Capitolul 4

Alma botează mii de convertiţi—Nedreptatea pătrunde în Biserică şi progresul Bisericii este frânat—Nefiha este numit judecător-sef—Alma, ca mare preot, se dedică slujirii preoţeşti. Circa 86–83 î.H.

  Acum, s-a întâmplat că în al şaselea an al domniei judecătorilor asupra poporului lui Nefi nu erau nici conflicte şi nici războaie în ţara lui Zarahemla;

  Dar poporul era în suferinţă, da, în suferinţă mare din cauza pierderii fraţilor lor şi, de asemenea, din cauza pierderii turmelor şi cirezilor lor şi, de asemenea, din cauza pierderii câmpurilor lor cu grâne, care fuseseră călcate în picioare şi distruse de lamaniţi.

  Şi atât de mari erau suferinţele lor, încât fiecare suflet avea motiv să jelească; şi ei au crezut că era judecata lui Dumnezeu trimisă asupra lor din cauza ticăloşiei şi a lucrurilor lor abominabile; de aceea, ei au fost treziţi ca să-şi aducă aminte de datoria lor.

  Şi au început să întemeieze Biserica în întregime; da, şi mulţi au fost botezaţi în apele Sidonului şi au fost uniţi cu Biserica lui Dumnezeu; da, ei au fost botezaţi de către mâna lui Alma, care fusese uns mare preot peste poporul Bisericii de mâna tatălui său, Alma.

  Şi s-a întâmplat că în cel de-al şaptelea an al domniei judecătorilor, erau cam trei mii cinci sute de suflete care s-au unit cu Biserica lui Dumnezeu şi au fost botezate. Şi astfel, s-a terminat cel de-al şaptelea an al domniei judecătorilor peste poporul lui Nefi; şi a fost pace neîntreruptă în tot acel timp.

  Şi s-a întâmplat că în cel de-al optulea an al domniei judecătorilor, oamenii Bisericii au început să devină mândri din cauza bogăţiilor lor deosebit de mari, şi a mătăsurilor fine şi a ţesăturilor lor frumos făcute, şi din cauza turmelor şi a cirezilor lor cele multe, şi a aurului, şi a argintului, şi a lucrurilor preţioase de tot felul pe care le căpătaseră prin hărnicia lor; şi prin toate aceste lucruri s-au înălţat în mândrie în propriii lor ochi, pentru că ei începuseră să poarte veşminte foarte scumpe.

  Acum, acesta a fost prilej de mare suferinţă pentru Alma, da, şi pentru mulţi dintre oamenii pe care Alma îi rânduise să fie învăţători şi preoţi şi vârstnici în Biserică; da, mulţi dintre ei erau foarte îndureraţi din cauza răutăţii care au văzut că începuse să fie printre oamenii lor.

  Căci ei s-au uitat şi au văzut cu mare întristare că oamenii Bisericii au început să se înalţe în mândrie în faţa propriilor lor ochi şi să-şi îndrepte inimile către bogăţii şi către lucrurile lumeşti deşarte, că ei au început să se batjocorească unul pe altul şi au început să persecute pe aceia care nu credeau conform voinţei şi propriilor lor plăceri.

  Şi astfel, în cel de-al optulea an al domniei judecătorilor, au început să fie mari conflicte printre oamenii Bisericii; da, erau invidii şi conflicte, răutate şi persecuţii şi mândrie, chiar mai mult decât mândria celor care nu aparţineau Bisericii lui Dumnezeu.

  10 Şi astfel s-a terminat cel de-al optulea an al domniei judecătorilor; iar ticăloşia Bisericii a fost o mare piatră de poticnire pentru cei care nu aparţineau Bisericii; şi astfel Biserica a început să decadă din progresul ei.

  11 Şi s-a întâmplat că la începutul celui de-al nouălea an, Alma a văzut ticăloşia Bisericii; şi a mai văzut că exemplul Bisericii a început să-i conducă pe cei care erau necredincioşi de la o nedreptate la alta, astfel aducând distrugerea poporului.

  12 Da, el a văzut mare nedreptate printre oameni, unii dintre ei înălţandu-se pe ei înşişi în mândria lor, dispreţuindu-i pe ceilalţi, întorcând spatele celor care erau nevoiaşi şi celor goi şi celor care erau flămânzi şi celor care erau însetaţi şi celor care erau bolnavi şi în suferinţă.

  13 Acum, aceasta era pricină mare de plângeri printre oameni, în timp ce alţii se umileau pe ei înşişi, ajutându-i pe cei care aveau nevoie de ajutorul lor, cum ar fi împărţind avuţiile lor la săraci şi la cei nevoiaşi, hrănind pe cei flămânzi şi suferind tot felul de greutăţi de dragul lui Hristos, care trebuia să vină conform spiritului profeţiei;

  14 Aşteptând ziua aceea, păstrând astfel iertarea păcatelor lor; fiind plini de mare bucurie datorită învierii morţilor după voinţa şi puterea şi Salvarea prin Isus Hristos din legăturile morţii.

  15 Şi acum, s-a întâmplat că Alma, văzând suferinţele celor umili care Îl urmau pe Dumnezeu, precum şi persecuţiile cu care erau copleşiţi de restul poporului său; şi văzând toate nedreptăţile lor, el a început să fie foarte întristat; cu toate acestea, Spiritul Domnului nu l-a părăsit pe el.

  16 Şi el a ales pe un om înţelept care era printre vârstnicii bisericii şi i-a dat putere, în acord cu glasul poporului, ca el să facă legi potrivit legilor care fuseseră date şi să le pună în aplicare potrivit cu ticăloşia şi crimele poporului.

  17 Acum, numele acestui om era Nefiha, iar el a fost numit judecător-şef; şi el stătea în scaunul de judecată ca să judece şi să guverneze poporul.

  18 Acum, Alma nu i-a dat slujba de a fi mare preot în Biserică, ci el şi-a păstrat slujba de mare preot pentru el însuşi şi a cedat scaunul de judecată lui Nefiha.

  19 Şi a făcut aceasta pentru ca el însuşi să poată merge printre oamenii lui sau la poporul lui Nefi, pentru ca el să poată să le predice cuvântul lui Dumnezeu, ca să-i aţâţe pentru aducerea aminte a datoriei lor şi pentru ca el să poată doborî, prin cuvântul lui Dumnezeu, toată mândria şi tot vicleşugul şi toate conflictele care erau printre oamenii lui, nevăzând nici o cale ca să-i salveze, decât printr-o mărturie pură împotriva lor.

  20 Şi astfel, la începutul celui de al nouălea an al domniei judecătorilor peste poporul lui Nefi, Alma a cedat scaunul de judecată lui Nefiha, iar el însuşi s-a dedicat cu totul treburilor marii preoţii a ordinului sfânt al lui Dumnezeu pentru mărturia cuvântului, după spiritul revelaţiei şi al profeţiei.