Tipăreşte
Împărtăşeşte

Cartea lui Alma Fiul lui Alma

Capitolul 12

Alma se ceartă cu Zeezrom—Tainele lui Dumnezeu pot fi dăruite numai celor credincioşi—Oamenii sunt judecaţi după gândurile, credinţele, cuvintele şi faptele lor—Ticăloşii vor suferi o moarte spirituală—Această viaţă muritoare este o stare de încercare—Planul mântuirii aduce înviere şi, prin credinţă, iertarea păcatelor—Cei care se pocăesc poate să revendice iertare prin Singurul Fiu Născut. Circa 82 î.H.

1 Acum, Alma, văzând că vorbele lui Amulec l-au amuţit pe Zeezrom, pentru că acesta a văzut că Amulec l-a prins pe el aminţind şi înşelând ca să-l distrugă şi văzând că el a început să tremure sub bconştiinţa vinovăţiei sale, şi-a deschis gura şi a început să-i vorbească şi să adeverească cuvintele lui Amulec şi să explice lucrurile mai amănunţit sau să dezvăluie scripturile dincolo de ceea ce Amulec făcuse.

2 Acum, cuvintele pe care Alma le-a vorbit către Zeezrom au fost auzite de către oamenii dimprejur; căci mulţimea era mare şi el a vorbit lucruri înţelepte:

3 Acum Zeezrom, văzând că tu ai fost purtat în minciună şi înşelăciune, căci tu nu ai minţit numai pentru oameni, ci tu L-ai minţit, de asemenea, pe Dumnezeu; pentru că, iată, El cunoaşte toate agândurile tale şi tu vezi că gândurile tale ne sunt făcute cunoscute nouă prin Spiritul Lui;

4 Şi tu vezi că noi ştim că planul tău era un plan foarte dibaci, după dibăcia diavolului, ca să minţi şi să înşeli acest popor pentru ca să-l aţâţi împotriva noastră, ca să ne insulte şi să ne alunge pe noi—

5 Acum, acesta a fost un plan al aduşmanului tău, iar el şi-a exercitat puterea asupra ta. Acum, aş vrea ca tu să-ţi aduci aminte că ceea ce eu spun pentru tine, eu spun pentru toţi.

6 Şi iată, vă spun vouă, tuturor, că aceasta a fost o capcană a duşmanului pe care acesta a întins-o ca să prindă acest popor, pentru ca el să poată să vă aducă pe voi în supunere sub el, pentru ca el să poată să vă încercuiască pe voi cu alanţurile sale, pentru ca el să poată să vă înlănţuiască pe voi pentru distrugere veşnică, în acord cu puterea înrobirii sale.

7 Acum, când Alma a vorbit aceste cuvinte, Zeezrom a început să tremure mai grozav, căci el era convins din ce în ce mai mult despre puterea lui Dumnezeu; şi, de asemenea, a fost convins că Alma şi Amulec îl cunoşteau pe El, căci era convins că ei cunoşteau gândurile şi intenţiile din inima sa; pentru că lor li se dăduse puterea să poată cunoaşte aceste lucruri, în acord cu spiritul profeţiei.

8 Şi Zeezrom a început să-i cerceteze pe ei cu sârguinţă ca să afle mai mult despre împărăţia lui Dumnezeu. Şi el i-a zis lui Alma: Ce înseamnă ceea ce Amulec a spus despre învierea morţilor, că toţi vor învia din morţi, atât cei drepţi, cât şi cei nedrepţi şi că vor fi aduşi să stea înaintea lui Dumnezeu ca să fie judecaţi potrivit faptelor lor?

9 Şi acum, Alma a început să-i explice aceste lucruri, zicând: Multora le este dat să cunoască atainele lui Dumnezeu; cu toate acestea, ei sunt puşi sub o poruncă strictă ca să nu dezvăluie bdecât o parte din cuvântul Lui, pe care El a dat-o copiilor oamenilor în acord cu atenţia şi hărnicia pe care aceştia I-o dau Lui.

10 Şi de aceea, acela care îşi va aîmpietri inima, acela va primi partea cea bmai mică a cuvântului; iar acela care cnu-şi va împietri inima, lui îi este ddată partea cea mai mare a cuvântului până când lui îi este dat să cunoască tainele lui Dumnezeu, până când le va cunoaşte pe acestea în întregime.

