Capitolul 2

Mântuirea vine prin Mesia cel Sfânt—Libertatea de a alege (alegerea) este esenţială pentru existenţă şi progres—Adam a căzut pentru ca oamenii să poată exista—Oamenii sunt liberi să aleagă libertatea şi viaţa veşnică. Circa 588–570 î.H.

  Şi acum, Iacov, îţi vorbesc ţie: Tu eşti primul meu născut în zilele suferinţelor mele în pustiu. Şi iată, în copilăria ta ai suferit multe necazuri şi multă întristare din cauza grosolăniei fraţilor tăi.

  Şi totuşi, Iacov, primul meu născut în pustiu, tu cunoşti măreţia lui Dumnezeu; iar El va sfinţi suferinţele tale spre binele tău.

  Prin urmare, sufletul tău va fi binecuvântat, iar tu vei trăi în siguranţă cu fratele tău, Nefi; iar zilele tale vor trece în slujba Dumnezeului tău. Prin urmare, ştiu că eşti mântuit datorită dreptăţii Mântuitorului tău; căci tu ai văzut că, la plenitudinea timpurilor, El vine ca să aducă salvare oamenilor.

  Şi ai văzut în tinereţea ta slava Lui; prin urmare, eşti binecuvântat la fel ca şi cei cărora El le va sluji trupeşte; căci Spiritul este acelaşi ieri, azi şi în vecii vecilor. Şi calea este pregătită de la căderea omului, iar salvarea este fără plată.

  Şi oamenii sunt instruiţi îndeajuns ca să deosebească binele de rău. Iar legea este dată oamenilor. Iar după lege, nici un trup nu este justificat; sau, după lege, oamenii sunt alungaţi; da, după legea vremelnică au fost alungaţi; şi, de asemenea, după legea spirituală, ei se îndepărtează de ceea ce este bun şi devin mizerabili pentru totdeauna.

  Prin urmare, mântuirea vine în şi prin Mesia cel Sfânt; căci El este plin de har şi adevăr.

  Iată, El se jertfeşte pe El Însuşi ca o jertfă pentru păcat, ca să răspundă la cerinţele legii în favoarea tuturor acelora care au o inimă frântă şi un spirit smerit; şi pentru nimeni altul cerinţele legii nu pot să fie împlinite.

  Prin urmare, cât este de important ca aceste lucruri să fie cunoscute de locuitorii pământului, pentru ca ei să poată şti că nu este nici un trup care poate să locuiască în prezenţa lui Dumnezeu, decât prin meritele şi mila şi harul lui Mesia cel Sfânt, care Şi-a oferit viaţa Sa trupească şi pe care a recăpătat-o prin puterea Spiritului, pentru ca El să poată înfăptui învierea morţilor, El fiind primul care va învia.

  Prin urmare, El este primul rod al lui Dumnezeu într-atât, încât El va mijloci pentru toţi copiii oamenilor; iar cei care cred în El vor fi salvaţi.

  10 Şi datorită mijlocirii Lui în favoarea tuturor, toţi oamenii vor veni la Dumnezeu; prin urmare, ei stau în prezenţa Lui, pentru ca să fie judecaţi de El după adevărul şi sfinţenia care este în El. Prin urmare, cerinţele legii, pe care Cel Sfânt a dat-o pentru aplicarea pedepsei care este ataşată legii, pedeapsă care este opusă fericirii care este ataşată legii, sunt ca să îndeplinească cerinţele ispăşirii—

  11 Căci trebuie să fie o opoziţie în toate lucrurile. Dacă nu ar fi aşa, tu, primul meu născut în pustiu, dreptatea nu ar putea fi împlinită şi nici ticăloşia şi nici sfinţenia, nici suferinţa, nici binele şi nici răul. Prin urmare, toate lucrurile trebuie să fie îmbinate într-unul singur; prin urmare, dacă trebuie să fie un singur trup, el trebuie să rămână ca şi mort, neavând nici viaţă şi nici moarte, nici corupţie şi nici incoruptibilitate, nici fericire şi nici suferinţă, nici simţire şi nici insensibilitate.

  12 De aceea, acesta ar fi trebuit să fie creat pentru un lucru de nimic; prin urmare, nu ar fi avut nici un scop crearea lui. Prin urmare, acest lucru ar distruge înţelepciunea lui Dumnezeu şi scopurile Sale veşnice, precum şi puterea şi mila şi dreptatea lui Dumnezeu.

  13 Iar dacă veţi spune că nu este lege, veţi spune, de asemenea, că nu este păcat. Dacă veţi spune că nu este păcat, atunci veţi spune, de asemenea, că nu este nici dreptate. Şi dacă n-ar fi dreptate, atunci n-ar fi nici fericire. Şi dacă n-ar fi dreptate, nici fericire, atunci n-ar fi nici pedeapsă, nici nenorocire. Şi dacă aceste lucruri nu sunt, atunci nu este nici Dumnezeu. Şi dacă Dumnezeu nu este, atunci nici noi nu suntem şi nici pământul; căci n-ar fi putut existe crearea lucrurilor şi nici posibilitatea de a acţiona sau de a fi obiectul unei acţiuni; prin urmare, toate lucrurile ar fi trebuit să dispară.

