Doctrină şi Legăminte

Secţiuni 

Secţiunea 1
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, în timpul unei conferinţe speciale a vârstnicilor Bisericii, ţinută la Hiram, Ohio, la 1 noiembrie 1831 (History of the Church [Istoria Bisericii], 1:221–224). Multe revelaţii au fost primite de la Domnul înainte de această dată şi compilaţia acestora pentru publicarea sub forma unei cărţi a fost unul dintre principalele subiecte care au fost aprobate la conferinţă. Această secţiune constituie prefaţa Domnului la doctrinele, legămintele şi poruncile date în această dispensaţie.
1–7, Glasul de avertizare se îndreaptă către toate popoarele; 8–16, Apostazia şi păcătoşenia preced a Doua Venire; 17–23, Joseph Smith este chemat să restaureze pe pământ adevărurile şi puterile Domnului; 24–33, Cartea lui Mormon a apărut şi Biserica adevărată este întemeiată; 34–36, Pacea va fi luată de pe pământ; 37–39, Cercetaţi aceste porunci.
Secţiunea 2
Un extras din cuvintele îngerului Moroni spuse către Joseph Smith, profetul, în timp ce acesta se afla în casa tatălui său în Manchester, New York, în seara de 21 septembrie 1823 (History of the Church, 1:12). Moroni a fost ultimul din lunga serie de istorici care a făcut înregistrarea ce este acum cunoscută în lumea întreagă drept Cartea lui Mormon. (Comparaţi Maleahi 4:5–6; de asemenea, secţiunile 27:9; 110:13–16 şi 128:18.)
1, Ilie va dezvălui preoţia; 2–3, Promisiunile strămoşilor sunt sădite în inimile copiilor.
Secţiunea 3
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, la Harmony, Pennsylvania, iulie 1828, cu privire la pierderea celor 116 pagini ale manuscrisului tradus din prima parte a Cărţii lui Mormon, care a fost numită Cartea lui Lehi. Profetul admisese, fără tragere de inimă, ca aceste pagini să treacă din custodia lui în cea a lui Martin Harris, care slujise o perioadă scurtă drept copist în traducerea Cărţii lui Mormon. Revelaţia a fost dată prin intermediul Urimului şi Tumimului. (History of the Church, 1:21—23.) (Vezi secţiunea 10.)
1–4, Drumul Domnului este un cerc veşnic; 5–15, Joseph Smith trebuie să se pocăiască, ori el va pierde darul de a traduce; 16–20, Cartea lui Mormon a fost revelată pentru a salva seminţia lui Lehi.
Secţiunea 4
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, tatălui lui, Joseph Smith, tatăl, la Harmony, Pennsylvania, în februarie 1829 (History of the Church, 1:28).
1–4, Slujirea cu sârguinţă îi salvează pe slujitorii Domnului; 5–6, Însuşiri asemănătoare cu cele ale divinităţii îi califică pe ei pentru slujire; 7, Lucrurile lui Dumnezeu trebuie să fie căutate.
Secţiunea 5
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Harmony, Pennsylvania, în martie 1829, la cererea lui Martin Harris (History of the Church, 1:28–31).
1–10, Această generaţie va primi cuvântul Domnului prin Joseph Smith; 11–18, Trei martori vor mărturisi despre Cartea lui Mormon; 19–20, Cuvântul Domnului va fi dovedit la fel ca în timpurile dinainte; 21–35, Martin Harris poate să se pocăiască şi să fie unul dintre martori.
Secţiunea 6
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, şi lui Oliver Cowdery, la Harmony, Pennsylvania, în aprilie 1829 (History of the Church, 1:32–35). Oliver Cowdery a început munca sa de copist în traducerea Cărţii lui Mormon la 7 aprilie 1829. El primise deja o manifestare divină despre veridicitatea mărturiei profetului cu privire la plăcile pe care era gravată înregistrarea Cărţii lui Mormon. Profetul L-a întrebat pe Domnul prin Urim şi Tumim şi a primit acest răspuns.
1–6, Cei care lucrează pe câmpul Domnului vor câştiga salvarea; 7–13, Nu există dar mai mare decât darul salvării; 14–27, Mărturia despre adevăr vine prin puterea Spiritului; 28–37, Întoarceţi-vă către Hristos şi faceţi mereu bine.
Secţiunea 7
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, şi lui Oliver Cowdery, în Harmony, Pennsylvania, în aprilie 1829, când ei au întrebat prin Urim şi Tumim dacă Ioan, ucenicul iubit, a rămas în trup sau a murit. Revelaţia este o versiune tradusă a înregistrării făcute pe pergament de către Ioan şi ascunsă de el însuşi (History of the Church, 1:35–36).
1–3, Ioan cel iubit va trăi până ce Domnul va veni; 4–8, Petru, Iacov şi Ioan deţin cheile Evangheliei.
Secţiunea 8
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Oliver Cowdery, la Harmony, Pennsylvania, în aprilie 1829 (History of the Church, 1:36–37). În timpul traducerii Cărţii lui Mormon, Oliver, care a continuat să slujească drept copist, scriind după dictarea profetului, a dorit să fie înzestrat cu darul traducerii. Domnul i-a răspuns la rugăciunea lui, acordând această revelaţie.
1–5, Revelaţia vine prin puterea Duhului Sfânt; 6–12, Cunoaşterea tainelor lui Dumnezeu şi puterea de a traduce înregistrările din vechime vin prin credinţă.
Secţiunea 9
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Oliver Cowdery, la Harmony, Pennsylvania, în aprilie 1829 (History of the Church, 1:37–38). Oliver este avertizat să aibă răbdare şi este îndemnat să se mulţumească momentan să scrie după dictarea traducătorului, mai bine decât să încerce să traducă.
1–6, Alte înregistrări străvechi trebuie să fie acum traduse; 7–14, Cartea lui Mormon este tradusă prin studiu şi confirmare spirituală.
Secţiunea 10
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, la Harmony, Pennsylvania, în vara anului 1828, (History of the Church, 1:20–23). În această revelaţie, Domnul îl informează pe Joseph despre schimbările făcute de oameni răi, în 116 pagini din manuscrisul cărţii lui Lehi, din Cartea lui Mormon. Aceste pagini de manuscris fuseseră pierdute de către Martin Harris, căruia aceste pagini îi fuseseră încredinţate temporar. (Vezi introducerea de la secţiunea 3.) Planul cel rău era de a aştepta retraducerea materialului conţinut în paginile furate şi de a-l discredita apoi pe traducător, arătând discrepanţele create de modificări. Faptul că acest plan răutăcios fusese conceput de cel rău şi că a fost cunoscut de către Domnul chiar din timpul în care Mormon, istoricul nefit din vechime, făcea rezumatul plăcilor acumulate, este arătat în Cartea lui Mormon (vezi Cuvintele lui Mormon 1:3–7).
1–26, Satana întărâtă oamenii răi pentru a se opune lucrării Domnului; 27–33, El caută să distrugă sufletele oamenilor; 34–52, Evanghelia va merge la lamaniţi şi la toate naţiunile prin Cartea lui Mormon; 53–63, Domnul va stabili Biserica şi Evanghelia Sa printre oameni; 64–70, El va aduna pe cei care se pocăesc în Biserica Lui şi îi va salva pe cei supuşi.
