Secţiunea 107

Revelaţie despre preoţie, dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, datată 28 martie 1835 (History of the Church, 2:209–217). La data menţionată, Cei Doisprezece s-au reunit în consiliu, mărturisind slăbiciunile şi lipsurile lor personale, exprimând pocăinţa şi cerând noi îndrumări de la Domnul. Ei erau pe punctul de a se despărţi pentru a merge în misiuni în districtele stabilite. Deşi părţi ale acestei secţiuni au fost primite la data menţionată, înregistrările istorice afirmă că diferite părţi au fost primite în momente diferite, unele dintre ele începând cu luna noiembrie 1831.

1–6, Sunt două preoţii: cea a lui Melhisedec şi cea a lui Aaron; 7–12, Cei care deţin Preoţia lui Melhisedec au puterea să oficieze în toate oficiile Bisericii; 13–17, Episcopatul prezidează asupra Preoţiei lui Aaron, care administrează rânduieli temporale; 18–20, Preoţia lui Melhisedec deţine cheile tuturor binecuvântărilor spirituale; Preoţia lui Aaron deţine cheile slujirii îngerilor; 21–38, Prima Preşedinţie, Cei Doisprezece şi Cei Şaptezeci constituie cvorumurile care prezidează, ale căror decizii trebuie luate în unitate şi dreptate; 39–52, Ordinul patriarhal este stabilit de la Adam la Noe; 53–57, Sfinţii din vechime s-au adunat la Adam-ondi-Ahman şi Domnul le-a apărut; 58–67, Cei Doisprezece trebuie să-i organizeze pe oficianţii Bisericii; 68–76, Episcopii slujesc drept judecători generali în Israel; 77–84, Prima Preşedinţie constituie curtea cea mai înaltă a Bisericii; 85–100, Preşedinţii preoţiei guvernează asupra cvorumurilor lor respective.

  SUNT două preoţii în Biserică, şi anume, Preoţia lui Melhisedec şi Preoţia lui Aaron care include şi Preoţia leviţilor.

  Prima este denumită Preoţia lui Melhisedec deoarece Melhisedec a fost un înalt preot atât de mare.

  Înainte de timpul lui, ea se numea Preoţia Sfântă după Ordinul Fiului lui Dumnezeu.

  Dar, din respect sau reverenţă faţă de numele Fiinţei Supreme, pentru a evita prea frecventa repetare a numelui Său, ei, Biserica, în timpurile străvechi, au numit acea preoţie după Melhisedec sau Preoţia lui Melhisedec.

  Toate celelalte autorităţi sau oficii în Biserică sunt anexe ale acestei preoţii.

  Dar sunt două diviziuni sau două mari titluri: Una este Preoţia lui Melhisedec şi cealaltă este Preoţia lui Aaron sau Preoţia leviţilor.

  Oficiul de vârstnic este subordonat Preoţiei lui Melhisedec.

  Preoţia lui Melhisedec deţine dreptul la preşedinţie şi are putere şi autoritate asupra tuturor oficiilor Bisericii, în toate epocile lumii, pentru a administra lucrurile spirituale.

  Preşedinţia Înaltei Preoţii, după ordinul lui Melhisedec, are dreptul să slujească în toate oficiile din Biserică.

  10 Înalţii preoţi, după ordinul Preoţiei lui Melhisedec, au dreptul să slujească în propriul lor oficiu, sub îndrumarea preşedinţiei, în administrarea lucrurilor spirituale şi, de asemenea, în oficiul de vârstnic, de preot (al ordinului leviţilor), de învăţător, de diacon şi de membru.

  11 Un vârstnic are dreptul să oficieze în locul unui înalt preot când acesta nu este prezent.

  12 Înaltul preot şi vârstnicul trebuie să administreze lucrurile spirituale în concordanţă cu legămintele şi poruncile Bisericii; şi ei au dreptul de a oficia în toate aceste oficii ale Bisericii când nu sunt prezente autorităţi superiori.

  13 A doua preoţie este numită Preoţia lui Aaron, deoarece a fost conferită lui Aaron şi seminţiei sale de-a lungul tuturor generaţiilor lor.

  14 Aceasta este numită preoţia mică deoarece este o anexă a preoţiei mai mari sau a Preoţiei lui Melhisedec şi are putere în administrarea rânduielilor temporale.

  15 Episcopatul este preşedinţia acestei preoţii şi deţine cheile sau autoritatea acesteia.

  16 Nici un om nu are un drept legal la acest oficiu, de a deţine cheile acestei preoţii, dacă nu este cu adevărat un descendent al lui Aaron.

