1 Şi acum, s-a întâmplat că în cel de-al douăzeci şi şaselea an al domniei judecătorilor asupra poporului nefiţilor, iată, atunci când lamaniţii s-au trezit în prima dimineaţă din prima lună, iată, au aflat că Amalichia era mort în propriul său cort; şi, de asemenea, au văzut că Teancum era gata să se lupte cu ei în ziua aceea.

2 Şi acum, când lamaniţii au văzut aceasta, s-au înfricoşat; şi şi-au părăsit planul de a mărşălui în ţara de la miazănoapte; şi s-au retras cu toată oştirea lor în oraşul lui Mulec; şi au căutat protecţie în fortificaţiile lor.

3 Şi s-a întâmplat că fratele lui Amalichia a fost numit rege peste popor; iar numele lui era Amoron; şi astfel, regele Amoron, fratele regelui Amalichia, a fost numit să domnească în locul lui.

4 Şi s-a întâmplat că el a dat poruncă poporului său ca să păstreze acele oraşe pe care le cuceriseră prin vărsare de sânge; căci ei nu luaseră nici un oraş decât prin vărsare de mult sânge.

5 Şi acum, Teancum a văzut că lamaniţii erau hotărâţi să păstreze acele oraşe pe care le cuceriseră, precum şi acele părţi din ţară pe care puseseră stăpânire; şi, de asemenea, văzând numărul lor enorm de mare, Teancum s-a gândit că nu era potrivit să încerce să-i atace pe ei în forturile lor.

6 Ci şi-a păstrat oamenii în preajma sa ca şi cum ar face pregătiri de război; da, şi într-adevăr se pregătea să se apere împotriva lor, ^aridicând ziduri de jur-împrejur şi pregătind locuri de apărare.

7 Şi s-a întâmplat că au continuat astfel să se pregătească de război până când Moroni a trimis un număr mare de oameni ca să întărească oştirea lui.

8 Iar Moroni, de asemenea, a trimis către el porunci să-i păstreze pe toţi prizonierii care cădeau în mâna lui; căci tot aşa cum lamaniţii luaseră mulţi prizonieri, tot aşa el trebuia să păstreze pe toţi prizonierii lamaniţi ca o răzbunare pentru aceia pe care lamaniţii îi luaseră.

9 Şi, de asemenea, a trimis porunci către el ca să fortifice ţara Abundenţei şi să apere trecătoarea ^aîngustă care ducea către ţara de la miazănoapte, pentru ca lamaniţii să nu ocupe acel punct şi astfel să obţina putere să-i hărţuiască pe ei din orice parte.

10 Şi Moroni, de asemenea, a trimis după el, dorind ca el să fie credincios în a apăra acea parte din ţară şi să caute orice prilej să-i hărţuiască pe lamaniţi în acel ţinut, atât de mult cât era în puterea lui pentru ca să poată să recaptureze iarăşi printr-un şiretlic sau prin alte mijloace acele oraşe care fuseseră luate din mâinile lor; şi ca el, de asemenea, să fortifice şi să întărească oraşele dimprejur, care nu căzuseră în mâinile lamaniţilor.

11 Şi, de asemenea, i-a spus lui, eu voi veni la tine, dar iată, lamaniţii sunt asupra noastră între graniţele ţării de lângă marea de la apus; şi iată, eu merg împotriva lor, de aceea, nu pot să vin la tine.

12 Acum, regele (Amoron) plecase din ţara lui Zarahemla, şi îi anunţase reginei moartea fratelui său, şi adunase laolaltă un număr mare de oameni, şi pornise în marş împotriva nefiţilor la ţărmurile de lângă marea dinspre apus.

13 Şi astfel, el se străduia să-i hărţuiască pe nefiţi şi să mâne o parte din forţele lor către acea parte a ţării în timp ce comanda pe aceia pe care îi lăsase ca să pună stăpânire asupra oraşelor pe care le ocupase, ca ei, de asemenea, să-i hărţuiască pe nefiţi la graniţele de lângă marea de la răsărit şi să pună stăpânire pe pământurile lor, atât cât le era în putinţă, după puterea oştirilor lor.

