Secţiunea 138

O viziune dată preşedintelui Joseph F. Smith, la Salt Lake City, Utah, la 3 octombrie 1918. În cuvântul său de deschidere la cea de-a 89-a Conferinţă Generală Bianuală a Bisericii, la 4 octombrie 1918, preşedintele Smith a declarat că, în ultimele luni, el primise câteva comunicări divine. Pe una dintre acestea, privind vizita Salvatorului la spiritele celor morţi, în timp ce trupul Său era în mormânt, preşedintele Smith o primise cu o zi înainte. A fost scrisă imediat după încheierea conferinţei. La 31 octombrie 1918, a fost înaintată celor doi consilieri din Prima Preşedinţie, Consiliului Celor Doisprezece şi patriarhului şi a fost aprobată, în unanimitate, de către ei.

1–10, Preşedintele Joseph F. Smith, meditează la scrierile lui Petru şi la vizita Domnului în lumea spiritelor; 11–24, Preşedintele Smith îi vede pe cei drepţi adunaţi în paradis şi slujirea lui Hristos printre ei; 25–37, El vede cum a fost organizată predicarea Evangheliei printre spirite; 38–52, El îi vede pe Adam, pe Eva şi pe mulţi dintre profeţii sfinţi în lumea spiritelor care considerau starea lor de spirit înainte de înviere ca o sclavie; 53–60, Morţii cei drepţi din zilele noastre continuă lucrările lor în lumea spiritelor.

  LA 3 octombrie, în anul o mie nouă sute optsprezece, stăteam în camera mea, meditând la scripturi;

  Reflectam la marele sacrificiu ispăşitor care a fost făcut de Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii;

  Şi la marea şi minunata dragoste manifestată de către Tatăl şi Fiul prin venirea Mântuitorului în lume;

  Astfel ca omenirea să fie salvată prin ispăşirea Sa şi prin supunerea faţă de principiile Evangheliei.

  Când eram astfel preocupat, mintea mea s-a întors spre scrierile apostolului Petru către sfinţii din vechime împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capodocia şi alte părţi ale Asiei, unde Evanghelia fusese predicată după răstignirea Domnului.

  Am deschis Biblia şi am citit al treilea şi al patrulea capitol din întâia epistolă a lui Petru şi, în timp ce citeam, am fost profund impresionat, mai mult decât fusesem vreodată înainte, de pasajele următoare:

  „Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuţi, ca să ne aducă la Dumnezeu, fiind omorât în trup, dar înviat de către Spirit;

  Prin care, de asemenea, S-a dus şi a predicat către spiritele din închisoare;

  Care, odinioară, fuseseră răzvrătite, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se pregătea corabia, în care au fost salvate prin apă câteva suflete, şi anume opt” (1 Petru 3:18-20).

  10 10 „Pentru că, tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentru ca ei să poată fi judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu, în spirit” (1 Petru 4:6).

  11 Când meditam asupra acestor lucruri care sunt scrise, ochii înţelegerii mele s-au deschis şi spiritul Domnului a venit asupra mea şi am văzut mulţimea de morţi, mici şi mari.

  12 Şi erau adunate într-un singur loc nenumărate spirite ale celor drepţi, care fuseseră credincioşi mărturiei despre Isus în timp ce au trăit în viaţa muritoare;

  13 Şi care oferiseră un sacrificiu similar măreţului sacrificiu al Fiului lui Dumnezeu şi suferiseră în numele Mântuitorului lor.

  14 Toţi aceştia părăsiseră viaţa muritoare, fermi în speranţa unei învieri glorioase, prin harul lui Dumnezeu, Tatăl, şi al Singurului Său Fiu Născut, Isus Hristos.

  15 15 Am văzut că ei erau plini de bucurie şi fericire şi se bucurau împreună pentru că ziua eliberării lor era aproape.

  16 Ei erau adunaţi aşteptând venirea Fiului lui Dumnezeu în lumea spiritelor pentru a declara mântuirea lor din legăturile morţii.

  17 Ţărână lor adormită urma să fie restaurată în forma sa perfectă, fiecare os la osul lui, şi tendoanele şi muşchii deasupra lor, spiritul şi trupul urmând să fie unite pentru a nu mai fi niciodată separate, pentru ca ei să poată primi o plenitudine de bucurie.

  18 În timp ce această mare mulţime aştepta şi vorbea, bucurându-se de ora eliberării lor de lanţurile morţii, Fiul lui Dumnezeu a apărut, declarând libertate celor captivi, care au fost credincioşi;

  19 Şi, acolo, le-a predicat Evanghelia nepieritoare, doctrina învierii şi a mântuirii omenirii de cădere şi de păcatele personale, cu condiţia de a se pocăi.

