vulgari, indecenţi, imorali şi impuri în vieţile lor, dar toate aceste lucruri nouă trebuie să ne fie străine. Noi suntem sfinţi ai Celui Preaînalt …

Fac apel la Biserică şi la toţi membrii ei să renunţe la relele lumii. Trebuie să evităm încălcarea legii castităţii şi orice formă de imoralitate aşa cum am evita o boală…

Ca slujitori ai Domnului, scopul nostru este să păşim pe calea pe care El a trasat-o pentru noi. Noi nu numai că dorim să facem şi să spunem ceea ce-I va fi pe plac, ci şi căutăm să trăim astfel încât vieţile noastre să fie ca viaţa Lui.⁸

Ţineţi sfântă ziua de sabat

Doresc să spun câteva cuvinte cu privire la respectarea zilei de sabat şi ţinerea ei sfântă. Această poruncă a fost dată la începuturi şi Dumnezeu a poruncit sfinţilor şi tuturor oamenilor de pe pământ să respecte ziua de sabat şi s-o ţină sfântă – o zi din şapte. În acea zi, noi trebuie să ne odihnim de muncile noastre, trebuie să mergem la casa Domnului şi să oferim sacramentele noastre în ziua Sa sfântă. Pentru că aceasta este ziua care a fost stabilită pentru noi pentru a ne odihni de muncile noastre şi a exprima devoţiunea noastră faţă de Cel Preaînalt [vezi D&L 59:9–10]. În această zi, noi trebuie să-I oferim mulţumirile noastre şi să-L onorăm prin rugăciune, post, cântec şi edificarea şi instruirea reciprocă.⁹

Ziua de sabat a devenit o zi a satisfacerii plăcerilor, de căutare a distracţiilor lumeşti, în care se face orice, dar nu se preaslăveşte… şi, îmi pare rău s-o spun, prea mulţi – şi unul ar fi prea mult – membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă au adoptat acest comportament şi ziua de sabat este considerată de unii membri ai Bisericii drept zi de căutare a distracţiilor lumeşti, a plăcerii, nu una în care putem sluji Domnului Dumnezeului nostru cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată tăria …

Aceasta este legea Bisericii astăzi întocmai cum a fost legea străvechiului Israel şi unii dintre membrii noştri sunt nemulţumiţi pentru că ei consideră că respectarea zilei de sabat le limitează activităţile.¹⁰

Nu avem niciun drept să încălcăm ziua de sabat… Îmi pare foarte rău că, inclusiv în comunităţi de sfinţi din zilele din urmă, această doctrină nu este respectată de unii aşa cum trebuie să fie; că-i avem printre noi pe aceia care par să considere că este corect să urmeze obiceiul lumii în această privinţă. Ei sunt părtaşi la ideile şi conceptele lumii încălcând poruncile Domnului. Dar, dacă noi facem acest lucru, Domnul ne va face răspunzători şi nu putem să încălcăm cuvântul Său şi să şi primim binecuvântările celor credincioşi.¹¹

Supunerea faţă de Cuvântul de înţelepciune

Cuvântul de înţelepciune este o lege fundamentală. Ne arată calea şi ne dă instrucţiuni ample cu privire la alimente şi băutură, atât în ceea ce le priveşte pe cele bune pentru trup, cât şi pe cele dăunătoare. Dacă urmăm cu onestitate, cu ajutorul Spiritului Domnului, ceea ce este scris, nu avem nevoie de alte sfaturi. Această minunată instrucţiune cuprinde următoarea promisiune:

„Şi toţi sfinţii care îşi amintesc să ţină şi să pună în practică aceste cuvinte, umblând în supunere faţă de porunci, vor primi sănătate în trupurile lor şi măduvă în oasele lor;

şi vor găsi înţelepciune şi mari comori de cunoştinţe, chiar comori ascunse;

şi vor alerga şi nu vor obosi, şi vor umbla şi nu vor osteni” [D&L 89:18–20].¹²

Miliarde de dolari sunt cheltuite anual pentru a cumpăra băuturi alcoolice şi tutun. Beţia şi mizeria pe care aceste rele le aduc familiei umane distrug nu numai sănătatea, ci şi structura morală şi spirituală a umanităţii.¹³