14 Şi astfel erau nefiţii în acele împrejurări periculoase, la sfârşitul celui de-al douăzeci şi şaselea an al domniei judecătorilor asupra poporului lui Nefi.

15 Dar iată, s-a întâmplat în cel de-al douăzeci şi şaptelea an al domniei judecătorilor, că Teancum la porunca lui Moroni—care întemeiase oştiri ca să apere graniţele de la miazăzi şi de la apus ale ţării şi îşi începuse marşul împotriva ţării Abundenţei pentru ca să-l poată ajuta pe Teancum cu oamenii săi să recucerească oraşele pe care le pierduseră—

16 Şi s-a întâmplat că Teancum primise porunci să atace oraşul lui Mulec şi să-l recaptureze, dacă aceasta era posibil.

17 Şi s-a întâmplat că Teancum a făcut pregătiri ca să atace oraşul lui Mulec şi să înainteze cu oştirea sa împotriva lamaniţilor; dar a văzut că nu era posibil să-i învingă pe ei în timp ce erau în fortificaţiile lor; de aceea, şi-a părăsit planurile şi s-a reîntors la oraşul Abundenţei ca să aştepte venirea lui Moroni pentru ca să capete întăriri la oştirile sale.

18 Şi s-a întâmplat că Moroni a sosit cu oştirea sa în ţara Abundenţei către sfârşitul celui de-al douăzeci şi şaptelea an al domniei judecătorilor asupra poporului lui Nefi.

19 Iar la începutul celui de-al douăzeci şi optulea an, Moroni şi Teancum şi mulţi dintre căpitanii-şefi au ţinut un consiliu de război—despre ceea ce trebuia să facă pentru a-i face pe lamaniţi să vină la luptă împotriva lor; sau pentru ca ei să poată prin vreun mijloc să-i ademenească afară din poziţiile lor întărite, pentru ca ei să poată să obţină avantaj asupra lor şi să recaptureze oraşul lui Mulec.

20 Şi s-a întâmplat că au trimis soli către oştirea lamaniţilor care apăra oraşul lui Mulec, la conducătorul lor al cărui nume era Iacov, dorind ca el să vină cu oştirile sale către câmpiile dintre cele două oraşe. Dar iată Iacov, care era un zoramit, nu a vrut să vină cu oştirea sa şi să-i întâlnească pe ei pe câmpiile acelea.

21 Şi s-a întâmplat că Moroni, neavând nici o nădejde să-i întâlnească pe ei pe terenuri egale, a hotărât un plan ca să-i ademenească pe lamaniţi afară din întăriturile lor.

22 De aceea, a făcut ca Teancum să ia un număr mic de oameni şi să se ducă jos lângă malul mării; iar Moroni şi oştirea sa, la vreme de noapte, s-au dus în pustiu, la apus de oraşul lui Mulec; şi astfel, în ziua următoare, atunci când gărzile lamaniţilor l-au descoperit pe Teancum, au fugit şi i-au dat de veste lui Iacov, conducătorul lor.

23 Şi s-a întâmplat că oştirile lamaniţilor au mărşăluit împotriva lui Teancum, crezând că prin numărul lor îl vor învinge pe Teancum din cauza micimii numărului lor. Şi când Teancum a văzut oştirile lamaniţilor venind împotriva lui, a început să se retragă către malul mării, la miazănoapte.

24 Şi s-a întâmplat că atunci când lamaniţii au văzut că el a început să fugă, au prins curaj şi i-au urmărit pe ei cu vigoare. Şi în timp ce Teancum îi alunga astfel pe lamaniţii care în zadar îi urmăreau pe ei, iată, Moroni a poruncit ca o parte din oştirea sa care era cu el să se ducă în oraş şi să pună stăpânire pe acesta.

25 Şi astfel au făcut ei şi i-au ucis pe toţi aceia care fuseseră lăsaţi să păzească oraşul, da, pe toţi aceia care nu voiau să-şi lepede armele de război.

