Poruncile lui Alma către fiul său Helaman.
Cuprinde Capitolele 36 şi 37.

Capitolul 36

Alma depune mărturie lui Helaman despre convertirea lui după ce a văzut un înger—El a suferit durerile unui suflet condamnat; el a strigat numele lui Isus şi atunci a fost născut pentru Dumnezeu—O bucurie dulce i-a umplut sufletul—El a văzut mulţimi de îngeri lăudându-L pe Domnul—Mulţi convertiţi au gustat şi au văzut la fel cum a gustat şi a văzut şi el. Circa 74 î.H.

  Fiul meu, apleacă-ţi urechea la cuvintele mele; căci îţi jur ţie că, în măsura în care vei ţine poruncile lui Dumnezeu, tu vei prospera în ţară.

  Eu aş dori ca tu să faci aşa după cum eu am făcut, amintindu-ţi de robia strămoşilor noştri; căci ei au fost în sclavie; şi nimeni n-a putut să-i elibereze pe ei în afară de Dumnezeul lui Avraam şi de Dumnezeul lui Isaac şi de Dumnezeul lui Iacov; iar El într-adevăr i-a eliberat din suferinţele lor.

  Şi acum, o, fiul meu Helaman, iată, tu eşti în tinereţea ta şi, de aceea, te implor să-mi asculţi cuvintele şi să înveţi de la mine; căci eu ştiu că oricine îşi va pune nădejdea în Dumnezeu va fi sprijinit în încercările şi în necazurile sale şi în suferinţele sale; şi va fi înălţat în ultima zi.

  Iar eu nu doresc ca tu să crezi că ştiu aceasta prin mine însumi—nu prin ceea ce este vremelnic, ci prin ceea ce este spiritual; nu prin mintea carnală, ci prin Dumnezeu.

  Acum, iată, îţi zic eu ţie, dacă nu aş fi fost născut pentru Dumnezeu, atunci nu aş fi cunoscut aceste lucruri; dar Dumnezeu, prin gura îngerului Său sfânt, mi-a făcut cunoscute aceste lucruri nu prin vreun merit de-al meu;

  Căci eu am umblat împreună cu fiii lui Mosia, căutând să distrug Biserica lui Dumnezeu; dar iată, Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Său sfânt ca să ne oprească pe noi din drum.

  Şi iată, ne-a spus, ca şi cum ar fi fost glasul tunetului, iar pământul întreg s-a cutremurat sub picioarele noastre; şi toţi am căzut la pământ, căci frica de Domnul a venit peste noi.

  Dar iată, glasul a zis către mine: Scoală-te. Şi eu m-am sculat şi am stat în picioare şi l-am văzut pe înger.

  Şi el a zis către mine: Dacă tu nu vrei să te distrugi singur, nu încerca să distrugi Biserica lui Dumnezeu.

  10 Şi s-a întâmplat că am căzut la pământ; şi timp de trei zile şi trei nopţi nu am putut să-mi deschid gura şi nici nu am putut să-mi folosesc membrele.

  11 Iar îngerul a vorbit mai multe lucruri către mine, care au fost auzite de către fraţii mei, dar eu nu le-am auzit; căci atunci când am auzit cuvintele—Dacă tu nu vrei să te distrugi singur, nu încerca să distrugi Biserica lui Dumnezeu—am fost izbit de o frică şi o uimire aşa de mare şi, ca să nu fiu distrus, am căzut la pământ şi nu am mai auzit nimic.

  12 Ci am fost torturat de un chin veşnic, căci sufletul meu a fost sfâşiat în cel mai înalt grad şi torturat pentru toate păcatele mele.

  13 Da, mi-am adus aminte de toate păcatele şi nedreptăţile mele pentru care am fost chinuit cu durerile iadului; da, eu am văzut că m-am răzvrătit împotriva Dumnezeului meu şi că nu I-am ţinut poruncile Lui sfinte.

  14 Da, şi am ucis pe mulţi dintre copiii Lui sau mai degrabă i-am mânat pentru distrugere; da, şi în sfârşit, atât de mari au fost nedreptăţile mele, încât numai simplul gând al venirii în prezenţa Dumnezeului meu mi-a sfâşiat sufletul cu o groază de negrăit.

  15 O, am gândit eu, cum aş putea eu să fiu exilat şi să dispar, atât în suflet, cât şi în trup, că eu să nu fi adus ca să stau în prezenţa Dumnezeului meu ca să fiu judecat pentru faptele mele.

