Capitolul 2

Regele Beniamin se adresează poporului său—El povesteşte despre egalitatea, corectitudinea şi spiritualitatea domniei sale—El îi sfătuieşte să-L slujească pe Regele lor Ceresc—Cei care se revoltă împotriva lui Dumnezeu vor suferi chinuri ca un foc nestins. Circa 124 î.H.

  Şi s-a întâmplat că, după ce Mosia a făcut aşa cum tatăl său i-a poruncit şi a dat de veste în toată ţara, poporul s-a adunat laolaltă din toată ţara ca să se ducă sus la templu să asculte cuvintele pe care regele Beniamin trebuia să le spună către el.

  Şi erau în număr mare, aşa de mulţi încât nu i-au numărat; căci se înmulţiseră extrem de mult şi deveniseră mulţi în ţară.

  Şi ei, de asemenea, au luat pe primii născuţi din turmele lor ca să-i poată oferi ca jertfă şi ca daruri arse, după legea lui Moise.

  Şi, de asemenea, ca ei să poată să dea mulţumiri Domnului Dumnezeului lor care i-a scos afară din ţara Ierusalimului şi care i-a salvat din mâinile duşmanilor lor şi a numit oameni drepţi ca să fie învăţătorii lor şi, de asemenea, un om drept ca să fie regele lor, care a stabilit pacea în ţara lui Zarahemla şi care i-a învăţat să ţină poruncile lui Dumnezeu, ca ei să se poată bucura şi să fie plini de dragoste faţă de Dumnezeu şi de toţi oamenii.

  Şi s-a întâmplat că, atunci când au venit la templu, şi-au instalat corturile de jur-împrejur, fiecare bărbat cu familia sa care consta din nevasta sa, fiii săi şi fiicele sale şi din fiii şi fiicele lor, de la cel mai bătrân până la cel mai tânăr, fiecare familie fiind separată una de alta.

  Şi şi-au instalat corturile de jur-împrejurul templului, fiecare bărbat având cortul său cu uşa îndreptată către templu pentru ca să poată rămâne în cort şi să audă cuvintele pe care regele Beniamin trebuia să le spună către ei;

  Căci mulţimea fiind aşa de mare încât regele Beniamin nu putea să le predice la toţi înăuntrul zidurilor templului, el a pus de aceea să se ridice un turn, ca poporul său să poată auzi cuvintele pe care trebuia să le spună către ei.

  Şi s-a întâmplat că el a început să vorbească din turn către poporul său; şi nu puteau să audă toţi cuvintele lui din cauza marii mulţimi de oameni; de aceea, el a pus să fie scrise cuvintele pe care le spunea şi trimise celor care nu-i puteau auzi glasul, ca şi ei să poată primi cuvintele sale.

  Şi acestea sunt cuvintele pe care le-a vorbit şi pe care le-a pus să fie scrise, zicând: Fraţii mei, voi toţi care v-aţi adunat laolaltă, voi care puteţi să-mi auziţi cuvintele pe care le vorbesc către voi astăzi; căci eu nu v-am poruncit să veniţi aici ca să luaţi în derâdere cuvintele pe care vi le voi spune, ci ca să mă ascultaţi şi să vă deschideţi urechile ca să puteţi auzi şi inimile voastre ca să puteţi înţelege şi minţile voastre pentru ca tainele lui Dumnezeu să poată fi dezvăluite în faţa voastră.

  10 Eu nu v-am poruncit să veniţi aici ca să vă temeţi de mine sau ca să credeţi că eu, prin mine însumi, sunt mai presus decât un muritor.

  11 Eu sunt la fel ca şi voi, supus la tot felul de slăbiciuni la trup şi la minte; şi totuşi, am fost ales de către acest popor şi uns de către tatăl meu şi mi s-a permis de către mâna Domnului să fiu conducător şi rege peste acest popor; şi am fost păstrat şi apărat de către puterea Lui fără asemănare, ca să vă slujesc cu toată puterea, mintea şi tăria pe care Domnul mi le-a dat.

  12 Vă spun că, aşa cum mi s-a permis să-mi petrec zilele în slujba voastră chiar până acum şi nu am căutat nici aur şi nici argint, nici alte feluri de bogăţii de la voi;

  13 Nici nu am permis ca voi să fiţi închişi în temniţe şi nici să vă înrobiţi unul pe altul, nici să ucideţi, sau să jefuiţi, sau să furaţi, sau să comiteţi adulter; şi nu am permis nici ca să comiteţi vreun fel de ticăloşie şi v-am învăţat să ţineţi poruncile Domnului în toate lucrurile pe care El vi le-a poruncit—

  14 Şi chiar eu însumi am muncit cu propriile mele mâini ca să pot să vă slujesc şi ca voi să nu fiţi copleşiţi de biruri şi pentru ca nimic să nu vină asupra voastră care să fie greu de suportat—şi pentru toate aceste lucruri pe care vi le-am spus, voi înşivă sunteţi astăzi martori.

