Secţiunea 134

O declaraţie de crezuri cu privire la guverne şi legi, în general, adoptată prin vot unanim la o adunare generală a Bisericii, ţinută la Kirtland, Ohio, la 17 august 1835 (History of the Church, 2:247–249). Întâlnirea conducătorilor Bisericii a fost convocată pentru a examina conţinutul propus pentru prima ediţie a cărţii Doctrină şi Legăminte. Această declaraţie a fost însoţită, la timpul respectiv, de următorul preambul: „Pentru ca să nu fie greşit interpretată sau greşit înţeleasă credinţa noastră cu privire la guvernele pământeşti şi la legi în general, ne-am gândit că este bine să prezentăm, la sfârşitul acestui volum, părerea noastră cu privire la acest subiect” (History of the Church, 2:247).

1–4, Guvernele trebuie să apere libertatea de conştiinţă şi de a preaslăvi; 5–8, Toţi oamenii trebuie să-şi susţină guvernele şi să dea dovadă de respect şi supunere faţă de lege; 9–10, Instituţiile religioase nu trebuie să exercite autoritate civilă; 11–12, Oamenii sunt justificaţi când se apără pe ei şi îşi apără proprietăţile.

  NOI credem că guvernele au fost instituite de Dumnezeu în folosul omului; şi că El îi ţine pe oameni răspunzători de faptele lor în relaţie cu ele atât în elaborarea legilor, cât şi în aplicarea lor, pentru binele şi siguranţa societăţii.

  Noi credem că nici un guvern nu poate exista în pace, decât dacă sunt elaborate şi menţinute legi inviolabile pentru a garanta fiecărei persoane libertatea conştiinţei, dreptul la proprietate şi apărarea vieţii.

  Noi credem că toate guvernele necesită oficianţi civili şi magistraţi pentru aplicarea legilor guvernelor; şi că genul de oameni care vor administra legile în echitate şi în dreptate trebuie căutat şi susţinut prin glasul poporului, dacă este o republică, sau prin voinţa suveranului.

  Noi credem că religia este instituită de Dumnezeu; şi că oamenii sunt răspunzători faţă de El, şi numai faţă de El, pentru exercitarea ei, dacă opiniile lor religioase nu îi îndeamnă să violeze drepturile şi libertăţile altora; dar noi nu credem că legile umane au dreptul să intervină prin stabilirea de legi pentru preaslăvire în scopul limitării conştiinţei oamenilor, nici să dicteze forme de preaslăvire publice sau particulare; noi credem că magistraţii civili trebuie să reprime crimele, dar nu trebuie niciodată să controleze conştiinţa; trebuie să pedepsească criminalii, dar niciodată să suprime libertatea sufletului.

  Noi credem că toţi oamenii sunt obligaţi să susţină şi să apere respectivele guverne din locurile unde au rezidenţa, atâta timp cât sunt protejaţi în drepturile lor naturale şi inalienabile prin legile acestor guverne; şi că incitarea şi revolta sunt improprii tuturor cetăţenilor astfel protejaţi şi trebuie pedepsite în consecinţă; şi că toate guvernele au dreptul de a decreta legi care, după judecata lor, sunt cele mai bune pentru a apăra interesul public; în acelaşi timp însă, menţinând sacră libertatea conştiinţei.

  Noi credem că fiecare om trebuie să fie onorat în poziţia sa, conducători şi magistraţi, potrivit titlului lor, aceştia fiind stabiliţi pentru protecţia inocenţilor şi pedepsirea vinovaţilor; şi că toţi oamenii sunt obligaţi să respecte legile şi să se supună lor, pentru că fără ele pacea şi armonia vor fi înlocuite cu anarhie şi teroare; legile umane sunt instituite în scopuri exprese de reglementare a intereselor noastre ca persoane şi ca naţiuni, de la om la om; şi legile divine date din cer prescriu reguli de natură spirituală, pentru credinţă şi preaslăvire, două lucruri de care omul trebuie să răspundă în faţa Făcătorului său.

  Noi credem că statele, conducătorii şi guvernele au dreptul şi responsabilitatea să stabilească legi pentru protecţia tuturor cetăţenilor în exercitarea liberă a credinţelor lor religioase; dar nu credem că, potrivit justiţiei, au dreptul să-i lipsească pe cetăţeni de acest privilegiu sau să-i proscrie pentru opiniile lor, atâta timp cât dau dovadă de respect şi de consideraţie faţă de legi şi asemenea opinii religioase nu încurajează incitări sau conspiraţii.

  Noi credem că trebuie pedepsită comiterea de crime potrivit naturii delictului; că trebuie pedepsite crima, trădarea, tâlhăria, furtul şi atentatele la ordinea publică, de orice formă, potrivit gravităţii şi tendinţei spre rău care există printre oameni, prin legile guvernului ţării în care s-a comis delictul; şi, în interesul păcii şi al liniştii publice, toţi oamenii trebuie să acţioneze şi să-şi folosească capacitatea lor pentru ca aceia care au încălcat legea să fie pedepsiţi.

  Noi nu credem că este just să fie amestecate influenţa religiei cu guvernul civil, astfel încât o societate religioasă să fie favorizată şi alta proscrisă în privilegiile lor spirituale şi drepturile personale ale membrilor, ca cetăţeni, să fie negate.

  10 Noi credem că toate societăţile religioase au dreptul de a lua măsuri faţă de membrii lor în legătură cu conduita necorespunzătoare, potrivit regulilor şi statutului societăţilor respective; numai dacă aceste măsuri se referă doar la calitatea lor de membru şi la poziţie lor în acea religie; dar, nu credem că o societate religioasă are autoritatea să judece oamenii cu privire la dreptul la proprietate sau dreptul la viaţă, de a lua de la ei aceste bunuri lumeşti sau de a pune viaţa lor sau integritatea lor fizică în pericol sau de a le aplica orice pedeapsă fizică. Ele pot, numai, să-i excomunice din societatea lor şi să le retragă calitatea de membru.

  11 Noi credem că oamenii trebuie să apeleze la legile civile, pentru repararea tuturor greşelilor şi a nedreptăţilor, în cazul în care au fost făcute abuzuri personale sau a fost violat dreptul la proprietate sau a fost defăimată reputaţia unei persoane, dacă există asemenea legi care să-i protejeze de aceste lucruri; dar, noi credem că toţi oamenii au dreptul, în caz de urgenţă, când nu se poate face apel imediat la lege pentru a obţine ajutor, să se apere ei înşişi, să-şi apere prietenii şi proprietăţile şi guvernul împotriva atacurilor nelegale şi a violării drepturilor de către oricare persoană.

  12 Noi credem că este drept să se predice Evanghelia naţiunilor de pe pământ şi să fie avertizaţi cei drepţi să se salveze din corupţia lumii; dar, nu credem că este corect să fie implicaţi sclavi, nici să li se predice Evanghelia, nici să fie botezaţi împotriva voinţei sau dorinţei stăpânilor lor, nici ca aceştia să fie influenţaţi, câtuşi de puţin, pentru a-i determina să fie nemulţumiţi de situaţia vieţii lor şi astfel vieţile lor să fie în pericol; credem că asemenea implicări sunt nelegale şi nedrepte şi periculoase pentru liniştea fiecărui guvern care permite ca fiinţe umane să fie ţinute în sclavie.