Secţiunea 20

Revelaţie despre organizarea şi conducerea Bisericii, dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, în aprilie 1830 (History of the Church, 1:64–70). Înainte de a scrie această revelaţie, profetul a scris: „Noi am obţinut de la El [Isus Hristos] ceea ce urmează, prin spiritul profeţiei şi al revelaţiei; care nu numai că ne-a dat multe informaţii, ci, de asemenea, ne-a indicat ziua precisă în care, potrivit voinţei şi poruncii Sale, trebuia să organizăm din nou Biserica Sa pe pământ” (History of the Church, 1:64).

1–16, Cartea lui Mormon dovedeşte divinitatea lucrării din zilele din urmă; 17–28, Doctrinele creaţiei, ale căderii, ale ispăşirii şi ale botezului sunt afirmate; 29–37, Legi care guvernează pocăinţa, justificarea, sfinţirea şi botezul sunt date; 38–67, Îndatoririle vârstnicilor, ale preoţilor, învăţătorilor şi ale diaconilor sunt prezentate pe scurt; 68–74, Îndatoririle membrilor, binecuvântarea copiilor şi modul de realizare a botezului sunt dezvăluite; 75–84, Rugăciunile pentru împărtăşanie şi regulile privind apartenenţa la Biserică sunt date.

  NAŞTEREA Bisericii lui Hristos în aceste zile din urmă, o mie opt sute treizeci de ani de la venirea Domnului şi Salvatorului nostru, Isus Hristos, în carne, şi a fost organizată corect şi stabilită în conformitate cu legile ţării noastre, prin voia şi poruncile lui Dumnezeu, în luna a patra şi în ziua a şasea din luna numită aprilie—

  Care porunci au fost date lui Joseph Smith, fiul, care a fost chemat de Dumnezeu şi rânduit ca apostol al lui Isus Hristos, pentru a fi primul vârstnic al acestei Biserici;

  Şi lui Oliver Cowdery, care a fost, de asemenea, chemat de către Dumnezeu, ca apostol al lui Isus Hristos, pentru a fi cel de al doilea vârstnic al acestei Biserici şi rânduit sub mâna lui;

  Şi aceasta, după harul Domnului şi Salvatorului nostru, Isus Hristos, a Lui să fie slava, acum şi în veci. Amin.

  După ce i s-a manifestat într-adevăr acestui prim vârstnic că a primit iertarea păcatelor lui, el a fost ademenit din nou în deşertăciunile lumii;

  Dar, după ce s-a pocăit şi s-a umilit cu sinceritate, prin credinţă, Dumnezeu l-a slujit printr-un înger sfânt, a cărui înfăţişare era ca fulgerul şi ale cărui veşminte erau pure şi mai albe decât orice alt lucru alb;

  Şi i-a dat lui porunci care l-au inspirat;

  Şi i-a dat lui putere de sus, prin mijloacele care au fost dinainte pregătite, pentru a traduce Cartea lui Mormon;

  Care conţine o cronică a unui popor decăzut şi plenitudinea Evangheliei lui Isus Hristos către neamuri şi, de asemenea, către iudei;

  10 Care a fost dată prin inspiraţie şi este confirmată către ceilalţi prin slujirea îngerilor şi este proclamată către lume prin ei—

  11 Dovedind lumii că scripturile sfinte sunt adevărate şi că Dumnezeu inspiră oamenii şi îi cheamă la lucrarea Lui sfântă în această epocă şi în această generaţie, la fel ca în generaţiile din vechime;

  12 În acest fel, arătând că El este acelaşi Dumnezeu, ieri, azi şi în veci. Amin.

  13 De aceea, având mărturii aşa de mari, prin ele va fi lumea judecată, chiar cât de mulţi, de aici înainte, vor lua cunoştinţă de această lucrare.

  14 Şi cei ce o primesc în credinţă şi fac fapte drepte vor primi o coroană de viaţă veşnică;

  15 Dar pentru cei care îşi vor împietri inimile în necredinţă şi o vor respinge, ea se va întoarce spre ei aducându-le condamnare—

  16 Pentru că Domnul Dumnezeu a spus aceasta; şi noi, vârstnicii Bisericii, am auzit şi mărturisim despre cuvintele glorioasei Măriri din cer, a Lui să fie slava în vecii vecilor. Amin.