11 Iar aceia care îşi împietresc inimile, lor le este dată partea acea mai mică a cuvântului până când ei nu bcunosc nimic despre tainele Lui; şi apoi ei sunt luaţi robi de către diavol şi duşi de voinţa lui la distrugere. Acum, aceasta este ceea ce se înţelege prin clanţurile diadului.

12 Iar Amulec a vorbit clar despre amoarte şi despre ridicarea din această mortalitate la o stare de nemurire şi despre aducerea în faţa scaunului de judecată al lui Dumnezeu pentru a fi bjudecaţi după faptele noastre.

13 Şi atunci, dacă inimile noastre au fost împietrite, da, dacă noi ne-am împietrit inimile împotriva cuvântului într-atât, încât acesta nu s-a aflat în noi, atunci starea noastră va fi îngrozitoare, pentru că atunci noi vom fi condamnaţi.

14 Deoarece acuvintele noastre ne vor condamna pe noi; da, toate faptele noastre ne vor condamna; noi nu vom fi găsiţi nepătaţi; iar gândurile noastre, de asemenea, ne vor condamna şi în această stare îngrozitoare noi nu vom îndrăzni să privim în sus către Dumnezeul nostru; şi vom fi foarte fericiţi dacă vom putea porunci stâncilor şi bmunţilor să se prăbuşească asupra noastră ca să ne cascundă de prezenţa Lui.

15 Dar aceasta nu poate să fie; noi va trebui să înaintăm şi să stăm înaintea Lui în slava Sa, şi în puterea Lui, şi în măreţia, maiestatea şi dominaţia Lui, şi să recunoaştem, în aruşinea noastră veşnică, că toate bjudecăţile Lui sunt drepte; că El este drept în toate lucrările Sale şi că El este milos cu copiii oamenilor şi că El are toată puterea ca să salveze pe fiecare om care crede în Numele Lui şi care produce fructul pocăinţei.

16 Şi acum iată, vă spun vouă, după aceea vine o amoarte, şi anume cea de a doua moarte, care este o moarte spirituală; şi apoi este timpul când oricine care moare în păcatele sale, legate de bmoartea vremelnică, de asemenea, va cmuri într-o moarte spirituală; da, el va muri în tot ceea ce ţine de dreptate.

17 După aceea, vine timpul când chinurile lor vor fi ca un alac de foc şi de pucioasă ale cărui flăcări se înalţă veşnic şi apoi este timpul când ei vor fi puşi jos în lanţuri pentru distrugere veşnică, în acord cu puterea şi robia Satanei pentru că el i-a supus prin propria sa voinţă.

18 După aceea, vă spun vouă, ei vor fi ca şi cum anici o mântuire nu s-ar fi întâmplat; căci nu pot fi mântuiţi după dreptatea lui Dumnezeu; şi ei nu pot bmuri, pentru că nu mai există nici o corupţie.

19 Acum, s-a întâmplat că atunci când Alma a terminat de spus aceste cuvinte oamenii au început să fie uimiţi şi mai mult;

20 Dar era unul, Antiona, care era un conducător-şef printre ei, care a înaintat şi a spus către el: Ce este aceasta ce ai zis, că omul se va ridica din morţi şi va fi schimbat din această stare muritoare la o stare anemuritoare; că sufletul nu poate să moară niciodată?

21 Ce înseamnă scriptura care zice că Dumnezeu a aşezat aheruvimi şi o sabie arzătoare la răsărit de grădina bEdenului pentru ca primii părinţi ai noştri să nu intre şi să guste din fructul pomului vieţii şi să trăiască în veşnicie? Şi astfel, noi vedem că nu era nici o şansă ca ei să trăiască în veşnicie.

22 Acum, Alma i-a spus: Acesta este lucrul pe care tocmai era să-l explic. Acum, noi vedem că Adam a acăzut fiindcă a luat din bfructul oprit, potrivit cuvântului lui Dumnezeu; şi astfel, noi vedem că prin căderea lui toată omenirea a devenit un popor cpierdut şi decăzut.

23 Şi acum iată, vă spun vouă că, dacă ar fi fost posibil pentru Adam ca să aia din fructul pomului vieţii la acel timp, atunci nu ar fi fost nici o moarte, iar cuvântul ar fi fost deşert, făcându-L pe Dumnezeu să fie un mincinos, căci El a spus: bDacă tu vei mânca, atunci tu cu siguranţă vei muri.

24 Şi noi vedem că amoartea vine asupra omenirii, da, moartea despre care Amulec a vorbit, care este moartea vremelnică; cu toate acestea, a existat un spaţiu oferit bomului, în care el se poate pocăi; de aceea, această viaţă a devenit o stare de încercare; un timp de cpregătire pentru a-L întâlni pe Dumnezeu; un timp de pregătire pentru acea stare fără de sfârşit despre care noi am vorbit, care vine după învierea morţilor.