Secţiunea 11
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, fratelui său Hyrum Smith, la Harmony, Pennsylvania, în mai 1829 (History of the Church, 1:39–46). Această revelaţie a fost primită, prin Urim şi Tumim, ca răspuns la rugămintea şi la întrebarea lui Joseph. Potrivit History of the Church, această revelaţie a fost primită după restaurarea Preoţiei aaronice.
1–6, Lucrătorii din vie vor obţine salvarea; 7–14, Caută înţelepciune, propovăduieşte pocăinţa, încrede-te în Spirit; 15–22, Ţine poruncile şi studiază cuvântul Domnului; 23–27, Nu nega spiritul revelaţiei şi al profeţiei; 28–30, Cei care Îl primesc pe Hristos devin fiii lui Dumnezeu.
Secţiunea 12
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Joseph Knight, tatăl, la Harmony, Pennsylvania, în mai 1829 (History of the Church, 1:47–48). Joseph Knight credea în declaraţiile lui Joseph Smith cu privire la faptul că avea în posesie plăcile Cărţii lui Mormon şi cu privire la munca de traducere care era atunci în curs de efectuare, şi, de câteva ori dăduse ajutor material lui Joseph Smith şi copistului lui, fapt care le-a permis lor să continue să traducă. La cererea lui Joseph Knight, profetul L-a întrebat pe Domnul şi a primit această revelaţie.
1–6, Lucrătorii din vie vor obţine salvarea; 7–9, Toţi cei care doresc şi sunt calificaţi pot ajuta la lucrarea Domnului.
Secţiunea 13
Rânduirea lui Joseph Smith şi a lui Oliver Cowdery la Preoţia aaronică, pe malul râului Susquehanna, lângă Harmony, Pennsylvania, la 15 mai 1829 (History of the Church, 1:39–42). Rânduirea a fost făcută de mâinile unui înger care s-a prezentat ca fiind Ioan, acelaşi cu cel numit Ioan Botezătorul din Noul Testament. Îngerul a explicat că el acţiona sub îndrumarea lui Petru, Iacov şi Ioan, apostolii din vechime, care deţineau cheile preoţiei mai mari, care era numită Preoţia lui Melhisedec. Li s-a făcut promisiunea, lui Joseph şi lui Oliver, că la timpul potrivit Preoţia lui Melhisedec le va fi conferită. (Vezi secţiunea 27:7, 8, 12.)
Cheile şi puterile preoţiei aaronice sunt descrise.
Secţiunea 14
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui David Whitmer, la Fayette, New York, în iunie 1829 (History of the Church, 1:48–50). Familia Whitmer devenise foarte interesată de traducerea Cărţii lui Mormon. Profetul şi-a stabilit reşedinţa în casa lui Peter Whitmer, tatăl, unde a locuit până când lucrarea de traducere a fost terminată şi a fost obţinut dreptul de reproducere a cărţii care urma să apară. Trei dintre fiii familiei Whitmer, primind fiecare mărturia despre autenticitatea lucrării, au devenit foarte preocupaţi de datoria lor personală. Această revelaţie şi următoarele două (secţiunile 15 şi 16) au fost date ca răspuns la o întrebare, prin intermediul Urimului şi al Tumimului. David Whitmer a devenit, mai târziu, unul dintre cei trei martori ai Cărţii lui Mormon.
1–6, Lucrătorii din vie vor obţine salvarea; 7–8, Viaţa veşnică este cel mai mare dintre darurile lui Dumnezeu; 9–11, Hristos a creat cerurile şi pământul.
Secţiunea 15
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui John Whitmer, la Fayette, New York, în iunie 1829 (History of the Church, 1:50). (Vezi introducerea de la secţiunea 14.) Mesajul este foarte personal şi impresionant deoarece Domnul vorbeşte despre ceea ce era cunoscut numai de John Whitmer şi de El Însuşi. John Whitmer a devenit, mai târziu, unul dintre cei opt martori ai Cărţii lui Mormon.
1–2, Braţul Domnului este peste tot pământul; 3–6, Să predici Evanghelia şi să salvezi suflete este lucrul cel mai valoros.
Secţiunea 16
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Peter Whitmer, fiul, la Fayette, New York, în iunie 1829 (History of the Church, 1:51). (Vezi introducerea de la secţiunea 14.) Peter Whitmer, fiul, a devenit, mai târziu, unul dintre cei opt martori ai Cărţii lui Mormon.
1–2, Braţul Domnului este peste tot pământul; 3–6, Să predici Evanghelia şi să salvezi suflete este lucrul cel mai valoros.
Secţiunea 17
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Oliver Cowdery, lui David Whitmer şi lui Martin Harris, la Fayette, New York, în iunie 1829, înainte ca aceştia să vadă plăcile gravate care conţineau cronica reprezentând Cartea lui Mormon. (History of the Church, 1:52–57). Joseph şi copistul lui, Oliver Cowdery, aflaseră, din traducerea plăcilor Cărţii lui Mormon, că trei martori speciali vor fi desemnaţi (vezi Eter 5:2–4; 2 Nefi 11:3; 27:12). Oliver Cowdery, David Whitmer şi Martin Harris erau animaţi de o dorinţă inspirată să fie cei trei martori speciali. Profetul L-a întrebat pe Domnul şi această revelaţie a fost dată ca răspuns, prin Urim şi Tumim.
1–4, Prin credinţă, cei trei martori vor vedea plăcile şi alte obiecte sacre; 5–9, Hristos mărturiseşte despre divinitatea Cărţii lui Mormon.
Secţiunea 18
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, lui Oliver Cowdery şi lui David Whitmer, la Fayette, New York, în iunie 1829 (History of the Church, 1:60–64). Când Preoţia lui Aaron a fost conferită, acordarea Preoţiei lui Melhisedec a fost promisă (vezi introducerea de la secţiunea 13). Ca răspuns la rugămintea de a le da cunoaştere privind această problemă, Domnul a dat această revelaţie.
1–5, Scripturile arată cum să zideşti Biserica; 6–8, Lumea devine plină de nedreptate; 9–16, Valoarea sufletelor este mare; 17–25, Pentru a obţine salvarea, oamenii trebuie să ia asupra lor numele lui Hristos; 26–36, Chemarea şi misiunea Celor Doisprezece sunt dezvăluite; 37–39, Oliver Cowdery şi David Whitmer trebuie să-i caute pe Cei Doisprezece; 40–47, Pentru a obţine salvarea, oamenii trebuie să se pocăiască, să fie botezaţi şi să ţină poruncile.
Secţiunea 19
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, la Manchester, New York, în martie 1830 (History of the Church, 1:72–74). În istoria sa, profetul a introdus-o ca fiind „o poruncă de la Dumnezeu, şi nu de la om, către Martin Harris, dată de El, care este veşnic” (History of the Church, 1:72).
1-3, Hristos are toată puterea; 4–5, Toţi oamenii trebuie să se pocăiască sau să sufere; 6–12, Pedeapsa veşnică este pedeapsa de la Dumnezeu; 13–20, Hristos a suferit pentru toţi, astfel ca ei să nu sufere dacă se vor pocăi; 21–28, Propovăduiţi Evanghelia pocăinţei; 29–41, Anunţaţi veşti bune.