  17 Dar, cum un înalt preot al Preoţiei lui Melhisedec are autoritatea să oficieze în toate oficiile mai mici, el poate oficia în oficiul de episcop când nu se poate găsi un descendent adevărat al lui Aaron, cu condiţia ca el să fie chemat şi pus deoparte şi rânduit la această putere de mâinile preşedinţiei Preoţiei lui Melhisedec.

  18 18 Puterea şi autoritatea preoţiei mai mari sau a Preoţiei lui Melhisedec este dreptul de a deţine cheile tuturor binecuvântărilor spirituale ale Bisericii—

  19 De a avea privilegiul de a primi tainele împărăţiei cerului, de a vedea cerurile deschise înaintea lor, de a fi într-o comuniune cu adunarea generală şi cu Biserica Primului Născut şi de a se bucura de comuniunea şi de prezenţa lui Dumnezeu, Tatăl, şi a lui Isus, Mijlocitorul noului legământ.

  20 Puterea şi autoritatea preoţiei mai mici sau a Preoţiei aaronice este dreptul de a deţine cheile slujirii îngerilor şi de a administra rânduielile temporale, litera Evangheliei, botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor, în concordanţă cu legămintele şi poruncile.

  21 Este necesar să fie preşedinţi sau oficianţi care prezidează, proveniţi sau numiţi dintre aceia care au fost rânduiţi în diverse oficii în aceste două preoţii.

  22 Din Preoţia lui Melhisedec, trei înalţi preoţi care prezidează, aleşi de către corpul Bisericii, numiţi şi rânduiţi în acest oficiu, şi susţinuţi prin încrederea, credinţa şi rugăciunea Bisericii, formează cvorumul Preşedinţiei Bisericii.

  23 Cei doisprezece consilieri care călătoresc sunt chemaţi pentru a fi Cei Doisprezece Apostoli sau martori speciali ai numelui lui Hristos în toată lumea—astfel, diferenţiindu-se de ceilalţi oficianţi din Biserică în ceea ce priveşte îndatoririle chemării lor.

  24 Şi ei formează un cvorum, egal în autoritate şi putere cu acela al celor trei preşedinţi menţionaţi mai sus.

  25 Cei Şaptezeci sunt chemaţi, de asemenea, să predice Evanghelia şi să fie martori speciali pentru neamuri şi în toată lumea—astfel, diferenţiindu-se de alţi oficianţi din Biserică în ceea ce priveşte îndatoririle chemării lor.

  26 Şi ei formează un cvorum egal în autoritate cu acela al Celor Doisprezece martori speciali sau apostoli care au fost menţionaţi mai sus.

  27 Şi fiecare decizie luată de oricare dintre aceste cvorumuri trebuie să fie prin unanimitatea glasurilor care îl compun; adică, fiecare membru din fiecare cvorum trebuie să fie de acord cu deciziile cvorumului, astfel încât deciziile luate de un cvorum să aibă aceeaşi putere sau validitate ca şi deciziile celorlalte cvorumuri—

  28 O majoritate poate forma cvorumul când împrejurările nu permit să fie altfel–-

  29 Dacă nu este aşa, deciziile lor nu au dreptul la aceleaşi binecuvântări la care aveau dreptul deciziile din vechime ale cvorumului celor trei preşedinţi, care erau rânduiţi după ordinul lui Melhisedec şi erau bărbaţi demni şi sfinţi.

  30 Deciziile acestor cvorumuri sau a unuia dintre ele trebuie luate cu toată dreptatea, cu sfinţenie şi cu umilinţă în inimă, cu blândeţe şi îndurare, cu răbdare, cu credinţă, cu virtute, cunoaştere, cumpătare, răbdare, reverenţă, bunătate frăţească şi caritate;

  31 31 Deoarece este promis că, dacă există din belşug aceste lucruri în ei, ei nu vor fi neroditori în cunoaşterea Domnului.

  32 Şi în cazul în care orice decizie a acestor cvorumuri este nedreaptă, ea va fi adusă înaintea unei adunări generale a diferitelor cvorumuri, care constituie autorităţile spirituale ale Bisericii; altfel, la decizia lor nu se poate face apel.

  33 Cei Doisprezece formează un înalt consiliu care călătoreşte şi prezidează asupra Bisericii pentru a oficia în numele Domnului, sub conducerea Preşedinţiei Bisericii, în concordanţă cu ceea ce a stabilit instituţia cerului; pentru a clădi Biserica şi a avea grijă de toate treburile acesteia în toate naţiunile lumii, în primul rând la neamuri şi în al doilea rând la iudei.