25 Acum, dacă nu ar fi fost aplanul mântuirii care a fost făcut încă de la începutul lumii, atunci nu ar fi putut fi nici o bînviere a morţilor; dar un plan al mântuirii a fost făcut, care va înfăptui învierea morţilor despre care s-a vorbit.

26 Şi acum iată, dacă ar fi fost posibil ca primii noştri părinţi să meargă şi să ia din apomul vieţii, atunci ei ar fi fost nenorociţi pentru veşnicie, neavând nici o stare de pregătire; şi astfel, bplanul mântuirii ar fi fost încurcat, iar cuvântul lui Dumnezeu ar fi fost deşert, fără nici un efect.

27 Dar iată, nu a fost aşa; ci oamenilor le-a fost adat să poată muri; iar după moarte, ei trebuie să vină la bjudecată, chiar aceeaşi judecată despre care noi am vorbit, care este sfârşitul.

28 Şi după ce Dumnezeu a făcut ca aceste lucruri să ajungă la om, iată, atunci El a văzut că era potrivit ca omul să ştie despre lucrurile care fuseseră date;

29 De aceea, El a trimis aîngeri să vorbească cu ei, care i-au făcut pe oameni să vadă slava Sa.

30 Şi ei au început, de la acel timp înainte, să strige numele Lui; de aceea, Dumnezeu a avorbit cu oamenii şi le-a făcut cunoscut bplanul mântuirii, care a fost pregătit încă de la ccrearea lumii; şi El le-a făcut lor cunoscut aceasta potrivit credinţei lor şi pocăinţei lor şi faptelor lor sfinte.

31 De aceea, le-a dat aporunci oamenilor, după ce ei mai întâi au încălcat bprimele porunci despre lucrurile care erau trecătoare, devenind la fel ca dumnezeii, cdeosebind binele de rău, punându-se pe ei înşişi într-o stare de dacţiune sau fiind puşi într-o stare de acţiune după voinţa şi plăcerile lor, fie să facă rău, fie să facă bine—

32 De aceea, Dumnezeu le-a dat porunci, după ce le-a făcut acunoscut planul mântuirii, ca ei să nu facă rău, pedeapsa pentru aceasta fiind a doua bmoarte, care era o moarte veşnică, în ceea ce priveşte lucrurile legate de dreptate; deoarece pentru unii ca aceştia, planul mântuirii nu putea să aibă nici o putere, pentru că cuvintele cdreptăţii nu puteau să fie distruse, potrivit bunătăţii supreme a lui Dumnezeu.

33 Dar Dumnezeu i-a chemat pe oameni, în numele Fiului Său (acesta fiind planul mântuirii care a fost făcut), zicând: Dacă voi vă veţi pocăi şi nu vă veţi împietri inimile, atunci Eu voi avea milă de voi prin Singurul Meu Fiu Născut;

34 De aceea, oricine se pocăieşte şi nu îşi împietreşte inima, acela va avea parte de amilă prin Singurul Meu Fiu Născut pentru biertarea păcatelor sale; şi aceştia vor intra în codihna Mea.

35 Şi oricine îşi va împietri inima sa şi va face nedreptate, iată, Eu jur în mânia Mea că el nu va intra în odihna Mea.

36 Şi acum, fraţii mei, iată, vă spun vouă că, dacă voi vă veţi împietri inimile voastre, atunci nu veţi intra în odihna Domnului; de aceea, nedreptatea voastră Îl va provoca pe Acela care a trimis mânia Lui să coboare asupra voastră ca în aprima răzvrătire, da, potrivit cuvântului Său, în ultima răzvrătire la fel ca şi în prima, pentru bdistrugerea veşnică a sufletelor voastre; de aceea, potrivit cuvântului Său, pentru moartea cea de pe urmă, la fel ca şi pentru prima.

37 Şi acum, fraţii mei, văzând că noi cunoaştem aceste lucruri, iar ele sunt adevărate, să ne pocăim şi să nu ne împietrim inimile noastre pentru ca să nu-L aprovocăm pe Domnul Dumnezeul nostru să-Şi coboare mânia asupra noastră în aceste porunci pe care El ni le-a dat a doua oară; ci să intrăm în bodihna lui Dumnezeu, care este pregătită potrivit cuvântului Său.