Secţiunea 20
Revelaţie despre organizarea şi conducerea Bisericii, dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, în aprilie 1830 (History of the Church, 1:64–70). Înainte de a scrie această revelaţie, profetul a scris: „Noi am obţinut de la El [Isus Hristos] ceea ce urmează, prin spiritul profeţiei şi al revelaţiei; care nu numai că ne-a dat multe informaţii, ci, de asemenea, ne-a indicat ziua precisă în care, potrivit voinţei şi poruncii Sale, trebuia să organizăm din nou Biserica Sa pe pământ” (History of the Church, 1:64).
1–16, Cartea lui Mormon dovedeşte divinitatea lucrării din zilele din urmă; 17–28, Doctrinele creaţiei, ale căderii, ale ispăşirii şi ale botezului sunt afirmate; 29–37, Legi care guvernează pocăinţa, justificarea, sfinţirea şi botezul sunt date; 38–67, Îndatoririle vârstnicilor, ale preoţilor, învăţătorilor şi ale diaconilor sunt prezentate pe scurt; 68–74, Îndatoririle membrilor, binecuvântarea copiilor şi modul de realizare a botezului sunt dezvăluite; 75–84, Rugăciunile pentru împărtăşanie şi regulile privind apartenenţa la Biserică sunt date.
Secţiunea 21
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, la Fayette, New York, la 6 aprilie 1830 (History of the Church, 1:74–79). Această revelaţie a fost dată la organizarea Bisericii, la data menţionată, în casa lui Peter Whitmer, tatăl. Au participat şase bărbaţi care fuseseră anterior botezaţi. Prin vot unanim, aceste persoane şi-au exprimat dorinţa şi hotărârea să organizeze Biserica după porunca lui Dumnezeu (vezi secţiunea 20). Ei au votat, de asemenea, pentru acceptarea şi susţinerea lui Joseph Smith, fiul, şi a lui Oliver Cowdery ca oficianţi care prezidează în Biserică. Prin aşezarea mâinilor, Joseph l-a rânduit apoi pe Oliver ca vârstnic al Bisericii şi Oliver, similar, l-a rânduit pe Joseph. După administrarea împărtăşaniei, Joseph şi Oliver şi-au aşezat mâinile pe fiecare dintre participanţi pentru acordarea Duhului Sfânt şi pentru confirmarea fiecăruia ca membru al Bisericii.
1–3, Joseph Smith este chemat să fie văzător, traducător, profet, apostol şi vârstnic; 4–8, Cuvântul lui va îndruma cauza Sionului; 9–12, Sfinţii vor crede cuvintele lui când el va vorbi prin Mângâietor.
Secţiunea 22
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Manchester, New York, în aprilie 1830 (History of the Church, 1:79–80). Această revelaţie a fost dată Bisericii ca urmare a faptului că unii care mai fuseseră botezaţi doreau să se unească cu Biserica fără a fi rebotezaţi.
1, Botezul este un nou şi nepieritor legământ; 2–4, Se cere ca botezul să fie făcut de cineva având autoritate.
Secţiunea 23
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Manchester, New York, în aprilie 1830, lui Oliver Cowdery, lui Hyrum Smith, lui Samuel H. Smith, lui Joseph Smith, tatăl, şi lui Joseph Knight, tatăl (History of the Church, 1:80). Datorită dorinţei sincere a celor cinci persoane menţionate de a-şi cunoaşte îndatorile, profetul L-a întrebat pe Domnul şi a primit această revelaţie.
1–7, Aceşti primi discipoli sunt chemaţi să predice, să îndemne şi să întărească Biserica.
Secţiunea 24
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, şi lui Oliver Cowdery, la Harmony, Pennsylvania, în iulie 1830 (History of the Church, 1:101–103). Deşi trecuseră mai puţin de patru luni de la organizarea Bisericii, persecuţiile deveniseră intense şi conducătorii trebuiau să caute siguranţă trăind parţial în izolare. Următoarele trei revelaţii au fost date la acel moment pentru a-i întări, a-i încuraja şi a-i instrui.
1–9, Joseph Smith este chemat să traducă, să predice şi să explice scripturile; 10–12, Oliver Cowdery este chemat să predice Evanghelia; 13–19, Este dezvăluită Legea privind miracolele, blestemele, scuturatul prafului de sub propriile picioare şi mersul fără pungă şi fără traistă.
Secţiunea 25
Revelaţie dată prin Joseph Smith, profetul, la Harmony, Pennsylvania, în iulie 1830 (History of the Church, 1:103–104). (Vezi introducerea la secţiunea 24.) Această revelaţie arată voinţa Domnului pentru Emma Smith, soţia profetului.
1–6, Emma Smith, o doamnă aleasă, este chemată să-l ajute şi să-l încurajeze pe soţul ei; 7–11, Ea este aleasă, de asemenea, să explice scripturile şi să selecteze imnurile; 12–14, Cântecul celor drepţi este o rugăciune către Domnul; 15–16. Principiile supunerii din această revelaţie sunt aplicabile tuturor.
Secţiunea 26
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, lui Oliver Cowdery şi lui John Whitmer, în Harmony, Pennsylvania, în iulie 1830 (History of the Church, 1:104). (Vezi introducerea la secţiunea 24.)
1, Ei sunt instruiţi să studieze scripturile şi să propovăduiască; 2, Legea consimţământului comun este confirmată.
Secţiunea 27
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, la Harmony, Pennsylvania, în august 1830 (History of the Church, 1:106–108). Pregătind serviciul religios în care urma să fie administrată împărtăşania cu pâine şi vin, Joseph a ieşit să procure vinul. El s-a întâlnit cu un mesager ceresc şi a primit această revelaţie; o parte din această revelaţie a fost scrisă în acel timp şi restul în septembrie următor. Acum, este folosită apa în locul vinului la serviciile de împărtăşanie ale Bisericii.
1–4, Sunt arătate simbolurile de folosit la împărtăşanie; 5–14, Hristos şi slujitorii Lui din toate dispensaţiile ar trebui să se împărtăşească; 15–18, Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu.
Secţiunea 28
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Oliver Cowdery, la Fayette, New York, în septembrie 1830 (History of the Church, 1:109–111). Hiram Page, un membru al Bisericii, avea o oarecare piatră şi declara că primeşte revelaţii prin ea cu privire la zidirea Sionului şi la structura Bisericii. Unii membri fuseseră înşelaţi de aceste declaraţii şi chiar şi Oliver Cowdery a fost rău influenţat de acestea. Exact înainte de momentul fixat pentru o conferinţă, profetul L-a întrebat cu sinceritate pe Domnul cu privire la această problemă şi a urmat această revelaţie.
1–7, Joseph Smith deţine cheile tainelor şi numai el primeşte revelaţii pentru Biserică; 8–10, Oliver Cowdery trebuie să predice lamaniţilor; 11–16, Satana l-a înşelat pe Hiram Page şi i-a dat revelaţii false.
Secţiunea 29
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, în prezenţa a şase vârstnici, la Fayette, New York, în septembrie 1830 (History of the Church, 1:111–115). Această revelaţie a fost dată cu câteva zile înainte de conferinţa care a început la 26 septembrie 1830.
1–8, Hristos îi adună pe aleşii Săi; 9–11, Venirea Sa inaugurează Mileniul; 12–13, Cei Doisprezece vor judeca tot Israelul; 14–21, Semne, necazuri şi distrugeri vor preceda a Doua Venire; 22–28, Ultima înviere şi judecata din urmă urmează după Mileniu; 29–35, Toate lucrurile sunt spirituale în Domnul; 36–39, Diavolul şi armatele lui au fost goniţi din cer pentru a ispiti pe om; 40–45, Căderea şi ispăşirea aduc salvarea; 46–50, Copiii mici sunt mântuiţi prin ispăşire.