  20 Dar la cei răi El nu s-a dus şi glasul Său nu s-a înălţat printre cei necuvioşi şi cei nepocăiţi, care s-au murdărit când erau în trupuri fizice;

  21 Nici cei revoltaţi, care au respins mărturiile şi avertizările profeţilor din vechime, nu au văzut prezenţa Sa, nici nu s-au uitat la faţa Lui.

  22 Unde se găseau aceştia, domnea întunericul, dar printre drepţi era pace;

  23 Şi sfinţii se bucurau în mântuirea lor şi îngenuncheau şi-L recunoşteau pe Fiul lui Dumnezeu ca pe Mântuitorul şi Eliberatorul lor de la moarte şi din lanţurile iadului.

  24 Feţele lor radiau şi strălucirea care se degaja din prezenţa Domnului a rămas asupra lor şi ei au cântat cântece de slavă numelui Lui sfânt.

  25 M-am mirat, pentru că am înţeles că Salvatorul a petrecut aproape trei ani în slujirea Sa printre iudei şi printre cei din casa lui Israel, încercând să-i înveţe Evanghelia nepieritoare şi să-i cheme la pocăinţă;

  26 Şi, totuşi, în ciuda lucrărilor Sale minunate, şi a miracolelor, şi a proclamării adevărului, cu putere şi autoritate mare, erau doar puţini care au ascultat glasul Său, şi s-au bucurat de prezenţa Lui, şi au primit salvarea din mâinile Sale.

  27 Dar, slujirea Sa printre aceia care erau morţi era limitată la timpul scurt dintre răstignirea şi învierea Sa;

  28 Şi mă miram de cuvintele lui Petru—prin care el a spus că Fiul lui Dumnezeu a predicat spiritelor din închisoare, care, odinioară, fuseseră răzvrătite, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe—şi mă întrebam cum era posibil să predice acelor spirite şi să realizeze printre ei munca necesară într-un timp aşa de scurt.

  29 Şi în timp ce mă întrebam, ochii mei s-au deschis, şi înţelegerea mea a crescut, şi am văzut că Domnul nu mergea în persoană printre cei răi şi nesupuşi, care respinseseră adevărul, pentru a-i instrui;

  30 Dar iată, printre aceia drepţi, El a organizat forţele Sale şi a desemnat mesageri, îmbrăcaţi cu putere şi autoritate, şi i-a împuternicit să meargă şi să ducă lumina Evangheliei acelora care erau în întuneric, chiar tuturor spiritelor oamenilor; şi astfel, Evanghelia a fost predicată morţilor.

  31 Şi mesagerii aleşi au mers să declare ziua de îndurare a Domnului şi să proclame libertatea către captivii închişi, chiar către toţi care se vor pocăi de păcatele lor şi vor primi Evanghelia.

  32 Astfel a fost predicată Evanghelia acelora care muriseră în păcatele lor, fără o cunoaştere a adevărului, sau în păcat, după ce i-au respins pe profeţi.

  33 33 Lor li s-a propovăduit credinţa în Dumnezeu, pocăinţa de păcat, botezul în numele altora pentru iertarea păcatelor, darul Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor,

  34 Şi toate celelalte principii ale Evangheliei, care era necesar să le ştie, pentru a se califica ei înşişi pentru ca să poată fi judecaţi potrivit omului în trup, dar să trăiască potrivit lui Dumnezeu în spirit.

  35 Şi astfel s-a făcut cunoscut printre morţi, mici şi mari, nedrepţi, precum şi credincioşi, că mântuirea fusese realizată prin sacrificiul Fiului lui Dumnezeu pe cruce.

  36 Astfel a fost făcut cunoscut că Mântuitorul nostru Şi-a petrecut timpul în perioada şederii Sale în lumea spiritelor, instruind şi pregătind spiritele credincioase ale profeţilor care mărturisiseră despre El în trup;

  37 Pentru ca ei să poată duce mesajul mântuirii către toţi morţii la care El nu a putut merge personal, datorită revoltei şi păcatelor lor, astfel ca, prin slujirea slujitorilor Săi, ei să poată, de asemenea, auzi cuvintele Sale.

  38 Printre cei mari şi puternici care erau adunaţi în vasta congregaţie a celor drepţi erau tatăl Adam, cel îmbătrânit de zile şi tatăl tuturor,

  39 Şi mama noastră glorioasă Eva, cu multe dintre fiicele ei credincioase care au trăit de-a lungul anilor şi au preaslăvit pe Dumnezeu cel Adevărat şi Viu.