  15 Şi totuşi, fraţii mei, nu am făcut toate lucrurile acestea ca să mă laud şi nici nu spun lucrurile acestea ca să vă învinovăţesc; ci vă spun aceste lucruri pentru ca voi să ştiţi că pot răspunde în ziua aceasta cu conştiinţa curată înaintea lui Dumnezeu.

  16 Iată, vă spun vouă că, din pricină că v-am spus că mi-am petrecut zilele în slujba voastră, eu nu doresc să mă laud, căci am fost numai în slujba lui Dumnezeu.

  17 Şi iată, vă spun aceste lucruri ca voi să puteţi învăţa înţelepciune; ca voi să puteţi învăţa că, atunci când sunteţi în slujba aproapelui, sunteţi numai în slujba Dumnezeului vostru.

  18 Iată, m-aţi numit regele vostru; şi dacă eu, pe care voi îl numiţi regele vostru, lucrez ca să vă slujesc pe voi, atunci n-ar trebui voi să lucraţi ca să vă slujiţi unul pe altul

  19 Şi iarăşi, dacă eu, pe care voi îl numiţi regele vostru, care şi-a petrecut zilele în slujba voastră şi totuşi am fost în slujba lui Dumnezeu, merit vreo mulţumire din partea voastră, o, cum trebuie voi să-I mulţumiţi Regelui vostru Ceresc!

  20 Eu vă spun, fraţii mei, că, dacă veţi aduce toate mulţumirile şi lauda de care întreg sufletul vostru este în stare către acel Dumnezeu care v-a făcut şi care v-a apărat şi a făcut ca voi să vă bucuraţi şi a admis ca voi să trăiţi în pace unul cu altul—

  21 Vă spun vouă că, dacă Îl veţi sluji pe Acela care v-a creat de la început şi care vă apără zi de zi, împrumutându-vă răsuflarea ca să puteţi să trăiţi şi să vă mişcaţi şi să faceţi după propria voastră vrere şi chiar sprijinindu-vă de la un moment la altul—vă spun, dacă Îl veţi sluji cu tot sufletul vostru, totuşi nu veţi fi decât slujitori netrebnici.

  22 Şi iată, tot ceea ce El cere de la voi este să ţineţi poruncile Sale; şi El v-a făgăduit că, dacă veţi ţine poruncile Sale, veţi prospera în ţară; şi El nu se va abate niciodată de la ceea ce a spus; de aceea, dacă voi ţineţi poruncile Lui, atunci El vă va binecuvânta şi veţi prospera.

  23 Şi acum, în primul rând, El v-a creat şi v-a dat viaţă, pentru care voi Îi sunteţi îndatoraţi.

  24 Şi în al doilea rând, El vă cere ca voi să faceţi aşa cum v-a poruncit; căci, dacă voi veţi face aşa, El vă va binecuvânta imediat; şi de aceea, El v-a plătit. Iar voi Îi sunteţi încă îndatoraţi şi sunteţi şi veţi fi în vecii vecilor; de aceea, pentru ce vă lăudaţi

  25 Şi acum întreb, puteţi voi să spuneţi ceva despre voi înşivă? Vă răspund: Nu. Voi nu puteţi să spuneţi că sunteţi nici măcar ca firul de praf de pe pământ; totuşi, voi aţi fost creaţi din praful pământului; dar iată, aceasta aparţine Celui care v-a creat pe voi.

  26 Iar eu, chiar şi eu, pe care îl numiţi regele vostru, nu sunt mai bun decât voi înşivă; căci şi eu sunt din praf. Şi voi vedeţi că eu sunt bătrân şi sunt aproape să înapoiez acest trup muritor mamei sale, tărâna.

  27 De aceea, după cum v-am spus că v-am slujit, mergând cu conştiinţa curată înaintea lui Dumnezeu, chiar aşa la timpul acesta am făcut ca voi să vă adunaţi laolaltă, ca eu să nu pot fi găsit vinovat şi ca sângele vostru să nu trebuiască să vină asupra mea atunci când voi sta să fiu judecat de Dumnezeu pentru lucrurile pe care El mi le-a poruncit în legătură cu voi.

  28 Eu vă spun că am făcut să vă adunaţi laolaltă pentru ca să scap de sângele vostru de pe veşmintele mele, acum când sunt aproape de a coborî în mormânt, ca să mă pot duce în linişte, iar spiritul meu nemuritor să poată să se unească cu corurile de sus cântând laude pentru un Dumnezeu drept.

