1 Şi acum s-a întâmplat că atunci când Isus a terminat de spus acestea, El şi-a aruncat ochii de jur-împrejur peste mulţime şi a spus către ei: Iată, voi aţi auzit aceste lucruri pe care Eu le-am propovăduit înainte de a Mă înălţa la Tatăl Meu; de aceea, cel care îşi va aduce aminte de aceste lucruri spuse de Mine şi care le va ^aînfăptui, pe acela îl voi ^bînălţa Eu în ziua din urmă.

2 Şi s-a întâmplat că atunci când Isus a spus aceste cuvinte, El a înţeles că erau unii printre ei care s-au minunat şi s-au întrebat ce voia El cu ^alegea lui Moise; căci ei nu au înţeles ceea ce El spusese că lucrurile vechi s-au terminat şi că toate lucrurile au devenit noi.

3 Şi El a spus către ei: Nu vă minunaţi că Eu v-am spus vouă că lucrurile vechi au trecut şi că toate lucrurile au devenit noi.

4 Iată, vă spun Eu vouă că ^alegea este împlinită, aceea care a fost dată lui Moise.

5 Iată, ^aEu sunt Acela care a dat legea; şi Eu sunt Acela care am făcut un legământ cu poporul Meu Israel; de aceea, legea este împlinită în Mine, căci Eu am venit ca să ^bîndeplinesc legea; de aceea ea are un sfârşit.

6 Iată, Eu ^anu îi distrug pe profeţi, căci toate acelea care nu au fost împlinite pentru Mine, adevărat vă spun Eu vouă, că toate se vor împlini.

7 Şi fiindcă Eu v-am spus vouă că lucrurile vechi s-au terminat, Eu nu distrug ceea ce a fost spus despre lucrurile care urmează să vină.

8 Căci iată, ^alegământul pe care Eu l-am făcut cu poporul Meu nu este împlinit în întregime; dar legea care a fost dată lui Moise are un sfârşit în Mine.

9 Iată, Eu sunt ^alegea şi ^blumina. Priviţi la Mine şi înduraţi până la capăt şi atunci voi veţi ^ctrăi; căci aceluia care ^dîndură până la capăt îi voi da Eu viaţă veşnică.

10 Iată, Eu v-am dat vouă poruncile; de aceea, ţineţi ^aporuncile Mele. Şi acestea sunt legea şi profeţii, căci ei într-adevăr dau ^bmărturie despre Mine.

11 Şi acum s-a întâmplat că atunci când Isus a spus aceste cuvinte, El a spus către cei doisprezece pe care El îi alesese:

12 Voi sunteţi ucenicii Mei; şi voi sunteţi o lumină pentru acest popor, care sunt urmaşi ai casei lui ^aIosif.

13 Şi iată, aceasta este ^aţara moştenirii voastre; şi Tatăl v-a dat-o vouă.

14 Şi niciodată nu Mi-a dat Mie Tatăl poruncă pentru ca Eu să ^aspun aceasta către fraţii voştri de la Ierusalim.

15 Şi niciodată nu Mi-a dat Mie Tatăl poruncă pentru ca Eu să le spun lor despre ^acelelalte triburi ale casei lui Israel, pe care Tatăl le-a condus afară din ţară.

16 Numai atât Mi-a dat Tatăl poruncă să le spun lor:

17 Cum că Eu am alte oi care nu sunt din stâna aceasta; pe ele, de asemenea, trebuie Eu să le aduc; şi ele Îmi vor auzi glasul; şi atunci va fi numai o stână şi un ^aPăstor.

18 Şi acum, din cauza încăpăţânării şi a necredinţei, ei nu au ^aînţeles cuvântul Meu; de aceea, Mie Mi s-a poruncit de către Tatăl să nu le mai spun nimic despre acest lucru.

19 Dar adevărat vă spun Eu vouă cum că Tatăl Mi-a dat Mie poruncă şi Eu vă spun vouă cum că aţi fost despărţiţi de ei din cauza nedreptăţii lor; de aceea, din cauza nedreptăţii lor, ei nu ştiu despre voi.

20 Şi iarăşi, adevărat vă spun Eu vouă cum că pe celelalte triburi le-a despărţit Tatăl de ei; şi din cauza nedreptăţii lor, ei nu ştiu despre ele.

21 Şi adevărat vă spun Eu vouă cum că voi sunteţi aceia despre care Eu am spus: ^aAlte oi am Eu care nu sunt din stâna aceasta; pe ele, de asemenea, trebuie Eu să le aduc, iar ele Îmi vor auzi glasul Meu; şi atunci va fi numai o stână şi un Păstor.

22 Iar ei nu M-au înţeles pe Mine, căci au crezut că erau ^aneamurile; căci nu au înţeles că neamurile trebuia să se ^bconvertească prin predicile lor.

23 Şi ei nu M-au înţeles pe Mine când Eu am spus că Îmi vor auzi glasul; şi nu M-au înţeles pe Mine că ^aneamurile nu vor auzi niciodată glasul Meu—că Eu nu Mă voi arăta lor, decât prin Duhul ^bSfânt.

24 Dar iată, voi aţi şi auzit glasul ^aMeu şi M-aţi şi văzut pe Mine; şi voi sunteţi oile Mele; şi voi sunteţi număraţi printre cei pe care Tatăl Mi i-a ^bdat Mie.