Capitolul 18

Alma predică, dar nu în public—El stabileşte legământul botezului şi botează în apele lui Mormon—El organizează Biserica lui Hristos şi rânduieşte preoţi—Ei se întreţin singuri şi învaţă poporul—Alma şi poporul său fug de regele Noe în pustiu. Circa 147–145 î.H.

  Şi acum, s-a întâmplat că Alma, care fugise de slujitorii regelui Noe, s-a pocăit de păcatele şi nedreptăţile sale şi a umblat în secret printre oameni şi a început să-i înveţe cuvintele lui Abinadi—

  Da, despre ceea ce urma să vină şi, de asemenea, despre învierea morţilor şi mântuirea poporului care aveau să se întâmple prin puterea, prin suferinţele şi moartea lui Hristos, şi prin învierea şi înălţarea Lui la cer.

  Şi el a învăţat pe toţi cei care voiau să-l asculte. Şi el i-a învăţat în ascuns pentru ca aceasta să nu ajungă la cunoştinţa regelui. Şi mulţi au crezut în cuvintele lui.

  Şi s-a întâmplat că atâţi câţi l-au crezut s-au adunat într-un loc care se numea Mormon, numele acesta provenind de la rege, fiind la graniţele ţinutului care fusese năpădit din când în când de animale sălbatice.

  Acum, în Mormon era o fântână cu apă pură şi Alma s-a aşezat acolo, în acel loc lângă apă fiind un desiş cu copaci mici unde s-a ascuns în timpul zilei de frica regelui.

  Şi s-a întâmplat că atâţi câţi au crezut în el s-au adunat acolo să-i asculte cuvintele.

  Şi s-a întâmplat că, după multe zile, mulţi erau adunaţi la locul lui Mormon ca să asculte cuvintele lui Alma. Da, toţi cei care credeau în cuvintul lui erau adunaţi împreună ca să-l asculte. Şi el i-a învăţat şi le-a predicat pocăinţă şi mântuire şi credinţă în Domnul.

  Şi s-a întâmplat că le-a spus: Iată, aici sunt apele lui Mormon (căci aşa erau ele numite) şi acum, după cum sunteţi dornici să vă alăturaţi turmei lui Dumnezeu şi să vă numiţi poporul Lui şi sunteţi dornici să purtaţi greutăţile unul altuia, pentru ca ele să fie uşoare;

  Da, şi sunteţi dornici să jeliţi împreună cu cei care jelesc; da, şi să-i mângâiaţi pe aceia care au nevoie să fie mângâiaţi şi să fiţi martorii lui Dumnezeu în toate timpurile şi în toate lucrurile şi în toate locurile în care se întâmplă să vă aflaţi, chiar până la moarte, ca să puteţi fi mântuiţi de Dumnezeu şi să vă număraţi printre aceia de la învierea dintâi, pentru ca să puteţi avea viaţă veşnică—

  10 Acum vă spun, dacă aceasta e dorinţa inimilor voastre, ce aveţi împotrivă să fiţi botezaţi în numele Domnului, ca o mărturie în faţa Lui, că aţi intrat într-un legământ cu El, că Îl veţi sluji şi veţi ţine poruncile Lui, pentru ca El să-şi poată revărsa Spiritul Său mai din plin asupra voastră

  11 Şi acum, când oamenii au auzit aceste cuvinte, ei au bătut din palme de bucurie şi au exclamat: Aceasta este dorinţa inimilor noastre.

  12 Şi acum s-a întâmplat că Alma l-a luat pe Helam, el fiind unul dintre primii, şi a mers şi a stat în apă şi a implorat, zicând: O, Doamne, revarsă-ţi Spiritul asupra slujitorului Tău, pentru ca el să poată să facă această lucrare cu sfinţenia inimii.

  13 Şi când a spus aceste cuvinte, Spiritul Domnului s-a pogorât asupra lui şi el a zis: Helam, te botez pe tine, având autoritate de la Dumnezeu cel Atotputernic, ca o mărturie că ai intrat într-un legământ ca să-L slujeşti pe El până la moartea trupului tău muritor; şi fie ca Spiritul Domnului să se reverse asupra ta; şi fie ca El să-ţi dăruiască viaţă veşnică prin mântuirea lui Hristos, pe care El a pregătit-o încă de la întemeierea lumii.

  14 Şi după ce Alma a spus aceste cuvinte, atât Alma, cât şi Helam au fost cufundaţi în apă; şi ei s-au ridicat şi au ieşit din apă bucurându-se, fiind plini de Spirit.

  15 Şi iarăşi, Alma a luat pe altul şi s-a dus pentru a doua oară în apă şi l-a botezat la fel ca şi pe primul, numai că el nu s-a cufundat iarăşi în apă.