  29 Şi mai mult, vă spun că am făcut ca voi să vă adunaţi laolaltă ca să vă pot anunţa că nu mai pot fi învăţătorul, nici regele vostru;

  30 Căci chiar la timpul acesta, întregul meu trup tremură extrem de tare încercând să vă vorbesc; dar Domnul Dumnezeu mă sprijină şi mi-a permis să vă vorbesc şi mi-a poruncit să vă anunţ în această zi că fiul meu, Mosia, este rege şi conducător peste voi.

  31 Şi acum, fraţii mei, aş vrea ca voi să faceţi aşa cum aţi făcut până acum. Aşa cum aţi ţinut poruncile mele, precum şi poruncile tatălui meu, şi aţi prosperat, şi aţi fost ţinuţi pentru a nu cădea în mâinile duşmanilor voştri, tot aşa trebuie să păziţi poruncile fiului meu, sau poruncile lui Dumnezeu, care vă vor fi date de către El, şi atunci veţi prospera în ţară, iar duşmanii voştri nu vor avea nici o putere asupra voastră.

  32 Dar, o, poporul meu, feriţi-vă ca nu cumva să apară vrajbe între voi şi să ascultaţi să vă supuneţi spiritului rău despre care v-a vorbit tatăl meu, Mosia.

  33 Căci iată, este un blestem aruncat asupra aceluia care ascultă să se supună acelui spirit; căci dacă el ascultă să i se supună şi rămâne şi moare în păcatele sale, tot el este acela care bea din blestemul sufletului său; căci el primeşte drept răsplată o pedeapsă nepieritoare pentru că a încălcat legea lui Dumnezeu împotriva celor cunoscute de el.

  34 Eu vă spun că nu este nici unul printre voi, în afară de copilaşii voştri ce nu au fost învăţaţi despre aceste lucruri, care să nu ştie că sunteţi îndatoraţi pe veşnicie Tatălui vostru ceresc, ca să-I aduceţi Lui tot ceea ce aveţi şi ce sunteţi; şi, de asemenea, aţi fost învăţaţi despre cronicile care conţin profeţiile spuse de către profeţii cei sfinţi, încă din timpul când părntele nostru, Lehi, a plecat din Ierusalim.

  35 Şi, de asemenea, tot ceea ce s-a spus de către strămoşii noştri până acum. Şi iată, iarăşi, au spus ceea ce li s-a poruncit de către Domnul; de aceea, acestea sunt drepte şi adevărate.

  36 Şi acum, vă spun vouă, fraţii mei că, după ce aţi cunoscut şi aţi fost învăţaţi toate aceste lucruri, dacă veţi păcătui şi veţi acţiona împotriva a ceea ce s-a spus, vă veţi depărta de Spiritul Domnului şi acesta nu va mai avea nici un loc în voi ca să vă îndrume pe drumurile înţelepciunii, ca să puteţi fi binecuvântaţi, prosperi şi apăraţi—

  37 Eu vă spun că omul care face aceasta, el este acela care se răzvrăteşte deschis împotriva lui Dumnezeu; de aceea, el ascultă să se supună spiritului rău şi devine un duşman al întregii dreptăţi; de aceea, Domnul nu are nici un loc în el, căci El nu locuieşte în temple care nu sunt sfinte.

  38 De aceea, dacă acel om nu se pocăieşte şi rămâne şi moare ca duşman al lui Dumnezeu, atunci cerinţele dreptăţii divine îi vor trezi sufletul nemuritor la o înţelegere vie a propriei sale vinovăţii, ceea ce îl va face să se retragă din prezenţa Domnului şi-i va umple pieptul de vinovăţie şi de durere şi de frică, care este ca un foc nestins a cărui flacără se ridică fără de sfârşit.

  39 Şi acum, vă spun vouă că îndurarea nu îl ajunge pe acel om; de aceea, osânda lui de pe urmă este să rabde un chin fără de sfârşit.

  40 O, voi toţi bătrânii şi voi cei tineri şi voi copilaşi care puteţi să-mi înţelegeţi cuvintele, căci eu v-am vorbit limpede aşa ca voi să puteţi înţelege, mă rog ca să vă treziţi la aducerea aminte a situaţiei îngrozitoare a acelora care au căzut în păcat.

  41 Şi mai mult, aş dori ca voi să vă gândiţi la starea binecuvântată şi fericită a acelora care ţin poruncile lui Dumnezeu. Căci iată, ei sunt binecuvântaţi în toate lucrurile, atât cele lumeşti, cât şi cele spirituale; şi dacă ei se menţin cu credinţă până la sfârşit, atunci sunt primiţi în cer pentru ca să poată locui cu Dumnezeu într-o stare de fericire fără de sfârşit. O, aduceţi-vă aminte, aduceţi-vă aminte că aceste lucruri sunt adevărate; căci Domnul Dumnezeu le-a spus.