Capitolul 53

Prizonierii lamaniţi sunt folosiţi ca să fortifice oraşul Abundenţa—Conflictele dintre nefiţi dau naştere la victoriile lamaniţilor—Helaman ia comanda celor două mii de tineri fii ai poporului lui Amon. Circa 64–63 î.H.

  Şi s-a întâmplat că ei au pus gărzi de pază peste prizonierii lamaniţi şi i-au forţat pe aceştia să meargă şi să-şi îngroape morţii, da, şi, de asemenea, morţii nefiţilor care fuseseră ucişi; şi Moroni a pus oameni ca să-i păzească în timp ce îşi realizau muncile.

  Iar Moroni s-a dus la oraşul lui Mulec împreună cu Lehi şi a luat comanda oraşului şi l-a dat pe mâna lui Lehi. Acum iată, acest Lehi era un om care fusese împreună cu Moroni în cea mai mare parte din toate bătăliile lui; şi era un om care se asemăna cu Moroni, iar fiecare dintre ei se bucura de siguranţa celuilalt; da, ei se iubeau unul pe altul şi, de asemenea, erau iubiţi de toţi oamenii lui Nefi.

  Şi s-a întâmplat că, după ce lamaniţii au terminat să-şi îngroape morţii lor, precum şi morţii nefiţilor, ei au mărşăluit înapoi în ţara Abundenţa; iar Teancum, la poruncile lui Moroni, a făcut ca ei să înceapă să muncească la construirea unui şanţ de jur-împrejurul ţării sau al oraşului Abundenţa.

  Şi el i-a pus să construiască un parapet de lemn pe malul dinăuntru al şanţului; şi au aruncat pământ din şanţ înspre parapetul de lemn; şi astfel au făcut ei ca lamaniţii să muncească până când au înconjurat oraşul Abundenţa de jur-împrejur cu un zid puternic de lemn şi de pământ, de o înălţime nespus de mare.

  Iar acest oraş a devenit o foarte mare fortăreaţă de atunci încolo; iar în acest oraş ei i-au păstrat pe prizonierii lamaniţilor; da, şi anume înăuntrul unui zid pe care i-au pus a-l zidi cu propriile lor mâini. Acum, Moroni a fost forţat să-i facă pe lamaniţi să muncească pentru că era uşor să-i păzească pe ei în timp ce ei munceau; şi el dorea să aibă toate forţele sale atunci când trebuia să-i atace pe lamaniţi.

  Şi s-a întâmplat că Moroni a câştigat astfel o victorie asupra uneia dintre cele mai mari oştiri ale lamaniţilor şi a obţinut stăpânire asupra oraşului lui Mulec, care era unul dintre cele mai puternice stăpâniri ale lamaniţilor în ţara lui Nefi; şi astfel, el, de asemenea, a construit o fortăreaţă ca să-i păstreze pe prizonierii săi.

  Şi s-a întâmplat că el nu a mai încercat să se lupte cu lamaniţii în anul acela, ci i-a folosit pe oamenii săi ca să se pregătească de război, da, şi să facă fortificaţii de pază împotriva lamaniţilor, da, şi, de asemenea, să apere pe femeile lor şi pe copiii lor de la foamete şi suferinţe şi să facă rost de mâncare pentru oştirile lor.

  Şi acum, s-a întâmplat că oştirile lamaniţilor de la marea de la apus la miazăzi, în lipsa lui Moroni, din cauza unor intrigi dintre nefiţi care au cauzat neînţelegeri printre ei, câştigaseră teren întrucâtva asupra nefiţilor, da, într-atât de mult, încât puseseră stăpânire pe un număr de oraşe de-ale lor în acea parte a ţării.

  Şi astfel, din cauza nedreptăţii din mijlocul lor, da, din cauza neînţelegerilor şi a intrigilor dintre ei, ei se aflau în împrejurările cele mai periculoase.

  10 Şi acum iată, eu am ceva de spus despre oamenii lui Amon, care la început erau lamaniţi; dar datorită lui Amon şi a fraţilor lui sau, mai degrabă, datorită puterii şi a Cuvântului lui Dumnezeu, ei fuseseră convertiţi către Domnul; şi fuseseră aduşi jos, în ţara lui Zarahemla, şi de atunci încolo fuseseră apăraţi de către nefiţi.

  11 Şi datorită jurământului lor, nu puteau să pună mâna pe arme împotriva fraţilor lor; căci ei făcuseră un jurământ ca niciodată să nu mai facă vărsare de sânge; şi în acord cu jurământul lor, ei ar fi pierit; da, ar fi suferit ei înşişi să fi căzut în mâinile fraţilor lor dacă nu ar fi fost mila şi dragostea nespus de mare pe care Amon şi fraţii lui le aveau pentru ei.

  12 Şi din această cauză, au fost aduşi jos, în ţara lui Zarahemla; şi de atunci încolo ei fuseseră apăraţi de către nefiţi.

  13 Dar s-a întâmplat că atunci când ei au văzut pericolul şi multele suferinţe şi necazuri pe care nefiţii le-au suferit pentru ei, au fost emoţionaţi de milă şi au dorit să pună mâna pe arme în apărarea ţării lor.

  14 Dar iată, pe când erau gata să-şi ia armele de război, au fost copleşiţi de rugăminţile lui Helaman şi ale fraţilor lui, pentru că ei erau gata să-şi calce jurământul pe care îl făcuseră.

  15 Şi Helaman s-a temut ca, nu cumva, făcând aşa, să-şi piardă sufletele; de aceea, toţi acei care intraseră în acest legământ erau constrânşi să-şi privească fraţii trecând prin suferinţele lor, în situaţiile lor periculoase din acest timp.

  16 Dar iată, s-a întâmplat că aveau mulţi fii care nu intraseră în legământul de a nu-şi lua armele de război ca să se apere de duşmanii lor; de aceea, ei s-au adunat laolaltă atunci, toţi câţi au putut să pună mâna pe arme; şi şi-au luat numele de nefiţi.

  17 Şi ei au intrat într-un legământ ca să lupte pentru libertatea nefiţilor, da, ca să apere ţara până la jertfirea vieţilor lor; da, şi chiar au făcut un legământ solemn ca să nu jertfească niciodată libertatea lor, ci să se lupte în toate împrejurările ca să-i apere pe nefiţi şi pe ei înşişi de sclavie.

  18 Acum iată, aceşti tineri, care au intrat în acest legământ şi care au luat armele de război ca să-şi apere patria erau în număr de două mii.

  19 Şi acum, iată, cum ei niciodată până acum nu fuseseră o povară pentru nefiţi, ei deveniseră acum de mare ajutor; căci au pus mâna pe armele lor de război şi au dorit ca Helaman să fie conducătorul lor.

  20 Şi erau cu toţii oameni tineri şi erau nespus de viteji şi curajoşi; şi, de asemenea, puternici şi energici; dar iată, aceasta nu era totul—ei erau oameni adevăraţi oricând, în orice lucru li se încredinţa lor.

  21 Da, erau oameni ai adevărului şi ai sobrietăţii, căci ei au fost învăţaţi să ţină poruncile lui Dumnezeu şi să păşească drepţi înaintea Lui.

  22 Şi acum, s-a întâmplat că Helaman a mers înaintea celor două mii de soldaţi tineri ai săi în ajutorul oamenilor de la graniţele ţării la sud, de lângă marea de la apus.

  23 Şi astfel s-a terminat cel de-al douăzeci şi optulea an al domniei judecătorilor asupra poporului lui Nefi.