Familiile sunt distruse de folosirea în măsură tot mai mare a substanţelor ilegale şi de folosirea în exces a substanţelor legale.¹⁴

Nu trebuie dăm ascultare ispitelor şi reclamelor mârşave făcute lucrurilor care dăunează trupului şi sunt condamnate de Tatăl nostru din Cer şi de Fiul Său, Isus Hristos, fiind contrare Evangheliei pe care Ei ne-au dat-o …

Trupurile noastre trebuie să fie curate. Mintea noastră trebuie să fie curată. Trebuie să avem în inimile noastre dorinţa de a sluji Domnului şi de a ţine poruncile Sale; de a ne aduce aminte să ne rugăm şi de a căuta, cu umilinţă, sfaturile care vin prin îndrumarea Spiritului Domnului.¹⁵

Domnul a revelat profetului Joseph Smith Cuvântul de înţelepciune pentru a-i ajuta pe sfinţi să primească tărie fizică şi spirituală.

Respectarea numelui Dumnezeirii

Trebuie să arătăm numelui Dumnezeirii cel mai sacru şi solemn respect. Nimic nu este mai supărător sau tulburător pentru o persoană civilizată decât să audă o persoană vulgară, ignorantă sau mizeră folosind cu dispreţ numele Dumnezeirii. Limbajul unor persoane a devenit atât de profan, încât se pare că le este imposibil să rostească două sau trei propoziţii fără a sublinia – aşa cred ele – ce spun folosind cuvinte vulgare sau blasfematoare. Există persoane care par să creadă… că folosirea limbajului blasfemator este o realizare nobilă şi le face să pară mai bune decât restul omenirii… Murdăria sub orice formă este degradantă şi distruge suflete şi trebuie evitată de către toţi membrii Bisericii tot aşa cum evită o otravă mortală.

Relatările bune au fost, deseori, distruse din cauză că autorii nu au înţeles modul în care pot fi folosite numele sacre. Când expresii blasfematoare sunt rostite de personaje, altfel respectabile, în loc să mărească valoarea şi interesul faţă de istorisire, le diminuează… Cât este de ciudat că unele persoane, inclusiv persoane bune, cred că folosirea unor expresii care includ numele Domnului fac povestirile lor să fie mai interesante, cu mai mult umor sau forţă! …

Dintre toţi oamenii de pe pământ, sfinţii din zilele din urmă trebuie să abordeze în cel mai sacru şi pios mod toate lucrurile care sunt sfinte. Oamenii din această lume nu au fost instruiţi aşa cum am fost noi în astfel de probleme, deşi există multe persoane oneste, religioase şi civilizate în lume. Dar noi avem îndrumarea Spiritului Sfânt şi revelaţiile Domnului şi El ne-a învăţat, în mod solemn, în zilele noastre, îndatorirea pe care o avem cu privire la toate lucrurile de acest fel.¹⁶

Îmbrăcămintea decentă şi ţinerea legii castităţii

Sfinţii din zilele din urmă nu trebuie să adopte moda şi indecenţa lumii. Noi suntem poporul Domnului. El se aşteaptă ca noi să ducem vieţi curate, virtuoase, să ne păstrăm gândurile curate şi minţile pure şi credincioase respectând toate celelalte porunci ale Sale. De ce să urmăm lumea, de ce nu putem fi decenţi, de ce nu putem face lucrurile pe care Domnul doreşte să le facem?¹⁷

Pe străzi, în drumul meu spre sau dinspre clădirea cu birouri a Bisericii, văd femei, atât tinere, cât şi vârstnice, multe dintre ele „fiice ale Sionului”, care sunt îmbrăcate indecent [vezi Isaia 3:16–24]. Înţeleg că timpurile şi moda se schimbă… [Dar] principiul decenţei şi bunelor maniere este acelaşi… Standardele indicate de autorităţile generale ale Bisericii arată că femeile, ca şi bărbaţii, trebuie să se îmbrace decent. Ei sunt învăţaţi mereu să aibă un comportament adecvat şi să fie decenţi.