Secţiunea 30
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui David Whitmer, Peter Whitmer, fiul, şi John Whitmer la Fayette, New York, în septembrie 1830, după trei zile de conferinţă la Fayette, dar înainte ca vârstnicii Bisericii să se despartă (History of the Church, 1:115–116). La început, acest material a fost publicat sub forma a trei revelaţii; ele au fost combinate într-o secţiune, de către profet, pentru ediţia din 1835 a cărţii Doctrină şi Legăminte.
1–4, David Whitmer este dojenit pentru că n-a slujit cu sârguinţă; 5–8, Peter Whitmer, fiul, îl va însoţi pe Oliver Cowdery într-o misiune la lamaniţi; 9–11, John Whitmer este chemat să predice Evanghelia.
Secţiunea 31
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Thomas B. Marsh, în septembrie 1830 (History of the Church, 1:115-117). Ocazia a fost imediat după o conferinţă a Bisericii (vezi introducerea de la secţiunea 30). Thomas B. Marsh fusese botezat mai înainte, în luna aceea, şi fusese rânduit vârstnic în Biserică înainte ca această revelaţie să fie dată.
1–6, Thomas B. Marsh este chemat să predice Evanghelia şi este asigurat de bunăstarea familiei lui; 7–13, El este sfătuit să fie răbdător, să se roage totdeauna şi să-L urmeze pe Mângâietor.
Secţiunea 32
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Parley P. Pratt şi Ziba Peterson, în octombrie 1830 (History of the Church, 1:118–120). Vârstnicii simţeau un mare interes şi o mare dorinţă cu privire la lamaniţi, binecuvântările prevestite pentru ei fiind cunoscute de către Biserică din Cartea lui Mormon. În consecinţă, o rugăciune a fost făcută pentru ca Domnul să-Şi manifeste voinţa pentru a se şti dacă trebuia ca vârstnicii să fie trimişi în acel moment la triburile indiene în vest. Revelaţia a urmat.
1–3, Parley P. Pratt şi Ziba Peterson sunt chemaţi să predice către lamaniţi şi să-i însoţească pe Oliver Cowdery şi Peter Whitmer, fiul; 4–5, Ei trebuie să se roage pentru înţelegerea scripturilor.
Secţiunea 33
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Ezra Thayre şi Northrop Sweet, la Fayette, New York, în octombrie 1830 (History of the Church, 1:126–127). Înregistrând această revelaţie, profetul a afirmat că „Domnul este totdeauna pregătit să-i instruiască pe cei care caută sârguincios cu credinţă” (History of the Church, 1:126).
1–4, Lucrătorii sunt chemaţi să proclame Evanghelia în ceasul al unsprezecelea; 5–6, Biserica este întemeiată şi aleşii trebuie să se adune; 7–10, Pocăiţi-vă, pentru că împărăţia cerurilor este aproape; 11–15, Biserica este zidită pe stânca Evangheliei; 16–18, Pregătiţi-vă pentru venirea Mirelui.
Secţiunea 34
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Orson Pratt, la Fayette, New York, la 4 noiembrie 1830 (History of the Church, 1:127–128). Fratele Pratt avea atunci nouăsprezece ani. El fusese convertit şi botezat când a auzit prima oară pe fratele său mai mare, Parley P. Pratt, predicând Evanghelia cu şase săptămâni înainte. Această revelaţie a fost primită în casa lui Peter Whitmer, tatăl.
1–4, Credincioşii devin fiii lui Dumnezeu prin ispăşire; 5–9, Predicarea Evangheliei pregăteşte calea pentru cea de-a Doua Venire; 10–12, Profeţia vine prin puterea Duhului Sfânt.
Secţiunea 35
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, şi Sidney Rigdon la sau lângă Fayette, New York, în decembrie 1830 (History of the Church, 1:128–131). În acel timp, profetul era ocupat, aproape zilnic, cu o traducere a Bibliei. Traducerea fusese începută încă din iunie 1830 şi atât Oliver Cowdery, cât şi John Whitmer slujiseră drept copişti. Deoarece ei erau chemaţi acum la alte îndatoriri, Sidney Rigdon a fost chemat prin numire divină să slujească drept copist pentru profet în această lucrare (vezi versetul 20). Drept prefaţă la înregistrarea acestei revelaţii, profetul a scris: „În decembrie, Sidney Rigdon a venit [din Ohio] să-L întrebe pe Domnul, şi cu el a venit Edward Partridge.... La puţin timp după sosirea acestor doi fraţi, astfel a vorbit Domnul” (History of the Church, 1:128).
1–2, Cum pot deveni bărbaţii fiii lui Dumnezeu; 3–7, Sidney Rigdon este chemat să boteze şi să confere Duhul Sfânt; 8–12, Semne şi miracole sunt făcute prin credinţă; 13–16, Slujitorii Domnului vor zdrobi naţiunile prin puterea Spiritului; 17–19, Joseph Smith deţine cheile tainelor; 20–21, Aleşii vor suporta ziua venirii Domnului; 22–27, Israelul va fi salvat.
Secţiunea 36
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Edward Partridge, lângă Fayette, New York, în decembrie 1830 (History of the Church, 1:131). (Vezi introducerea de la secţiunea 35.) Profetul a spus că Edward Partridge „era un model de evlavie şi unul dintre oamenii mari ai Domnului” (History of the Church, 1:128).
1–3, Domnul Îşi aşează mâna pe Edward Partridge prin mâna lui Sidney Rigdon; 4–8, Fiecare om care primeşte Evanghelia şi preoţia trebuie să fie chemat să meargă înainte şi să predice.
Secţiunea 37
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, şi lui Sidney Rigdon, lângă Fayette, New York, în decembrie 1830 (History of the Church, 1:139). În aceasta este dată prima poruncă privind adunarea în această dispensaţie.
1–4. Sfinţii sunt chemaţi să se adune în Ohio.
Secţiunea 38
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Fayette, New York, la 2 ianuarie 1831 (History of the Church, 1:140–143). Aceasta s-a întâmplat cu ocazia unei conferinţe a Bisericii.
1–6, Hristos a creat toate lucrurile; 7–8, El este în mijlocul sfinţilor Săi, care Îl vor vedea în curând; 9–12, Toată făptura este coruptă în faţa Lui; 13–22, El a rezervat, pentru viaţă şi eternitate, un pământ al făgăduinţei pentru sfinţii Lui; 23–27, Sfinţilor li s-a poruncit să fie unul şi să se considere unul pe altul drept fraţi; 28–29, Războaie sunt prevestite; 30–33, Sfinţilor le va fi dată putere de sus şi se vor duce printre naţiuni; 34–42, Bisericii îi este poruncit să se îngrijească de săraci şi de cei în nevoie şi să caute bogăţiile eternităţii.
Secţiunea 39
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui James Covill, la Fayette, New York, la 5 ianuarie 1831 (History of the Church, 1:143–145). James Covill, care a fost predicator baptist timp de aproape patruzeci de ani, a făcut legământ cu Domnul că se va supune oricărei porunci pe care Domnul i-o va da prin Joseph, profetul.