  16 Şi acum, timp de trei zile şi trei nopţi am fost sfâşiat, chiar cu durerile unui suflet condamnat.

  17 Şi s-a întâmplat că aşa cum eram eu sfâşiat de chin, în timp ce eram chinuit de aducerea aminte a păcatelor mele cele multe, iată, de asemenea, mi-am amintit că am auzit profeţia tatălui meu către popor în legătură cu venirea unui Isus Hristos, un Fiu al lui Dumnezeu, ca să ispăşească pentru păcatele lumii.

  18 Acum, în timp ce mintea mea prinsese acest gând, am implorat în inima mea: O, Isuse, Tu, Fiu al lui Dumnezeu, ai milă de mine, care sunt în fierea amărăciunii şi sunt încercuit de lanţurile veşnice ale morţii.

  19 Şi acum, iată, atunci când mă gândeam la aceasta, nu am mai putut să-mi amintesc de durerile mele; da, eu nu am mai fost chinuit de amintirea păcatelor mele.

  20 Şi O, ce bucurie şi ce minunată lumină am văzut eu; da, sufletul meu s-a umplut de o bucurie tot atât de mare cât fusese durerea mea!

  21 Da, îţi spun eu ţie, fiul meu, că nu ar putea să existe nimic la fel de violent şi de amar ca durerile mele. Da, şi iarăşi îţi spun ţie, fiul meu, că, pe de altă parte, nu poate să existe nimic la fel de minunat şi de dulce ca bucuria mea.

  22 Da, eu am crezut că L-am văzut, tot aşa cum tatăl nostru Lehi L-a văzut pe Dumnezeu şezând pe tronul Său, înconjurat de nenumărate cete de îngeri care cântau şi-L preamăreau pe Dumnezeul lor; da, iar sufletul meu într-adevăr dorea să fie acolo.

  23 Dar iată, membrele mele şi-au recăpătat puterea din nou şi eu am stat pe picioarele mele şi am vestit poporului că fusesem născut pentru Dumnezeu.

  24 Da, şi de la acel timp, chiar până acum, am muncit fără întrerupere ca să pot aduce suflete la pocăinţă; ca să pot să le aduc să guste din bucuria nemărginită din care am gustat eu; pentru ca şi ei, de asemenea, să fie născuţi pentru Dumnezeu şi să fie umpluţi de Duhul Sfânt.

  25 Da, şi acum iată, o, fiul meu, Domnul îmi dă mie o bucurie nespus de mare în rodul muncilor mele;

  26 Căci datorită cuvântului care mi-a fost împărtăşit mie, iată, mulţi au fost născuţi pentru Dumnezeu şi au gustat tot aşa cum am gustat eu; şi au văzut la fel, tot aşa cum am văzut eu; de aceea, ei cunosc aceste lucruri despre care le-am spus, tot aşa cum le cunosc eu; iar cunoştinţa pe care eu o am este de la Dumnezeu.

  27 Şi eu am fost sprijinit în încercări şi necazuri de tot felul, da, şi în tot felul de suferinţe; da, Dumnezeu m-a eliberat din închisoare şi din sclavie şi din moarte; da, şi eu mi-am pus încrederea în El şi El iar mă va elibera.

  28 Şi eu ştiu că El mă va înălţa pe mine în ultima zi ca să locuiesc cu El în slavă; da, şi eu Îl voi preamări pe El în vecii vecilor, căci El i-a scos pe strămoşii noştri afară din Egipt; şi El i-a înghiţit pe egipteni în Marea Roşie; şi El i-a condus pe ei, cu puterea Sa, până în ţara făgăduită; da, şi El i-a eliberat pe ei din când în când din sclavie şi din robie.

  29 Da, şi El, de asemenea, i-a scos pe strămoşii noştri afară din ţara Ierusalimului; şi El, de asemenea, prin puterea Sa veşnică, i-a eliberat pe ei din sclavie şi din robie, din când în când, chiar şi până în ziua de astăzi; iar eu am păstrat întotdeauna în memorie robia lor; da, şi tu, de asemenea, trebuie să păstrezi în memorie robia lor, tot aşa cum eu am făcut-o.

  30 Dar iată, fiul meu, aceasta nu este totul; căci tu trebuie să ştii, la fel cum eu ştiu, că în măsura în care vei ţine poruncile lui Dumnezeu, tu vei prospera în ţară; şi tu trebuie, de asemenea, să ştii că, în măsura în care tu nu vei ţine poruncile lui Dumnezeu, tu vei fi alungat din prezenţa Lui. Acum, aceasta este potrivit cuvântului Lui.