  34 Cei Şaptezeci trebuie să acţioneze în numele Domnului, sub conducerea Celor Doisprezece sau a înaltului consiliu care călătoreşte pentru a clădi Biserica şi a avea grijă de toate treburile acesteia în toate naţiunile, în primul rând la neamuri şi apoi la iudei—

  35 Cei Doisprezece fiind trimişi, deţinând cheile, să deschidă uşa proclamând Evanghelia lui Isus Hristos în primul rând la neamuri şi apoi la iudei.

  36 Înaltele consilii permanente, în ţăruşii din Sion, formează un cvorum egal în autoritate, în toate deciziile privind treburile Bisericii, cu cvorumul Preşedinţiei sau cu înaltul consiliu care călătoreşte.

  37 Înaltul consiliu din Sion formează un cvorum egal în autoritate, în toate deciziile privind treburile Bisericii, cu consiliile Celor Doisprezece din ţăruşii din Sion.

  38 Când are nevoie de ajutor, înaltul consiliu care călătoreşte are datoria să-i cheme, pe Cei Şaptezeci, şi nu pe alţii, pentru a completa diversele chemări pentru propovăduirea şi administrarea Evangheliei.

  39 Cei Doisprezece au îndatorirea de a rândui, în toate ramurile mari ale Bisericii, slujirile evanghelice care le vor fi arătate prin revelaţie—

  40 S-a hotărât ca ordinul acestei preoţii să fie transmis din tată în fiu şi să aparţină de drept adevăraţilor descendenţi ai seminţiei alese, căreia i-au fost făcute promisiunile.

  41 Acest ordin a fost instituit în zilele lui Adam şi transmis din generaţie în generaţie în modul următor:

  42 De la Adam la Set, care a fost rânduit de Adam la vârsta de şaizeci şi nouă de ani şi a fost binecuvântat de către el, trei ani înainte de moartea lui (Adam), şi a primit, prin tatăl lui, promisiunea lui Dumnezeu că urmaşii lui vor fi aleşii Domnului şi că obârşia lor va continua până la sfârşitul pământului;

  43 Deoarece el (Set) a fost un om perfect şi imaginea lui era îdentică cu a tatălui lui, astfel încât el părea ca tatăl său în toate lucrurile şi putea fi deosebit de el numai prin vârsta sa.

  44 Enos a fost rânduit la vârsta de o sută treizeci şi patru de ani şi patru luni de mâna lui Adam.

  45 Dumnezeu l-a chemat pe Cainan în pustiu când acesta era în al patruzecilea an al vârstei sale; şi el l-a întâlnit pe Adam călătorind spre locul Şedolamak. El avea optzeci şi şapte de ani când a primit rânduirea sa.

  46 Mahalaleel avea patru sute nouăzeci şi şase de ani şi şapte zile când a fost rânduit de mâna lui Adam care, de asemenea, l-a binecuvântat.

  47 Iared avea două sute de ani când a fost rânduit de mâna lui Adam care, de asemenea, l-a binecuvântat.

  48 Enoh avea douăzeci şi cinci de ani când a fost rânduit de mâna lui Adam; şi el avea şaizeci şi cinci de ani când l-a binecuvântat Adam.

  49 Şi el l-a văzut pe Domnul, şi a mers cu El şi a fost mereu înaintea Lui; şi el a mers cu Dumnezeu trei sute şaizeci şi cinci de ani, având patru sute treizeci de ani când a fost schimbat.

  50 Metusala avea o sută de ani când a fost rânduit de mâna lui Adam.

  51 Lameh avea treizeci şi doi de ani când a fost rânduit de mâna lui Set.

  52 Noe avea zece ani când a fost rânduit de mâna lui Metusala.

  53 Cu trei ani înainte de moartea sa, Adam i-a chemat pe Set, Enos, Cainan, Mahalaleel, Iared, Enoh şi Metusala, care erau toţi înalţi preoţi, împreună cu restul urmaşilor lui care era drept, în valea Adam-ondi-Ahman şi acolo le-a acordat ultima lui binecuvântare.

  54 Şi Domnul le-a apărut lor şi ei s-au ridicat şi l-au binecuvântat pe Adam şi l-au numit Mihail, prinţul, arhanghelul.

  55 Şi Domnul l-a mângâiat pe Adam şi i-a spus: Eu te-am făcut conducător; o multitudine de naţiuni va ieşi din tine şi tu eşti un prinţ peste ei pentru totdeauna.