1–4, Sfinţii au puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu; 5–6, A primi Evanghelia înseamnă a-L primi pe Hristos; 7–14, Lui James Covill i se porunceşte să fie botezat şi să lucreze în via Domnului; 15–21, Slujitorii Domnului trebuie să predice Evanghelia înainte de cea de-a Doua Venire; 22–24, Cei care primesc Evanghelia vor fi adunaţi pentru viaţă şi eternitate.
Secţiunea 40
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, şi lui Sidney Rigdon, la Fayette, New York, în ianuarie 1831 (History of the Church, 1:145). Înainte de înregistrarea acestei revelaţii, profetul a scris: „Când James Covill a respins cuvântul Domnului şi s-a reîntors la principiile sale anterioare şi la oamenii lui din trecut, Domnul mi-a dat mie şi lui Sidney Rigdon următoarea revelaţie” (History of the Church, 1:145).
1–3, Teama de persecuţii şi grijile lumii determină respingerea Evangheliei.
Secţiunea 41
Revelaţie dată Bisericii prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 4 februarie 1831 (History of the Church, 1:146–147). Ramura Bisericii din Kirtland creştea rapid în număr, în acel timp. Prefaţând această revelaţie, profetul a scris: „Membrii . . . se străduiau să facă voinţa lui Dumnezeu, în măsura în care o cunoşteau, deşi unele noţiuni neobişnuite şi spirite false se strecuraseră printre ei . . . [şi] Domnul a dat Bisericii următoarea revelaţie” (History of the Church, 1:146–147).
1–3, Vârstnicii vor guverna Biserica prin spiritul revelaţiei; 4–6, Adevăraţii ucenici vor primi şi vor ţine legea Domnului; 7–12, Edward Partridge este numit episcop în Biserică.
Secţiunea 42
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 9 februarie 1831 (History of the Church, 1:148–154). Ea a fost primită în prezenţa a doisprezece vârstnici şi pentru îndeplinirea promisiunii făcute anterior de către Domnul, că „legea” va fi dată în Ohio (vezi secţiunea 38:32). Profetul precizează că această revelaţie „include legea Bisericii” (History of the Church, 1:148).
1–10, Vârstnicii sunt chemaţi să predice Evanghelia, să boteze pe convertiţi şi să zidească Biserica; 11–12, Ei trebuie să fie chemaţi şi rânduiţi şi trebuie să propovăduiască principiile Evangheliei care se găsesc în scripturi; 13–17, Ei trebuie să propovăduiască şi să profetizeze prin puterea Spiritului; 18–29, Sfinţilor li se porunceşte să nu ucidă, să nu fure, să nu mintă, să nu poftească, să nu comită adulter sau să vorbească rău despre alţii; 30–39, Sunt prezentate legile privind consacrarea proprietăţilor; 40–42, Mândria şi lenevia sunt condamnate; 43–52, Bolnavii trebuie vindecaţi prin binecuvântare şi prin credinţă; 53–60, Scripturile guvernează Biserica şi trebuie să fie proclamate lumii; 61–69, Vor fi revelate amplasamentul Noului Ierusalim şi tainele împărăţiei; 70–73, Proprietăţile consacrate trebuie să fie folosite pentru a-i ajuta pe oficianţii Bisericii; 74–93, Sunt prezentate legile privind imoralitatea, adulterul, omorul, furtul şi mărturisirea păcatelor.
Secţiunea 43
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, în februarie 1831 (History of the Church, 1:154–156). În această perioadă, unii membri ai Bisericii au fost tulburaţi de către oameni care pretindeau că sunt revelatori. Profetul L-a întrebat pe Domnul şi a primit această comunicare adresată vârstnicilor Bisericii. Prima parte tratează probleme privind guvernarea Bisericii. A doua parte conţine un avertisment pe care vârstnicii trebuie să-l dea naţiunilor de pe pământ.
1–7, Revelaţiile şi poruncile sunt date numai prin persoana numită; 8–14, Sfinţii sunt sfinţiţi acţionând în toată sfinţenia înaintea Domnului; 15–22, Vârstnicii sunt trimişi să propovăduiască pocăinţa şi să pregătească oamenii pentru măreaţa zi a Domnului; 23–28, Domnul cheamă oamenii cu propriul Său glas şi prin forţele naturii; 29–35, Mileniul va veni şi Satana va fi legat.
Secţiunea 44
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, şi lui Sidney Rigdon, la Kirtland, Ohio, în ultima parte a lunii februarie 1831 (History of the Church, 1:157). În conformitate cu cerinţele exprimate în această revelaţie, Biserica a programat ţinerea unei conferinţe la începutul lunii iunie următor.
1–3, Vârstnicii trebuie să se adune în conferinţă; 4–6, Ei trebuie să se organizeze potrivit legilor ţării şi să aibă grijă de săraci.
Secţiunea 45
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, Bisericii, la Kirtland, Ohio, la 7 martie 1831 (History of the Church, 1:158–163). Prefaţând înregistrarea acestei revelaţii, profetul declară că „În această perioadă a Bisericii . . . multe relatări false . . . şi poveşti stupide au fost publicate . . . şi au circulat . . . pentru a împiedica oamenii să studieze lucrarea şi să îmbrăţişeze credinţa . . . Dar spre bucuria sfinţilor . . . am primit cele ce urmează” (History of the Church, 1:158).
1–5, Hristos este avocatul nostru la Tatăl; 6–10, Evanghelia este un mesager care pregăteşte calea înaintea Domnului; 11–15, Enoh şi fraţii lui au fost primiţi de Domnul Însuşi; 16–23, Hristos dezvăluie semnele venirii Sale, aşa cum le-a dat pe Muntele Măslinilor; 24–38, Evanghelia va fi restaurată, vremurile neamurilor se vor împlini şi o boală devastatoare va acoperi ţara; 39–47, Semne, minuni şi Învierea vor însoţi a Doua Venire; 48–53, Hristos va sta pe Muntele Măslinilor şi iudeii vor vedea rănile din mâinile şi din picioarele Lui; 54–59, Domnul va domni în timpul Mileniului; 60–62, Profetul este instruit să înceapă traducerea Noului Testament prin care informaţii importante vor fi făcute cunoscute; 63–75, Sfinţilor li se porunceşte să se adune şi să clădească Noul Ierusalim la care vor veni oameni din toate naţiunile.
Secţiunea 46
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, Bisericii, la Kirtland, Ohio, la 8 martie 1831 (History of the Church, 1:163–165). În această perioadă de început a Bisericii, nu se stabilise încă o procedură unică pentru conducerea Bisericii. Totuşi, obiceiul de a nu admite decât membri şi simpatizanţi serioşi la adunările de împărtăşanie şi la alte adunări ale Bisericii devenise întrucâtva general. Această revelaţie exprimă dorinţa Domnului cu privire la reglementarea şi conducerea adunărilor.
1–2, Vârstnicii trebuie să conducă adunările, după cum sunt îndrumaţi de Spiritul Sfânt; 3–6, Cei care caută adevărul nu trebuie excluşi de la serviciile de împărtăşanie; 7–12, Cereţi de la Dumnezeu şi căutaţi darurile Spiritului; 13–26, Sunt enumerate unele din aceste daruri; 27–33, Conducătorilor Bisericii le este dată puterea de a discerne darurile Spiritului.