Este, după părerea mea, trist când „fiicele Sionului” se îmbracă indecent. Mai mult, această observaţie se referă atât la femei, cât şi la bărbaţi. În trecut, Domnul a dat porunci Israelului ca atât bărbaţii, cât şi femeile să-şi acopere trupurile şi să respecte legea castităţii tot timpul.

Mă rog ca decenţa şi castitatea să existe şi ca toţi membrii Bisericii, bărbaţi şi femei deopotrivă, să fie caşti, curaţi în vieţile lor şi supuşi legămintelor şi poruncilor pe care ni le-a dat Domnul …

Îmbrăcămintea indecentă, deşi poate părea un aspect lipsit de importanţă, răpeşte ceva tinerelor fete şi tinerilor băieţi din Biserică. Pur şi simplu, face să fie mai greu de ţinut acele principii eterne potrivit cărora noi, toţi, trebuie să trăim, dacă dorim să ne întoarcem în prezenţa Tatălui nostru din Cer.¹⁸

Binecuvântările promise celor credincioşi sunt mult mai mari decât plăcerile temporare ale lumii.

[Un membru al Bisericii a spus, odată, că el] nu putea înţelege de ce, dacă îşi plătea zeciuiala şi ţinea Cuvântul de înţelepciune, se ruga şi se străduia să se supună tuturor poruncilor pe care i le dăduse Domnul, el tot trebuia să lupte pentru a-şi câştiga existenţa; în timp ce vecinul său, care încălca ziua de sabat, presupun că fuma şi bea, care petrecea ceea ce lumea numea momente plăcute, care nu acorda nicio atenţie învăţăturilor Domnului şi Salvatorului Isus Hristos totuşi prospera.

Sunt mulţi membri ai Bisericii care se gândesc la acest lucru în inimile lor şi se întreabă de ce. De ce acest om pare să fie binecuvântat cu toate lucrurile bune ale pământului – de fapt, acestea sunt multe lucruri rele despre care el crede că sunt bune – şi atât de mulţi membri ai Bisericii luptă, muncind cu sârguinţă, să-şi câştige existenţa în această lume?

Răspunsul este simplu. Dacă merg uneori şi, din când în când fac acest lucru, la un meci de fotbal sau de baseball sau în alt loc de relaxare, întotdeauna sunt înconjurat de bărbaţi şi femei care pufăie din ţigarete şi ţigări sau pipe murdare. Este foarte deranjant şi eu mă supăr puţin. Mă întorc spre sora Smith şi îi împărtăşesc părerea mea şi ea îmi spune: „Ştii ce m-ai învăţat. Te afli în lumea lor. Aceasta este lumea lor”. Şi acest lucru mă trezeşte la realitate. Da, suntem în lumea lor, dar nu trebuie să fim ai ei.

Deci, pentru că aceasta în care trăim este lumea lor, ei prosperă, dar, bunii mei fraţi şi bunele mele surori, lumea lor are un sfârşit …

Va veni ziua în care nu vom avea această lume. Va fi schimbată. Vom primi o lume mai bună. Vom primi una care este neprihănită, pentru că, atunci când va veni Hristos, El va curăţa pământul.¹⁹

Dacă noi căutăm cu sârguinţă, ne rugăm întotdeauna, suntem credincioşi şi păşim în dreptate, avem promisiunea Domnului că toate lucrurile vor conlucra spre binele nostru [vezi D&L 90:24]. Aceasta nu este o promisiune că nu vom avea încercările şi problemele vieţii, pentru că această stare de încercare este menită să ne aducă experienţă şi situaţii grele şi conflictuale.