  56 Şi Adam s-a ridicat în mijlocul congregaţiei; şi, cu toate că era încovoiat de vârstă, fiind plin de Duhul Sfânt, el a prezis tot ceea ce se va întâmpla urmaşilor lui până la ultima generaţie.

  57 Aceste lucruri au fost toate scrise în cartea lui Enoh şi vor fi mărturisite la timpul ales.

  58 Este îndatorirea Celor Doisprezece, de asemenea, să-i rânduiască şi să-i organizeze pe toţi ceilalţi oficianţi ai Bisericii, conform revelaţiei care spune:

  59 Bisericii lui Hristos din ţinutul Sionului, în plus faţă de legile Bisericii cu privire la treburile Bisericii—

  60 Adevărat, Eu vă spun vouă, spune Domnul oştirilor, este necesar să fie vârstnici care să prezideze asupra acelora care au oficiul de vârstnic;

  61 Şi, de asemenea, preoţi care să prezideze asupra acelora care au oficiul de preot;

  62 Şi, de asemenea, învăţători care să prezideze, în acelaşi mod, asupra acelora care au oficiul de învăţător şi, de asemenea, diaconi—

  63 Şi astfel, de la diacon la învăţător, şi de la învăţător la preot, şi de la preot la vârstnic, fiecare dintre ei după cum au fost desemnaţi, conform legămintelor şi poruncilor Bisericii.

  64 După aceea vine Înalta Preoţie, care este cea mai mare dintre toate.

  65 De aceea, trebuie să fie numit cineva din cadrul Înaltei Preoţii ca să prezideze asupra preoţiei şi el va fi numit preşedinte al Înaltei Preoţii a Bisericii;

  66 Sau, cu alte cuvinte, înaltul preot care prezidează asupra Înaltei Preoţii a Bisericii.

  67 De la el vin administrarea rânduielilor şi binecuvântările asupra Bisericii, prin aşezarea mâinilor.

  68 De aceea, oficiul de episcop nu este egal cu al acestuia; pentru că oficiul de episcop constă în administrarea tuturor lucrurilor temporale;

  69 Totuşi, un episcop trebuie să fie ales dintre aceia care deţin Înalta Preoţie, dacă nu este cu adevărat un descendent al lui Aaron;

  70 Pentru că, dacă nu este cu adevărat un descendent al lui Aaron, el nu poate deţine cheile acelei preoţii.

  71 Totuşi, un înalt preot, adică după ordinul lui Melhisedec, poate fi pus deoparte pentru slujire în lucruri temporale, având o cunoaştere a lor prin Spiritul adevărului;

  72 Şi, de asemenea, pentru a fi un judecător în Israel, pentru a se ocupa de treburile Bisericii, pentru a-i judeca pe păcătoşi pe baza mărturiilor care vor fi depuse, potrivit legilor, cu ajutorul consilierilor săi, pe care i-a ales sau îi va alege dintre vârstnicii Bisericii.

  73 Aceasta este datoria unui episcop care nu este cu adevărat un descendent de-al lui Aaron, dar a fost rânduit la Înalta Preoţie după ordinul lui Melhisedec.

  74 Astfel, el trebuie să fie judecător, adică judecător general printre locuitorii Sionului, sau într-un ţăruş din Sion, sau în oricare ramură a Bisericii unde el va fi pus deoparte în această slujire, până când graniţele Sionului se lărgesc şi devine necesar să fie alţi episcopi sau judecători în Sion sau în altă parte.

  75 Şi, în măsura în care alţi episcopi sunt chemaţi, ei vor îndeplini acelaşi oficiu.

  76 Dar, un adevărat descendent al lui Aaron are în mod legal dreptul la preşedinţia acestei preoţii, la cheile acestei slujiri şi are dreptul să acţioneze în oficiul de episcop, independent, fără consilieri şi să fie un judecător în Israel, cu excepţia cazului în care este judecat un preşedinte al Înaltei Preoţii, după ordinul lui Melhisedec.

  77 Şi decizia oricărui consiliu dintre acestea va fi conform poruncii care spune:

  78 Din nou, adevărat, Eu vă spun vouă că în cele mai importante probleme ale Bisericii şi în cazurile cele mai grele ale Bisericii, dacă decizia episcopului sau a judecătorilor nu este satisfăcătoare, problema va fi transmisă şi prezentată consiliului Bisericii, înaintea Preşedinţiei Înaltei Preoţii.