Secţiunea 47
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 8 martie 1831 (History of the Church, 1:166). Înaintea acestei perioade, Oliver Cowdery a slujit drept istoric şi registrator al Bisericii. John Whitmer nu căutase să fie numit istoric, dar, cerându-i-se să slujească în această funcţie, el spusese că se va supune voinţei Domnului în această problemă. El slujise, deja, ca secretar al profetului, înregistrând multe dintre revelaţiile primite la Fayette, zona New York.
1–4, John Whitmer este desemnat să ţină istoria Bisericii şi să scrie pentru profet.
Secţiunea 48
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, în martie 1831 (History of the Church, 1:166–167). Profetul L-a întrebat pe Domnul despre procedeul de procurare a terenurilor pentru stabilirea sfinţilor. Aceasta era o problemă importantă, având în vedere că membrii Bisericii, supunându-se poruncii Domnului de a se aduna în Ohio, emigrau din estul Statelor Unite (vezi secţiunile 37:1–3; 45:64).
1–3, Sfinţii din Ohio trebuie să împartă terenurile lor cu fraţii; 4–6, Sfinţii trebuie să cumpere terenuri, să construiască un oraş şi să urmeze sfatul oficianţilor care prezidează.
Secţiunea 49
Revelaţie dată prin Joseph Smith, profetul, lui Sidney Rigdon, Parley P. Pratt şi Leman Copley la Kirtland, Ohio, în martie 1831 (History of the Church, 1:167–169). (Unele surse istorice dau ca dată a acestei revelaţii luna mai 1831.) Leman Copley a îmbrăţişat Evanghelia, dar încă mai credea în unele învăţături ale shakerilor (Societatea unită a celor care cred în cea de-a Doua Apariţie a lui Hristos), din care făcuse parte mai înainte. Shakerii credeau, printre altele, că cea de-a Doua Venire a lui Hristos avusese loc deja şi că El apăruse sub forma unei femei, Ann Lee; botezul cu apă nu era considerat ca fiind esenţial; era interzisă cu desăvârşire consumarea cărnii de porc şi mulţi nu mâncau nici un fel de carne; şi viaţa celibatară era considerată superioară căsătoriei. În prefaţa acestei revelaţii, profetul a scris: „Pentru a avea o înţelegere mult mai perfectă a subiectului, L-am întrebat pe Domnul şi am primit ceea ce urmează” (History of the Church, 1:167). Revelaţia combate unele dintre concepţiile de bază ale shakerilor. Fraţii, mai sus menţionaţi, au dus o copie a acestei revelaţii la comunitatea shakerilor (lângă Cleveland, Ohio) şi le-au citit-o în întregime, dar ea a fost respinsă.
1–7, Ziua şi ceasul venirii lui Hristos vor rămâne necunoscute până când vine El; 8–14, Oamenii trebuie să se pocăiască, să creadă în Evanghelie şi să se supună rânduielilor pentru a obţine salvarea; 15–16, Căsătoria este rânduită de Dumnezeu; 17–21, Consumul de carne este aprobat; 22–28, Sionul va prospera şi lamaniţii vor înflori ca trandafirul înainte de cea de-a Doua Venire.
Secţiunea 50
Revelaţie dată prin Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, în mai 1831 (History of the Church, 1:170–173). Profetul declară că unii dintre vârstnici nu au înţeles manifestarea diferitelor spirite răspândite pe pământ şi că această declaraţie a fost dată drept răspuns la cererea lui specială privind această problemă. Aşa numitele fenomene spirituale nu erau rare printre membri, unii dintre ei pretinzând că au primit viziuni şi revelaţii.
1–5, Multe spirite false sunt răspândite pe pământ; 6–9, Vai de ipocriţi şi de cei care sunt alungaţi din Biserică; 10–14, Vârstnicii trebuie să predice Evanghelia prin Spirit; 15–22, Cei care predică şi cei care ascultă au nevoie să fie luminaţi de către Spirit; 23–25, Ceea ce nu edifică nu este de la Dumnezeu; 26–28, Credincioşii sunt posesorii tuturor lucrurilor; 29–36, Rugăciunile celor purificaţi sunt împlinite; 37–46, Hristos este Păstorul cel bun şi Piatra Israelului.
Secţiunea 51
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Thompson, Ohio, în mai 1831 (History of the Church, 1:173–174). În această perioadă, sfinţii care emigrau din statele din est au început să ajungă în Ohio şi a devenit necesar să se facă aranjamente precise pentru instalarea lor. Cum această acţiune aparţinea în special oficiului episcopului, episcopul Edward Partridge a cerut instrucţiuni cu privire la acest subiect şi profetul L-a întrebat pe Domnul.
1–8, Edward Partridge este numit să organizeze administraţia şi proprietăţile; 9–12, Sfinţii trebuie să acţioneze cinstit şi să primească o parte egală; 13–15, Ei trebuie să aibă o magazie a episcopului şi să organizeze bunurile după legea Domnului; 16–20, Ohio va fi un loc de adunare temporar.
Secţiunea 52
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, către vârstnicii Bisericii, la Kirtland, Ohio, la 7 iunie 1831 (History of the Church, 1:175–179). O conferinţă fusese ţinută la Kirtland, din 3 până la 6 iunie. La această conferinţă au fost efectuate primele rânduieli specifice oficiului de înalt preot şi au fost recunoscute unele manifestări ale spiritelor false şi înşelătoare care au fost mustrate.
1–2, S-a stabilit ca următoarea conferinţă să fie ţinută în Missouri; 3–8, Numirea unor vârstnici care să călătorească împreună; 9–11, Vârstnicii vor propovădui ceea ce au scris apostolii şi profeţii; 12–21, Cei care sunt luminaţi prin Spirit vor aduce fructele preaslăvirii şi ale înţelepciunii; 22–44, Unii vârstnici sunt numiţi să meargă înainte în lume să predice Evanghelia în timp ce călătoresc spre Missouri pentru conferinţă.
Secţiunea 53
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Algernon Sidney Gilbert, la Kirtland, Ohio, în iunie 1831, (History of the Church, 1:179–180). La cererea lui Sidney Gilbert, profetul L-a întrebat pe Domnul despre munca şi chemarea fratelui Gilbert în Biserică.
1–3, Sidney Gilbert a fost chemat şi ales să fie rânduit vârstnic în Biserică; 4–7, El trebuie, de asemenea, să slujească drept reprezentant al episcopului.
Secţiunea 54
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Newel Knight, la Kirtland, Ohio, în iunie 1831 (History of the Church, 1:180–181). Membrii Bisericii din ramura din Thompson, Ohio, aveau păreri diferite cu privire la problemele legate de consacrarea proprietăţilor. Egoismul şi lăcomia se manifestau şi Leman Copley a rupt legământul de a consacra ferma sa mare drept loc de moştenire pentru sfinţii care soseau din Colesville, New York. Ezra Thayre a fost implicat, de asemenea, în această controversă. Ca urmare, Newel Knight (preşedinte al ramurii din Thompson) şi alţi vârstnici veniseră la profet întrebând cum să procedeze. Profetul L-a întrebat pe Domnul şi a primit această revelaţie. (Vezi secţiunea 56, care este o continuare a problemei.)
1–6, Sfinţii trebuie să ţină legământul Evangheliei pentru a avea parte de milă; 7–10, Ei trebuie să rabde în suferinţă.
Secţiunea 55
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui William W. Phelps, la Kirtland, Ohio, în iunie 1831 (History of the Church, 1:184–186). William W. Phelps, un tipograf, şi familia lui tocmai ajunseseră în Kirtland şi profetul I-a cerut Domnului informaţii cu privire la el.