  16 Şi în felul acesta a botezat pe fiecare dintre cei care s-au dus la locul lui Mormon; şi ei erau cu toţii cam două sute patru suflete; da, şi au fost botezaţi în apele lui Mormon şi au fost umpluţi de harul lui Dumnezeu.

  17 Şi au fost numiţi Biserica lui Dumnezeu sau Biserica lui Hristos de atunci încolo. Şi s-a întâmplat că oricine a fost botezat prin puterea şi autoritatea lui Dumnezeu a fost adăugat la această Biserică.

  18 Şi s-a întâmplat că Alma, având autoritate de la Dumnezeu, a rânduit preoţi; şi anume el a rânduit un preot la fiecare cincizeci dintre ei, pentru ca să le predice şi să-i înveţe despre lucrurile legate de Împărăţia lui Dumnezeu.

  19 Şi le-a poruncit să nu predice nimic altceva decât ceea ce el i-a învăţat şi care fuseseră spuse de către gura sfinţilor profeţi.

  20 Da, chiar le-a poruncit să nu predice nimic altceva decât pocăinţă şi credinţă în Domnul care a mântuit poporul Său.

  21 Şi le-a poruncit să nu existe nici un conflict între ei, ci să privească înainte ca un singur ochi, având o singură credinţă şi un singur botez, având inimile legate în unitate şi iubire unul pentru altul.

  22 Şi astfel le-a poruncit să predice. Şi astfel ei au devenit copiii lui Dumnezeu.

  23 Şi el le-a poruncit să respecte ziua de sabat şi s-o păstreze ca zi sfântă şi, de asemenea, să dea mulţumiri în fiecare zi Domnului Dumnezeului lor.

  24 Şi el, de asemenea, le-a poruncit preoţilor pe care el i-a rânduit să muncească cu mâinile lor ca să se întreţină.

  25 Şi era o zi în fiecare săptămână care a fost pusă deoparte pentru ca ei să se adune laolaltă să înveţe poporul şi să-L preamărească pe Domnul Dumnezeul lor şi, de asemenea, pe cât era posibil, să se adune cu toţii laolaltă.

  26 Iar preoţii nu trebuia să depindă de popor pentru întreţinerea lor; ci, pentru munca lor urmau să primească harul lui Dumnezeu ca să devină tari în Spirit, având cunoştinţe de la Dumnezeu ca să poată să-i înveţe cu putere şi autoritate de la Dumnezeu.

  27 Şi iarăşi, Alma a poruncit ca oamenii Bisericii să împartă din bunurile lor, fiecare după ceea ce avea; dacă unul avea mai din abundenţă, el trebuia să împartă mai din abundenţă; iar de la cel care avea puţin, puţin trebuia să i se ceară; iar celui care nu avea nimic trebuia să i se dea.

  28 Şi astfel trebuia să împartă din bunurile lor din propria lor voinţă şi cu intenţii bune către Dumnezeu şi către acei preoţi care erau în nevoie, da, şi către fiecare suflet gol şi în nevoie.

  29 Şi aceasta a spus el către ei, având poruncă de la Dumnezeu; şi ei au păşit drept înaintea lui Dumnezeu, împărţind unul cu altul, atât lucruri materiale, cât şi spirituale, după nevoile şi lipsurile lor.

  30 Şi acum s-a întâmplat că toate acestea s-au întâmplat în Mormon, da, lângă apele lui Mormon, în pădurea care era lângă apele lui Mormon; da, locul lui Mormon, apele lui Mormon, pădurea lui Mormon, cât de frumoase sunt ele în ochii acelora care au ajuns acolo la cunoaşterea Mântuitorului lor; da, şi cât de mare este binecuvântarea lor, căci vor cânta în vecii vecilor pentru lauda Lui.

  31 Şi aceste lucruri s-au făcut la graniţele ţării, pentru ca acestea să nu ajungă la cunoştinţa regelui.

  32 Dar iată, s-a întâmplat că regele, descoperind o mişcare printre oameni, i-a trimis pe slujitorii săi ca să-i pândească. De aceea, într-o zi când ei erau adunaţi ca să asculte cuvântul Domnului, au fost descoperiţi de rege.

  33 Şi acum, regele a zis că Alma aţâţa poporul la răzvrătire împotriva lui; de aceea, el a trimis oştirea ca să-i distrugă.

  34 Şi s-a întâmplat că Alma şi poporul Domnului au aflat despre venirea oştirii regelui; de aceea, şi-au luat corturile şi familiile şi au plecat în pustiu.

  35 Şi erau în număr de aproape patru sute cincizeci de suflete.