  40 Abel, primul martir, era acolo şi fratele său Set, unul dintre cei puternici, care era imaginea perfectă a tatălui său, Adam.

  41 Noe, care a avertizat despre potop; Sem, marele înalt preot; Avraam, tatăl credincioşilor; Isaac, Iacov şi Moise, marele legiuitor al Israelului;

  42 Şi Isaia, care a declarat prin profeţie că Mântuitorul a fost uns pentru a vindeca inimile zdrobite, pentru a proclama robilor libertatea şi prizonierilor deschiderea închisorilor, erau, de asemenea, acolo.

  43 Mai mult, Ezechiel, căruia i s-a arătat în viziune marea vale cu oseminte uscate, care urmau să fie îmbrăcate cu carne pentru a se ridica în învierea celor morţi, ca suflete vii;

  44 Daniel, care a prevăzut şi a prezis întemeierea împărăţiei lui Dumnezeu în zilele din urmă pentru a nu mai fi distrusă niciodată, nici dată altor oameni;

  45 Elias, care a fost cu Moise pe Muntele Schimbării la Faţă;

  46 Şi Maleahi, profetul care a mărturisit despre venirea lui Ilie—despre care Moroni, de asemenea, a vorbit profetului Joseph Smith, declarând că el va veni înainte de sosirea zilei măreţe şi groaznice a Domnului—erau, de asemenea, acolo.

  47 Profetul Ilie trebuia să sădească în inimile copiilor promisiunile făcute părinţilor lor,

  48 Prefigurând marea lucrare ce trebuia fi făcută în templele Domnului în dispensaţia plenitudinii timpurilor, pentru mântuirea morţilor şi pecetluirea copiilor cu părinţii lor, pentru ca pământul întreg să nu fie lovit de un blestem şi să nu fie complet devastat.

  49 Toţi aceştia şi încă mulţi alţii, chiar profeţii care au trăit printre nefiţi şi au mărturisit despre venirea Fiului lui Dumnezeu, erau împreună în vasta adunare şi aşteptau eliberarea lor,

  50 Pentru că morţii consideraseră lunga absenţă a spiritelor lor din trupurile lor drept o robie.

  51 Acestora Domnul le-a propovăduit şi le-a dat putere să se ridice, după învierea Sa din morţi, pentru a intra în împărăţia Tatălui Său pentru a fi încoronaţi acolo cu nemurire şi viaţă veşnică,

  52 Şi să continue de atunci înainte munca lor, aşa cum a fost promis de către Domnul, şi să aibă parte de toate binecuvântările care au fost rezervate pentru aceia care-L iubesc pe El.

  53 Profetul Joseph Smith şi tatăl meu, Hyrum Smith, Brigham Young, John Taylor, Wilford Woodruff erau, de asemenea, în lumea spiritelor, la fel ca şi alte spirite alese care au fost rezervate pentru a veni în plenitudinea timpurilor, astfel încât să ia parte la punerea temeliei marii lucrări din zilele din urmă,

  54 Inclusiv construirea de temple şi realizarea, în aceste temple, a rânduielilor pentru mântuirea morţilor.

  55 Am observat că ei erau, de asemenea, printre cei nobili şi mari care au fost aleşi la început să fie conducători în Biserica lui Dumnezeu.

  56 Chiar înainte de a se naşte, ei, cu mulţi alţii, au primit primele lecţii în lumea spiritelor şi au fost pregătiţi să vină, la timpul ales de Domnul, să muncească în via Sa pentru salvarea sufletelor oamenilor.

  57 Am văzut că vârstnicii credincioşi ai acestei dispensaţii, când părăsesc viaţa muritoare, continuă munca lor de predicare a Evangheliei pocăinţei şi mântuirii, prin sacrificiul Singurului Fiu Născut al lui Dumnezeu, printre aceia care sunt în întuneric şi sub robia păcatului în marea lume a spiritelor morţilor.

  58 Morţii care se pocăiesc vor fi mântuiţi prin supunere faţă de rânduielile casei lui Dumnezeu.

  59 Şi, după ce plătesc pedeapsa pentru păcatele lor şi sunt purificaţi, ei vor primi o răsplată potrivit cu lucrările lor, pentru că ei sunt moştenitorii salvării.

  60 Aceasta a fost viziunea mântuirii morţilor revelată mie, şi eu depun mărturie şi ştiu că această înregistrare este adevărată, prin binecuvântarea Domnului şi Salvatorului nostru, Isus Hristos, chiar aşa. Amin.