  17 Prin aceste lucruri noi ştim că există un Dumnezeu în cer, care este infinit şi veşnic, din veşnicie în veşnicie, acelaşi Dumnezeu, neschimbat, Creatorul cerului şi al pământului şi a tot ce este în ele;

  18 Şi El a făcut omul, parte bărbătească şi parte femeiască, după chipul şi asemănarea Lui, El i-a făcut;

  19 Şi le-a dat lor porunci ca să-L iubească şi să-L slujească pe El, singurul Dumnezeu adevărat şi ca El să fie singura fiinţă pe care ei trebuie să o preaslăvească.

  20 Dar, prin încălcarea acestor legi sfinte, omul a devenit senzual şi diabolic şi a devenit un om decăzut.

  21 De aceea, Dumnezeu cel Atotputernic a dat pe Singurul Său Fiu Născut, după cum este scris în acele scripturi care au fost date de El.

  22 El a suferit ispite, dar nu le-a luat în seamă.

  23 El a fost răstignit, a murit şi a înviat a treia zi;

  24 Şi S-a ridicat la cer, să stea la dreapta Tatălui, să domnească cu putere atotputernică după voia Tatălui;

  25 Pentru ca toţi cei care vor crede şi vor fi botezaţi în numele Lui sfânt şi vor îndura în credinţă până la sfârşit să fie salvaţi—

  26 Nu numai cei care au crezut după ce El a venit la jumătatea timpului, în trup, dar şi toţi cei de la început, chiar toţi cei care au fost înainte de venirea Sa, care au crezut în cuvintele profeţilor sfinţi, care au vorbit aşa cum au fost inspiraţi prin darul Duhului Sfânt, care cu adevărat au mărturisit despre El în toate lucrurile, vor avea viaţă veşnică,

  27 Ca şi cei care vor veni după, care vor crede în darurile şi chemările de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt care mărturiseşte despre Tată şi despre Fiu;

  28 Care Tată, Fiu şi Duh Sfânt sunt un singur Dumnezeu, infinit şi veşnic, fără de sfârşit. Amin.

  29 Şi noi ştim că toţi oamenii trebuie să se pocăiască şi să creadă în numele lui Isus Hristos şi să-L preaslăvească pe Tatăl în numele Lui şi să îndure în credinţă, în numele Lui, până la sfârşit, altfel ei nu pot fi salvaţi în împărăţia lui Dumnezeu.

  30 Şi noi ştim că justificarea prin harul Domnului şi Salvatorului nostru Isus Hristos este dreaptă şi adevărată;

  31 Şi noi ştim, de asemenea, că sfinţirea prin harul Domnului şi Salvatorului nostru Isus Hristos este dreaptă şi adevărată pentru toţi cei care Îl iubesc şi Îl slujesc pe Dumnezeu cu tot sufletul, cugetul şi puterea lor.

  32 Dar există o posibilitate ca omul să cadă din har şi să se despartă de Dumnezeu cel Viu;

  33 De aceea, Biserica să ia în considerare şi să se roage întotdeauna, ca nu cumva să cadă în ispită;

  34 Da, şi chiar cei care sunt sfinţiţi să ia în considerare, de asemenea.

  35 Şi noi ştim că aceste lucruri sunt adevărate şi conforme cu revelaţiile lui Ioan, fără să fi adăugat ceva şi fără să fi scos ceva din profeţia cărţii lui, din scripturile sfinte sau din revelaţiile de la Dumnezeu care vor veni mai târziu prin darul şi puterea Duhului Sfânt, prin glasul lui Dumnezeu sau prin slujirea îngerilor.

  36 Şi Domnul Dumnezeu a spus aceasta; şi cinstea, stăpânirea şi slava să fie redate numelui Său sfânt, acum şi în veci. Amin.

  37 Şi din nou, în chip de poruncă către Biserică cu privire la modul de realizare a botezului—Toţi cei care se umilesc înaintea lui Dumnezeu, şi doresc să fie botezaţi, şi vin cu inima frântă şi cu spiritul smerit, şi mărturisesc în faţa Bisericii că ei într-adevăr s-au pocăit de toate păcatele şi voiesc să ia asupra lor numele lui Isus Hristos, având hotărârea să-L slujească până la sfârşit şi arătând cu adevărat prin lucrările lor că au primit din Spiritul lui Hristos pentru iertarea păcatelor lor, vor fi primiţi prin botez în Biserica Lui.

  38 Îndatoririle vârstnicilor, ale preoţilor, ale învăţătorilor, ale diaconilor şi ale membrilor Bisericii lui Hristos—Un apostol este un vârstnic şi chemarea lui este de a boteza;

  39 Şi de a rândui alţi vârstnici, preoţi, învăţători şi diaconi;

  40 Şi de a administra pâinea şi vinul—simbolurile trupului şi ale sângelui lui Hristos.