Nu ni s-a spus niciodată că viaţa va fi uşoară, dar Domnul a promis că El va face ca toate încercările şi greutăţile să aibă ca rezultat binele nostru. El ne va da tăria şi capacitatea de a birui lumea şi a rămâne neclintiţi în credinţă în pofida întregii opoziţii. Este o promisiune că vom avea pace în inimile noastre în pofida tumultului şi greutăţilor existente în lume. Şi, mai presus de toate, este o promisiune că, atunci când această viaţă se va încheia, noi vom fi demni pentru a avea pacea eternă în prezenţa Lui, pe al Cărui chip l-am căutat, ale Cărui legi le-am ţinut şi pe care am ales să-L slujim.²⁰

Pentru că noi punem împărăţia lui Dumnezeu pe primul loc în vieţile noastre, noi suntem lumini pentru lume şi exemple pe care alţii să le urmeze.

Sfinţii din zilele din urmă sunt ca un oraş aşezat pe un deal, care nu poate fi ascuns, şi ca lumânarea care dă lumină tuturor acelora care sunt în casă. Este îndatorirea noastră să lăsăm lumina noastră să lumineze ca exemplu de neprihănire, nu numai pentru oamenii printre care trăim, ci şi pentru oamenii de pe întregul pământ [vezi Matei 5:14–16].²¹

Noi dorim să vedem că sfinţii din toate naţiunile primesc toate binecuvântările Evangheliei şi sunt conducători spirituali în naţiunile lor.²²

Fraţi şi surori, să ţinem poruncile lui Dumnezeu aşa cum au fost revelate. Să fim exemple pentru oamenii de pe pământ, pentru ca ei, văzând faptele noastre bune, să dorească să se pocăiască şi să primească adevărul şi să accepte planul salvării, ca ei să poată primi salvarea în împărăţia celestială a lui Dumnezeu.²³

Mă rog ca sfinţii să rămână neclintiţi în faţa presiunilor şi ispitelor lumii; ca ei să pună pe primul loc în vieţile lor lucrurile împărăţiei lui Dumnezeu; ca ei să fie fideli fiecărui adevăr şi să ţină fiecare legământ.

Mă rog ca generaţia tânără, care se ridică, să-şi păstreze mintea şi trupurile curate – să evite ceea ce este imoral, drogurile şi spiritul rebeliunii şi sfidarea decenţei care umplu lumea.

Tatăl nostru revarsă Spiritul Tău asupra acestor copii ai Tăi pentru ca ei să fie protejaţi împotriva pericolelor lumii şi păstraţi curaţi şi puri, să fie candidaţi demni de a se întoarce în prezenţa Ta şi a locui cu Tine.

Şi fie ca grija Ta protectoare să fie cu toţi aceia care caută chipul Tău şi care umblă înaintea Ta cu suflete integre, pentru ca ei să poată fi lumini pentru lume, unelte în mâinile Tale care să împlinească scopurile Tale pe pământ.²⁴

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Când citiţi „Din viaţa lui Joseph Fielding Smith”, gândiţi-vă la provocările cu care se confruntă tinerii astăzi, când părinţii sau conducătorii lor nu sunt cu ei. Ce putem face pentru a-i ajuta pe tineri să rămână credincioşi în astfel de situaţii?
Care sunt unele binecuvântări de care beneficiem când ţinem poruncile menţionate în secţiunea 1?
Cum aţi putea folosi învăţăturile din secţiunea 2 pentru a ajuta pe cineva care este atras de lucrurile lumii? Cum putem găsi „pace în inimile noastre în pofida tumultului şi greutăţilor existente în lume”?
Cum îi poate ajuta exemplul nostru pe alţii să evite căile lumii (vezi secţiunea 3)? Când aţi văzut puterea exemplului de neprihănire? Gândiţi-vă la ce puteţi face să fiţi exemplu de neprihănire pentru familia dumneavoastră şi pentru alţii.

Scripturi suplimentare

Matei 6:24; Marcu 8:34–36; Ioan 14:27; Filipeni 2:14–15; Moroni 10:30, 32

Ajutor pentru predare

„Puteţi să vă exprimaţi dragostea pentru cei cărora le predaţi ascultându-i cu atenţie şi fiind interesaţi în mod sincer de viaţa lor. Dragostea asemănătoare celei a lui Hristos are puterea de a înmuia inimile şi de a ajuta oamenii să fie receptivi la şoaptele Spiritului” (Predarea, nu este chemare mai mare, [1999], p. 46).