26 Şi astfel, Moroni a pus stăpânire pe oraşul Mulec cu o parte din oştirea sa, în timp ce el mărşăluia cu cealaltă parte a oştirii sale ca să-i întâlnească pe lamaniţi atunci când ei trebuia să se reîntoarcă din urmărirea lui Teancum.

27 Şi s-a întâmplat că lamaniţii l-au urmărit pe Teancum până când au venit aproape de oraşul Abundenţei, iar apoi au fost întâlniţi de către Lehi şi de o oştire mică ce fusese lăsată ca să apere oraşul Abundenţei.

28 Şi acum, iată, atunci când căpitanii-şefi ai lamaniţilor l-au văzut pe Lehi cu oştirea lui venind către ei, au fugit în mare dezordine, de teamă că nu vor căpăta oraşul Mulec înainte ca Lehi să-i cucerească; căci erau obosiţi din cauza marşului lor, pe când oamenii lui Lehi erau odihniţi.

29 Acum, lamaniţii nu ştiau că Moroni fusese în spatele lor cu oştirea sa; şi lor le era frică numai de Lehi şi de oamenii lui.

30 Acum, Lehi nu dorea să-i cucerească pe ei înainte ca ei să-l întâlnească pe Moroni şi oştirea lui.

31 Şi s-a întâmplat că înainte ca lamaniţii să se fi retras departe, ei au fost înconjuraţi de către nefiţi, de către oamenii lui Moroni pe de o parte şi de către oamenii lui Lehi pe de altă parte, ei toţi fiind odihniţi şi plini de putere; iar lamaniţii erau obosiţi din cauza marşului lor îndelungat.

32 Iar Moroni le-a poruncit oamenilor săi ca să năvălească asupra lor până când ei îşi vor abandona armele de război.

33 Şi s-a întâmplat că Iacov, fiind conducătorul lor, el fiind, de asemenea, un ^azoramit şi având un spirit de necucerit, i-a condus pe lamaniţi la bătălie cu o furie nespusă împotriva lui Moroni.

34 Moroni fiind în marş, Iacov era hotărât să-i ucidă şi să-şi taie drum prin oraşul lui Mulec. Dar iată, Moroni şi oamenii lui erau mai puternici; de aceea, nu au cedat drumul în faţa lamaniţilor.

35 Şi s-a întâmplat că s-au luptat de amândouă părţile cu furie nespusă; şi mulţi au fost ucişi de amândouă părţile; da, iar Moroni a fost rănit, iar Iacov a fost ucis.

36 Iar Lehi i-a forţat din urmă cu atâta furie, cu oamenii lui cei puternici, încât lamaniţii din spate şi-au abandonat armele de război; iar cei rămaşi dintre ei, fiind mult dezorientaţi, nu ştiau încotro să se ducă sau încotro să lovească.

37 Acum, Moroni văzând dezordinea lor, le-a spus, zicând: Dacă voi veţi aduce aici armele voastre de război şi le veţi preda, iată, noi ne vom abţine de a vărsa sângele vostru.

38 Şi s-a întâmplat că atunci când lamaniţii au auzit aceste cuvinte, căpitanii-şefi ai lor, toţi aceia care nu fuseseră ucişi, au înaintat şi şi-au abandonat armele lor de război la picioarele lui Moroni şi, de asemenea, le-au poruncit oamenilor lor ca şi ei să facă acelaşi lucru.

39 Dar iată, mulţi au fost aceia care nu au vrut să facă lucrul acesta; iar cei care nu au vrut să-şi abandoneze săbiile lor au fost luaţi şi legaţi, iar armele lor de război au fost luate de la ei, iar ei au fost siliţi să meargă în marş împreună cu fraţii lor în ţara Abundenţei.

40 Şi acum, numărul prizonierilor care au fost luaţi era mai mare decât numărul acelora care fuseseră ucişi, da, mai mare decât numărul celor care fuseseră ucişi de amândouă părţile.