  41 Şi de a confirma pe cei care sunt botezaţi în Biserică, prin aşezarea mâinilor pentru botezul focului şi al Duhului Sfânt, conform scripturilor;

  42 Şi de a propăvădui, de a explica, de a îndemna, de a boteza şi de a veghea asupra Bisericii;

  43 Şi de a confirma membrii Bisericii prin aşezarea mâinilor şi acordarea Duhului Sfânt;

  44 Şi de a conduce toate adunările.

  45 Vârstnicii trebuie să conducă adunările după cum sunt conduşi de Duhul Sfânt, conform cu poruncile şi revelaţiile de la Dumnezeu.

  46 Îndatorirea preotului este de a predica, de a propovădui, de a explica, de a îndemna şi a boteza şi de a binecuvânta împărtăşania,

  47 Şi de a vizita casa fiecărui membru şi de a-i îndemna să se roage cu glas tare şi în secret şi de a participa la toate îndatoririle familiei.

  48 Şi el poate, de asemenea, să rânduiască alţi preoţi, învăţători şi diaconi.

  49 Şi el trebuie să preia conducerea adunărilor când nu este nici un vârstnic prezent;

  50 Dar, când este un vârstnic prezent, el trebuie doar să predice, să propovăduiască, să explice, să îndemne şi să boteze,

  51 Şi să viziteze casa fiecărui membru, îndemnându-i să se roage cu glas tare şi în secret şi să participe la toate îndatoririle familiei.

  52 În toate aceste îndatoriri, preotul trebuie să-l ajute pe vârstnic, dacă împrejurarea o cere.

  53 Datoria învăţătorului este de a veghea, întotdeauna, asupra membrilor Bisericii şi de a fi cu ei şi de a-i întări;

  54 Şi să vadă să nu fie nici o nedreptate în Biserică, nici supărări reciproce, nici minciuni, nici calomnii şi nici bârfă;

  55 Şi să vadă ca membrii Bisericii să se întâlnească adeseori şi, de asemenea, să vadă ca toţi membrii să-şi îndeplinească îndatoririle lor.

  56 Şi el trebuie să preia conducerea adunărilor în absenţa vârstnicului sau a preotului—

  57 Şi trebuie să fie ajutat întotdeauna, în toate îndatoririle lui în Biserică, de către diaconi, dacă împrejurarea o cere.

  58 Dar, nici învăţătorii, nici diaconii nu au autoritatea de a boteza, de a binecuvânta împărtăşania sau de a aşeza mâinile;

  59 Totuşi, ei trebuie să avertizeze, să explice, să îndemne şi să propovăduiască şi să invite pe toţi să vină la Hristos.

  60 Fiecare vârstnic, preot, învăţător sau diacon trebuie să fie rânduit după darurile şi chemările pe care i le-a făcut Dumnezeu; şi el trebuie să fie rânduit prin puterea Duhului Sfânt, care este în acela care-l rânduieşte pe el.

  61 Diverşii vârstnici care compun această Biserică a lui Hristos trebuie să se întâlnească în conferinţă o dată la trei luni sau din când în când, după cum vor îndruma şi stabili conferinţele care au fost menţionate;

  62 Şi conferinţele menţionate trebuie să trateze orice problemă a Bisericii, care este necesar să fie rezolvată la momentul respectiv.

  63 Vârstnicii trebuie să primească licenţele lor de la alţi vârstnici, prin votul Bisericii căreia îi aparţin sau al conferinţei.

  64 Fiecare preot, învăţător sau diacon, care este rânduit de către un preot, poate să primească, în acel moment, un certificat de la el, certificat care, atunci când este prezentat unui vârstnic, îi va da dreptul să primească o licenţă, licenţă care îl va autoriza să îndeplinească îndatoririle chemării sale, sau poate să primească licenţa de la o conferinţă.

  65 Nici o persoană nu trebuie să fie rânduită într-un oficiu în această Biserică, unde există o ramură corect organizată, fără votul acesteia;

  66 Dar vârstnicii care prezidează, episcopii care călătoresc, înalţii consilieri, înalţii preoţi şi vârstnicii pot avea privilegiul de a rândui, acolo unde nu este o ramură a Bisericii de la care să poată fi solicitat un vot.

  67 Fiecare preşedinte din înalta preoţie (sau vârstnicul care prezidează), episcop, înalt consilier şi înalt preot trebuie să fie rânduit sub îndrumarea unui Înalt Consiliu sau a unei conferinţe generale.