  79 Şi Preşedinţia Consiliului Înaltei Preoţiei va avea puterea să cheme alţi înalţi preoţi, chiar doisprezece, pentru a ajuta în calitate de consilieri; şi astfel, Preşedinţia Înaltei Preoţii şi consilierii ei vor avea puterea să decidă asupra mărturiei conform legilor Bisericii.

  80 Şi după această decizie, cazul nu va mai fi ţinut minte înaintea Domnului; pentru că, acesta este consiliul cel mai înalt al Bisericii lui Dumnezeu şi decizia lui asupra controverselor în problemele spirituale este finală.

  81 Nu este nici o persoană aparţinând Bisericii care să fie scutită de jurisdicţia acestui consiliu al Bisericii.

  82 Şi dacă un preşedinte al Înaltei Preoţii va păcătui, el trebuie să fie ţinut minte înaintea consiliului general al Bisericii, care va fi ajutat de doisprezece consilieri ai Înaltei Preoţii.

  83 Şi decizia lor cu privire la el va opri controversa despre el.

  84 În acest fel, nimeni nu va fi scutit de justiţie şi de legile lui Dumnezeu, astfel încât toate lucrurile să se facă în ordine şi cu solemnitate înaintea Sa, după adevăr şi dreptate.

  85 Şi din nou, adevărat Eu vă spun vouă, îndatorirea preşedintelui asupra oficiului de diacon este de a prezida peste doisprezece diaconi, de a ţine consiliu cu ei şi de a-i învăţa îndatoririle lor, edificându-se unul pe celălalt, aşa cum este dat conform legămintelor.

  86 Şi, de asemenea, îndatorirea preşedintelui asupra oficiului de învăţători este de a prezida peste douăzeci şi patru de învăţători şi de a ţine consiliu cu ei, învăţându-i îndatoririle oficiului lor, aşa cum este dat în legăminte.

  87 De asemenea, datoria preşedintelui asupra Preoţiei lui Aaron este de a prezida peste patruzeci şi opt de preoţi şi de a ţine consilii cu ei pentru a-i învăţa îndatoririle oficiului lor, aşa cum este dat conform legămintelor—

  88 Acest preşedinte trebuie să fie un episcop; pentru că aceasta este una dintre îndatoririle acestei preoţii.

  89 Din nou, îndatorirea preşedintelui asupra oficiului vârstnicilor este de a prezida peste nouăzeci şi şase de vârstnici şi de a ţine consilii cu ei şi de a-i învăţa conform legămintelor.

  90 Această preşedinţie este distinctă de cea a Celor Şaptezeci şi este destinată celor care nu călătoresc în lumea întreagă.

  91 Şi din nou, îndatorirea preşedintelui oficiului Înaltei Preoţii este de a prezida asupra întregii Biserici şi de a fi la fel ca Moise—

  92 Iată, aici este înţelepciunea; da, de a fi văzător, revelator, traducător şi profet, având toate darurile lui Dumnezeu pe care El le acordă capului Bisericii.

  93 Şi, conform viziunii arătând Ordinul Celor Şaptezeci, ei trebuie să aibă şapte preşedinţi care să prezideze asupra lor, aleşi dintre Cei Şaptezeci;

  94 Şi al şaptelea preşedinte dintre aceşti preşedinţi trebuie să prezideze asupra celor şase;

  95 Şi aceşti şapte preşedinţi trebuie să aleagă alţi şaptezeci, pe lângă primii şaptezeci din care fac parte, şi trebuie să prezideze asupra lor;

  96 Şi, de asemenea, alţi şaptezeci, până la de şapte ori şaptezeci, dacă lucrarea din vie necesită aceasta.

  97 Şi aceşti şaptezeci trebuie să fie slujitorii care călătoresc, în primul rând către neamuri şi, de asemenea, către iudei.

  98 În timp ce alţi oficianţi ai Bisericii, care nu aparţin nici Celor Doisprezece, nici Celor Şaptezeci, nu au responsabilitatea de a călători printre toate naţiunile, ci trebuie să călătorească după cum permit împrejurările; totuşi, ei pot deţine oficii tot atât de importante şi înalte în Biserică.

  99 De aceea, fiecare om să-şi înveţe îndatorirea sa şi să acţioneze în oficiul în care este numit, cu toată sârguinţa.

  100 100 Acela care este leneş nu va fi considerat demn să rămână şi acela care nu învaţă îndatorirea sa şi nu se arată demn de aprobare nu va fi considerat demn să rămână. Chiar aşa. Amin.