1–3, W. W. Phelps este chemat şi ales pentru a fi botezat, a fi rânduit vârstnic şi pentru a predica Evanghelia; 4, El trebuie, de asemenea, să scrie cărţi pentru copiii din şcolile Bisericii; 5–6, El trebuie să călătorească la Missouri, care va fi zona lucrărilor lui.
Secţiunea 56
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, în iunie 1831 (History of the Church, 1:186–188). Ezra Thayre, care fusese desemnat să călătorească la Missouri cu Thomas B. Marsh (vezi secţiunea 52:22), nu a putut să înceapă misiunea lui când acesta din urmă a fost gata. Vârstnicul Thayre nu era gata de plecare în călătoria lui, deoarece era implicat în problemele din Thompson, Ohio (vezi introducerea de la secţiunea 54). Domnul a răspuns la întrebarea profetului cu privire la această problemă, dându-i această revelaţie.
1–2, Sfinţii trebuie să-şi ia crucea şi să-L urmeze pe Domnul pentru a obţine salvarea; 3–13, Domnul porunceşte şi revocă şi nesupuşii sunt alungaţi; 14–17, Vai de cei bogaţi care nu-i ajută pe cei săraci şi vai de cei săraci ale căror inimi nu sunt frânte; 18–20, Binecuvântaţi sunt cei săraci care au inimile pure, pentru că ei vor moşteni pământul.
Secţiunea 57
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, în Sion, ţinutul Jackson, Missouri, la 20 iulie 1831 (History of the Church, 1:189–190). Respectând porunca Domnului (secţiunea 52), vârstnicii au călătorit din Kirtland în Missouri, cu multe şi diferite experienţe şi cu unele opoziţii. Gândindu-se la starea lamaniţilor şi la lipsa de civilizaţie, de rafinament şi de religie printre oameni, în general, profetul a exclamat: „Când va înflori deşertul ca un trandafir? Când va fi Sionul clădit în slava lui şi unde se va ridica Templul Tău către care toate naţiunile vor veni în ultimele zile?” (History of the Church, 1:189). Mai târziu, el a primit această revelaţie.
1–3, Independence, Missouri, este locul pentru oraşul Sionului şi pentru templu; 4–7, Sfinţii trebuie să cumpere pământ şi să primească moştenire în zona aceea; 8–16, Sidney Gilbert trebuie să înfiinţeze un magazin, W. W. Phelps trebuie să fie tipograf şi Oliver Cowdery trebuie să editeze materialul pentru publicare.
Secţiunea 58
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, în Sion, ţinutul Jackson, Missouri, la 1 august 1831 (History of the Church, 1:190–195). În prima zi de Sabat, după sosirea profetului şi a grupului său în ţinutul Jackson, a fost ţinut un serviciu religios şi doi membri au fost primiţi prin botez. În cursul acelei săptămâni, unii sfinţi din Colesville, din ramura Thompson, precum şi alţii au sosit (vezi secţiunea 54). Mulţi erau nerăbdători să afle voinţa Domnului cu privire la ei în acest nou loc al adunării.
1–5, Cei care îndură necazurile vor fi încoronaţi cu slavă; 6–12, Sfinţii trebuie să se pregătească pentru nunta Mielului şi ospăţul Domnului; 13–18, Episcopii sunt judecători în Israel; 19–23, Sfinţii trebuie să se supună legilor ţării; 24–29, Bărbaţii trebuie să folosească libertatea lor de a alege pentru a face bine; 30–33, Domnul porunceşte şi revocă; 34–43, Pentru a se pocăi, oamenii trebuie să mărturisească păcatele lor şi să le abandoneze; 44–58, Sfinţii trebuie să-şi cumpere moştenirile lor şi să se adune în Missouri; 59–65, Evanghelia trebuie predicată către fiecare făptură.
Secţiunea 59
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, în Sion, ţinutul Jackson, Missouri, la 7 august 1831 (History of the Church, 1:196–201). Înainte de a înregistra această revelaţie, profetul a descris ţara Sionului, unde poporul era adunat la acel moment. Ţara a fost consacrată, aşa cum a poruncit Domnul, şi amplasamentul pentru viitorul templu a fost dedicat. Domnul dă aceste porunci, aplicabile în mod special sfinţilor din Sion.
1–4, Sfinţii credincioşi din Sion vor fi binecuvântaţi; 5–8, Ei trebuie să-L iubească şi să-L slujească pe Domnul şi să ţină poruncile Lui; 9–19, Ţinând sfântă ziua Domnului, sfinţii sunt binecuvântaţi temporal şi spiritual; 20–24, Celor drepţi le este promisă pacea în această lume şi viaţă veşnică în lumea care vine.
Secţiunea 60
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, în ţinutul Jackson, Missouri, la 8 august 1831 (History of the Church, 1:201–202). Cu această ocazie, vârstnicii care fuseseră desemnaţi să se întoarcă în est au vrut să ştie cum să procedeze şi pe care drum şi în ce fel trebuie să călătorească.
1–9, Vârstnicii trebuie să predice Evanghelia în congregaţia celor răi; 10–14, Ei nu trebuie să-şi irosească timpul, nici să-şi îngroape talentele; 15–17, Ei pot să-şi spele picioarele, drept mărturie împotriva celor care resping Evanghelia.
Secţiunea 61
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, pe malul Râului Missouri, McIlwaine’s Bend, la 12 august 1831 (History of the Church, 1:202–205). În călătoria lor de întoarcere la Kirtland, profetul şi zece vârstnici călătoriseră pe Râul Missouri, în jos, într-o canoe. În cea de-a treia zi a călătoriei lor, au trecut prin multe experienţe periculoase. Într-o viziune la lumina zilei, vârstnicul William W. Phelps, l-a văzut pe nimicitorul călărind, în putere, pe suprafaţa apelor.
1–12, Domnul a decretat multe distrugeri pe apă; 13–22, Apele au fost blestemate de Ioan şi nimicitorul călăreşte pe suprafaţa lor; 23–29, Unii au puterea de a porunci apelor; 30–35, Vârstnicii trebuie să călătorească doi câte doi şi să predice Evanghelia; 36–39, Ei trebuie să se pregătească pentru venirea Fiului Omului.
Secţiunea 62
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, pe malul Râului Missouri, la Chariton, Missouri, la 13 august 1831 (History of the Church, 1:205–206). În acea zi, profetul şi grupul său, care erau pe drumul lor de la Independence la Kirtland, au întâlnit mai mulţi vârstnici care erau pe drumul spre ţinutul Sionului şi, după saluturi voioase, au primit această revelaţie.
1–3, Mărturiile sunt înscrise în cer; 4–9, Vârstnicii trebuie să călătorească şi să predice potrivit judecăţii lor şi după cum sunt îndrumaţi prin Spirit.
Secţiunea 63
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la sfârşitul lunii august 1831 (History of the Church, 1:206–211). La 27 august, profetul, Sidney Rigdon şi Oliver Cowdery ajunseseră în Kirtland după vizita lor în Missouri. Prefaţând înregistrarea acestei revelaţii, profetul a scris: „În aceste zile de început ale Bisericii, exista o mare dorinţă de a obţine cuvântul lui Dumnezeu cu privire la fiecare subiect care privea într-un fel salvarea noastră; şi cum ţinutul Sionului era acum cel mai important subiect temporal luat în considerare, I-am cerut Domnului mai multe informaţii despre adunarea sfinţilor şi despre cumpărarea pământului şi despre alte probleme” (History of the Church, 1:207).