  68 Îndatoririle membrilor după ce sunt primiţi prin botez.—Vârstnicii sau preoţii trebuie să aibă suficient timp pentru a explica toate lucrurile cu privire la Biserica lui Hristos şi a-i face să înţeleagă, înainte de a se împărtăşi şi de a fi confirmaţi prin aşezarea mâinilor vârstnicilor, astfel încât toate lucrurile să fie făcute în ordine.

  69 Şi membrii vor dovedi faţă de Biserică şi faţă de vârstnici, printr-un comportament drept şi un mod de exprimare pios, că sunt demni de aceasta, că lucrările şi credinţa lor pot fi conforme cu sfintele scripturi—umblând în sfinţenie în faţa Domnului.

  70 Fiecare membru al Bisericii lui Hristos care are copii trebuie să-i aducă pe ei în faţa Bisericii, la vârstnici, care trebuie să-şi aşeze mâinile pe ei în numele lui Isus Hristos şi să-i binecuvânteze în numele Său.

  71 Nimeni nu poate fi primit în Biserica lui Hristos, dacă nu a ajuns la vârsta responsabilităţii înaintea lui Dumnezeu şi dacă nu este capabil să se pocăiască.

  72 Botezul trebuie administrat, în modul următor, tuturor celor care se pocăiesc—

  73 Persoana care este chemată de către Dumnezeu şi are autoritate de la Isus Hristos să boteze va coborî în apă cu persoana care s-a prezentat pentru botez şi va spune, chemând-o pe nume: Fiind împuternicit de Isus Hristos, eu te botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Amin.

  74 Apoi va scufunda persoana în apă şi o va scoate din nou din apă.

  75 Este necesar ca membrii Bisericii să se întâlnească împreună, deseori, pentru împărtăşanie cu pâine şi vin în amintirea Domnului Isus;

  76 Şi vârstnicul sau preotul o va administra; şi va fi administrată în acest mod—el va îngenunchea cu membrii Bisericii şi-L va chema pe Tatăl în rugăciune solemnă, spunând:

  77 O Dumnezeule, Tată Veşnic, noi Te rugăm, în numele Fiului Tău, Isus Hristos, să binecuvântezi şi să sfinţeşti această pâine pentru sufletele tuturor acelora care se împărtăşesc din ea, pentru ca ei să mănânce în amintirea trupului Fiului Tău şi să-Ţi mărturisească Ţie, o Dumnezeule, Tată Veşnic, că ei doresc cu adevărat să ia asupra lor numele Fiului Tău, şi să-şi amintească totdeauna de El şi, să ţină poruncile pe care El le-a dat lor, pentru ca ei să poată avea totdeauna Spiritul Său cu ei. Amin.

  78 Modul de administrare al vinului—el va lua cupa, de asemenea, şi va spune:

  79 O Dumnezeule, Tată Veşnic, noi Te rugăm, în numele Fiului Tău, Isus Hristos, să binecuvântezi şi să sfinţeşti acest vin pentru sufletele tuturor acelora care beau din el, pentru ca ei să facă aceasta în amintirea sângelui Fiului Tău, care a fost vărsat pentru ei; ca ei să-Ţi mărturisească Ţie, o, Dumnezeule, Tată Veşnic, că ei îşi amintesc totdeauna de El, pentru ca ei să poată avea Spiritul Său cu ei. Amin.

  80 Şi fiecare membru al Bisericii lui Hristos, care păcătuieşte sau care cade în vreo greşeală, va fi tratat după cum spun scripturile.

  81 Diversele Biserici care compun Biserica lui Hristos au obligaţia să trimită unul sau mai mulţi învăţători să participe la diversele conferinţe ţinute de vârstnicii Bisericii,

  82 82 Cu lista numelor diverşilor membri care s-au unit cu Biserica de la ultima conferinţă; sau să o trimită printr-un preot; astfel încât o listă corectă cu toate numele ale tuturor membrilor Bisericii să poată fi ţinută într-un registru de către unul dintre vârstnici şi pe care ceilalţi vârstnici să o completeze din când în când;

  83 Şi, de asemenea, dacă cineva a fost exclus din Biserică, astfel încât numele lui să fie şters din evidenţa generală a numelor Bisericii.

  84 Toţi membrii care se mută de la Biserica unde locuiesc, dacă se duc la o Biserică unde nu sunt cunoscuţi, pot lua o scrisoare, care să certifice că sunt membri acceptaţi şi demni, care poate fi semnată de oricare vârstnic sau preot, dacă membrul care primeşte scrisoarea este cunoscut de vârstnic sau de preot, sau poate fi semnată de învăţătorii sau de diaconii Bisericii.