Scripturi
1 Nefi 2


Capitolul 2

Lehi îşi duce familia în pustiu lângă Marea Roşie—Ei îşi părăsesc averile—Lehi oferă o jertfă Domnului şi îi învaţă pe fiii săi să ţină poruncile—Laman şi Lemuel cârtesc împotriva tatălui lor—Nefi este supus şi se roagă cu credinţă; Domnul vorbeşte către el şi el este ales ca să-i conducă pe fraţii săi. Circa 600 î.H.

1 Căci iată, s-a întâmplat că Domnul i-a vorbit tatălui meu, da, chiar în vis, şi i-a spus: Binecuvântat eşti tu, Lehi, datorită lucrurilor pe care le-ai făcut; şi pentru că tu ai fost credincios şi le-ai mărturisit acestor oameni ceea ce ţi-am poruncit, iată, ei caută să-ţi aia viaţa.

2 Şi s-a întâmplat că Domnul i-a aporuncit tatălui meu, chiar într-un bvis, că el trebuie să-şi cia familia şi să plece în pustiu.

3 Şi s-a întâmplat că el s-a asupus cuvântului Domnului şi a făcut aşa cum Domnul i-a poruncit.

4 Şi s-a întâmplat că el a plecat în pustiu. Şi şi-a părăsit casa şi ţara moştenirii sale şi aurul şi argintul şi lucrurile sale de preţ şi nu a luat nimic cu el, în afară de familia sa şi de provizii şi corturi şi a aplecat în pustiu.

5 Şi a coborât până la ţărmurile care sunt aproape de Marea Roşie; şi a călătorit în pustiu pe ţărmurile din apropierea aMării Roşii; şi a călătorit în pustiu împreună cu familia sa, care era compusă din mama mea, Saria, şi fraţii mei mai vârstnici, bLaman, Lemuel şi Sam.

6 Şi s-a întâmplat că, după ce a călătorit timp de trei zile prin pustiu, şi-a aşezat cortul într-o avale, lângă apa unui râu.

7 Şi s-a întâmplat că a construit un aaltar din bpietre şi a oferit o jertfă Domnului şi a cmulţumit Domnului, Dumnezeului nostru.

8 Şi s-a întâmplat că el a dat râului numele Laman şi acesta se vărsa în Marea Roşie; iar valea se întindea pe locurile de lângă gura lui.

9 Iar când tatăl meu a văzut că apele râului se vărsau în Marea Roşie, el i-a vorbit lui Laman, spunându-i: O, dacă tu ai putea să fii asemenea acestui râu, curgând fără oprire în albia tuturor dreptăţilor!

10 Şi el, de asemenea, i-a vorbit lui Lemuel: O, dacă tu ai putea să fii asemenea acestei văi, ferm şi neclintit şi nemişcat în ţinerea poruncilor Domnului!

11 Acum, el a spus acestea din cauza încăpăţânării lui Laman şi Lemuel; căci iată, ei au acârtit mult împotriva btatălui lor: că el era un cvizionar şi că i-a scos din Ierusalim, făcându-i să-şi părăsească ţara moştenirii lor, precum şi aurul, argintul şi lucrurile lor de preţ, pentru ca să piară în pustiu. Şi aceasta el a făcut-o, spuneau ei, din cauza înflăcărării nesăbuite a inimii lui.

12 Şi astfel, Laman şi Lemuel, fiind cei mai în vârstă, s-au plâns împotriva tatălui lor. Şi ei au cârtit pentru că n-au acunoscut lucrările Dumnezeului care i-a făcut.

13 Şi tot aşa, ei n-au crezut că Ierusalimul, acel oraş mare, putea să fie adistrus, după cuvintele profeţilor. Şi ei erau asemenea iudeilor din Ierusalim, care au căutat să-i ia viaţa tatălui meu.

14 Şi s-a întâmplat că tatăl meu le-a vorbit în valea lui Lemuel, cu aputere, fiind cuprins de Spirit, până când trupurile lor s-au bcutremurat în faţa lui. Şi el i-a amuţit pentru ca ei să nu îndrăznească să se plângă împotriva lui; de aceea ei au făcut aşa cum le-a poruncit el.

15 Iar tatăl meu a locuit într-un cort.

16 Şi s-a întâmplat că eu, Nefi, fiind foarte tânăr şi totuşi mare la trup şi totodată având mare dorinţă să cunosc atainele lui Dumnezeu, de aceea, L-am implorat pe Domnul; şi iată că El m-a bvizitat şi mi-a cinmuiat inima într-atât, încât eu am dcrezut toate cuvintele care fuseseră spuse de etatăl meu; prin urmare, nu m-am răzvrătit împotriva lui aşa cum au făcut fraţii mei.

17 Iar eu am vorbit către Sam, făcându-i cunoscute lucrurile pe care Domnul mi le-a transmis prin Spiritul Lui Sfânt. Şi s-a întâmplat că el a crezut cuvintele mele.

18 Dar iată, Laman şi Lemuel n-au vrut să ţină seama de cuvintele mele; şi eu, fiind aîndurerat din cauza împietririi inimii lor, L-am implorat pe Domnul pentru ei.

19 Şi s-a întâmplat că Domnul mi-a vorbit astfel: Binecuvântat eşti tu, Nefi, datorită acredinţei tale, căci tu M-ai căutat pe Mine cu sârguinţă, cu umilinţa inimii.

20 Şi atât timp cât voi veţi ţine poruncile Mele, veţi aprospera şi veţi fi conduşi spre un bpământ al făgăduinţei; da, şi anume un pământ pe care Eu l-am pregătit pentru voi; da, un pământ care este ales mai presus de oricare alt pământ.

21 Şi în măsura în care fraţii tăi se vor răzvrăti împotriva ta, ei vor fi aalungaţi din prezenţa Domnului.

22 Şi în măsura în care vei ţine poruncile Mele, tu vei fi făcut aconducător şi învăţător peste fraţii tăi.

23 Căci iată, în ziua aceea în care ei se vor răzvrăti împotriva Mea, Eu îi voi ablestema chiar cu un blestem dureros, iar ei nu vor avea nici o putere asupra seminţiei tale, afară de cazul că ei se vor răzvrăti, de asemenea, împotriva Mea.

24 Şi dacă se va întâmpla ca ei să se răzvrătească împotriva Mea, vor aduce anenorocire asupra seminţiei tale, ca să-i baţâţe pe ei pe căile de aducere-aminte.