  14 Şi acum, fiii mei, vă spun toate lucrurile acestea pentru folosul şi învăţătura voastră; căci este un Dumnezeu, iar El a creat toate lucrurile, atât cerurile, cât şi pământul, precum şi toate lucrurile care sunt în ele, atât lucrurile care lucrează, cât şi cele asupra cărora se lucrează.

  15 Şi pentru a înfăptui scopurile Sale veşnice pentru folosul omului, după ce El a făcut pe primii părinţi ai noştri şi animalele din câmpie şi păsările cerului şi, în sfârşit, toate lucrurile care sunt făcute, trebuie să fi fost o opoziţie; chiar fructul oprit în opoziţie cu pomul vieţii; unul fiind dulce, iar celălalt amar.

  16 Prin urmare, Domnul Dumnezeu i-a dat posibilitatea omului să acţioneze pentru el însuşi. Prin urmare, omul nu poate acţiona pentru el însuşi, decât dacă este ademenit fie de un lucru, fie de altul.

  17 Iar eu, Lehi, potrivit lucrurilor pe care le-am citit, trebuie să presupun că un înger de la Dumnezeu, după cum este scris, a căzut din cer; prin urmare, el a devenit un diavol, căutând să facă ceea ce era rău în faţa lui Dumnezeu.

  18 Şi pentru că a căzut din cer şi a devenit nenorocit pentru totdeauna, a căutat, de asemenea, să aducă nenorocire întregii omeniri. Prin urmare, a spus către Eva, da, chiar acel şarpe bătrân, care este diavolul, care este tatăl tuturor minciunilor, prin urmare, el a zis: Ia din fructul oprit şi nu vei muri, ci vei fi ca şi Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.

  19 Şi după ce Adam şi Eva au luat din fructul oprit, ei au fost alungaţi din grădina Edenului ca să cultive pământul.

  20 Şi ei au adus pe lume copii; da, chiar familia întregului pământ.

  21 Iar zilele copiilor oamenilor au fost prelungite, după voinţa lui Dumnezeu, pentru ca ei să se poată pocăi cât timp aveau trup; prin urmare, starea lor a devenit o stare de încercare, iar timpul lor a fost prelungit, potrivit poruncilor pe care Domnul Dumnezeu le-a dat copiilor oamenilor. Căci El a poruncit ca toţi oamenii să se pocăiască; căci El le-a arătat tuturor oamenilor că erau rătăciţi din cauza păcatului părinţilor lor.

  22 Şi acum iată, dacă Adam n-ar fi păcătuit, nu ar fi căzut, ci ar fi rămas în grădina Edenului. Iar toate lucrurile care au fost create ar fi rămas în aceeaşi stare în care au fost, după ce au fost create; şi ele ar fi rămas aşa în vecii vecilor şi nu ar fi avut nici un scop.

  23 Şi ei nu ar fi avut copii; prin urmare, ar fi rămas într-o stare de nevinovăţie, neavând nici o bucurie, întrucât ei n-ar fi cunoscut nici o suferinţă; nefăcând nici un bine, căci nu cunoşteau păcatul.

  24 Dar iată, toate lucrurile au fost făcute potrivit înţelepciunii Aceluia care cunoaşte toate lucrurile.

  25 Adam a căzut, ca oamenii să poată fi; iar oamenii sunt ca să poată avea bucurie.

  26 Iar Mesia vine la timpul potrivit, pentru ca El să poată mântui pe copiii oamenilor de la cădere. Şi pentru că sunt mântuiţi de la cădere, au devenit liberi pentru totdeauna, deosebind binele de rău; pentru a acţiona pentru ei înşişi, şi nu pentru a se acţiona asupra lor, decât dacă aceasta ar fi pedeapsa legii din acea zi mare de pe urmă, potrivit poruncilor pe care Dumnezeu le-a dat.

  27 Prin urmare, oamenii sunt liberi în trup; şi le sunt date toate lucrurile care sunt de folos omului. Şi ei sunt liberi să aleagă libertatea şi viaţa veşnică, prin intermediul marelui Mijlocitor al tuturor oamenilor sau să aleagă robia şi moartea, potrivit robiei şi puterii diavolului; căci el caută ca toţi oamenii să fie nenorociţi la fel ca şi el.

  28 Şi acum, fiii mei, doresc ca voi să vă uitaţi la marele Mijlocitor şi să ascultaţi poruncile Lui mari; şi să fiţi credincioşi cuvintelor Lui şi să alegeţi viaţa veşnică, potrivit cu voinţa Spiritului Lui Sfânt.

  29 Şi să nu alegeţi moartea veşnică potrivit cu voinţa trupului şi cu răutatea care este în el, care îi dă putere spiritului diavolului să vă înrobească, să vă coboare pe voi în iad, pentru ca el să poată să domnească peste voi în împărăţia sa.

  30 Eu am vorbit aceste puţine cuvinte către voi toţi, fiii mei, în ultimele mele zile de încercare; şi am ales partea cea bună, conform cuvintelor profetului. Şi eu nu am nici un alt scop, decât bunăstarea nepieritoare a sufletelor voastre. Amin.