1–6, O zi de mânie se va abate asupra celor răi; 7–12, Semnele vin prin credinţă; 13–19, Aceia care comit adulter în inimă vor nega credinţa şi vor fi aruncaţi în iazul de foc; 20, Credincioşii vor primi o moştenire pe pământul schimbat la Faţă; 21, Nu a fost încă revelată relatarea completă a evenimentelor de pe Muntele Schimbării la Faţă; 22–23, Cei care sunt supuşi primesc tainele împărăţiei; 24–31, Trebuie cumpărate moşteniri în Sion; 32–35, Domnul hotărăşte războaie şi cei răi îi omoară pe cei răi; 36–48, Sfinţii trebuie să se adune în Sion şi să asigure banii pentru a-l zidi; 49–54, Credincioşilor le sunt asigurate binecuvântări la cea de-a Doua Venire, în înviere şi în timpul Mileniului; 55–58, Aceasta este o zi de avertizare; 59–66, Numele Domnului este luat în deşert de către aceia care îl folosesc fără autoritate.
Secţiunea 64
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, vârstnicilor Bisericii, la Kirtland, Ohio, la 11 septembrie 1831 (History of the Church, 1:211–214). Profetul se pregătea să se mute la Hiram, Ohio, pentru a relua lucrarea de traducere a Bibliei care fusese lăsată la o parte în timp ce el fusese în Missouri. Un grup de fraţi, căruia i se poruncise să călătorească la Sion (Missouri), era angajat cu seriozitate în efectuarea pregătirilor pentru a pleca în octombrie. În cursul acestei perioade de activitate intensă, a fost primită această revelaţie.
1–11, Sfinţilor li se porunceşte să se ierte unul pe altul, ca nu cumva să rămână în ei păcatul mai mare; 12–22, Cei care nu se pocăiesc trebuie aduşi înaintea Bisericii; 23–25, Acela care plăteşte zeciuiala nu va fi ars la venirea Domnului; 26–32, Sfinţii sunt avertizaţi împotriva datoriilor; 33–36, Răzvrătiţii vor fi alungaţi din Sion; 37–40, Biserica va judeca naţiunile; 41–43, Sionul va înflori.
Secţiunea 65
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Hiram, Ohio, în octombrie 1831 (History of the Church, 1:218). Profetul a numit această revelaţie o rugăciune.
1–2, Cheile împărăţiei lui Dumnezeu sunt încredinţate omului pe pământ şi cauza Evangheliei va triumfa; 3–6, Împărăţia milenară a cerului va veni şi se va uni cu împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.
Secţiunea 66
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Orange, Ohio, la 25 octombrie 1831 (History of the Church, 1:219–221). Aceasta a fost prima zi a unei conferinţe importante. Prefaţând această revelaţie, profetul a scris: „La cererea lui William E. McLellin, L-am întrebat pe Domnul şi am primit următoarea revelaţie” (History of the Church, 1:220).
1–4, Legământul nepieritor este plenitudinea Evangheliei; 5–8, Vârstnicii trebuie să predice, să mărturisească şi să discute raţional cu oamenii; 9–13, Slujirea credincioasă, ca slujitor, asigură o moştenire de viaţă veşnică.
Secţiunea 67
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Hiram, Ohio, în noiembrie 1831 (History of the Church, 1:224–225). Ea a fost dată cu ocazia unei conferinţe speciale, în cursul căreia s-a discutat şi s-a decis publicarea revelaţiilor deja primite prin intermediul profetului de la Domnul (vezi introducerea de la secţiunea 1). S-a hotărât ca Oliver Cowdery şi John Whitmer să ia manuscrisul cu revelaţiile la Independence, unde W. W. Phelps îl va publica sub titlul Book of Commandments [Cartea Poruncilor]. Mulţi fraţi au mărturisit solemn că revelaţiile care au fost compilate în acel moment pentru a fi publicate erau absolut adevărate, aşa cum a fost mărturisit prin Duhul Sfânt revărsat asupra lor. Profetul scrie că, după ce revelaţia cunoscută ca secţiunea 1 fusese primită, au existat unele comentarii negative cu privire la modul de exprimare folosit în revelaţii. A urmat prezenta revelaţie.
1–3, Domnul aude rugăciunile şi veghează asupra vârstnicilor Săi; 4–9, El provoacă persoana cea mai înţeleaptă să reproducă una dintre revelaţiile Sale cele mai neînsemnate; 10–14, Vârstnicii credincioşi vor fi aduşi la viaţă prin Spirit şi vor vedea faţa lui Dumnezeu.
Secţiunea 68
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Hiram, Ohio, în noiembrie 1831, la cererea lui Orson Hyde, Luke S. Johnson, Lyman E. Johnson şi William E. McLellin (History of the Church, 1:227–229). Deşi această revelaţie a fost dată ca răspuns la rugăciunea făcută pentru ca să fie făcut cunoscut gândul Domnului cu privire la vârstnicii menţionaţi, o mare parte din conţinut se referă la întreaga Biserică.
1–5, Cuvintele vârstnicilor, atunci când sunt inspirate de Duhul Sfânt sunt scriptură; 6–12, Vârstnicii trebuie să meargă să predice şi să boteze şi semnele îi urmează pe adevăraţii credincioşi; 13–24, Primul născut dintre fii lui Aaron poate sluji ca episcop care prezidează (adică, să deţină cheile preşedinţiei în calitate de episcop) sub îndrumarea Primei Preşedinţii; 25–28, Părinţilor li se porunceşte să-i înveţe pe copiii lor Evanghelia; 29–35, Sfinţii trebuie să respecte Sabatul cu sârguinţă, să muncească şi să se roage.
Secţiunea 69
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Hiram, Ohio, în noiembrie 1831 (History of the Church, 1:234–235). Culegerea de revelaţii, care se intenţiona să fie publicată imediat, fusese aprobată la conferinţa specială din 1 noiembrie. La 3 noiembrie, revelaţia care apare aici ca secţiunea 133 a fost adăugată şi denumită supliment. Prin decizia conferinţei, Oliver Cowdery a fost numit să ducă manuscrisul culegerii de revelaţii şi porunci la Independence, Missouri, pentru tipărire. De asemenea, el trebuia să ia cu el banii care fuseseră daţi pentru zidirea Bisericii în Missouri. Cum drumul lui îl conducea la frontieră printr-un teritoriu foarte puţin populat, ar fi fost de dorit să aibă un tovarăş de călătorie.
1–2, John Whitmer trebuie să meargă cu Oliver Cowdery la Missouri; 3–8, El trebuie, de asemenea, să predice şi să strângă, să înregistreze şi să scrie date istorice.
Secţiunea 70
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 12 noiembrie 1831 (History of the Church, 1:235–237). Istoria scrisă de către profet menţionează că patru conferinţe speciale au fost ţinute de la 1 la 12 noiembrie, inclusiv. În ultima dintre aceste adunări, s-a discutat despre ce marea importanţă a lucrării Book of Commandments (Cartea Poruncilor), denumită mai târziu Doctrine and Covenants (Doctrina şi Legăminte); şi profetul se referă la aceasta ca fiind „temelia Bisericii în aceste zile din urmă şi un beneficiu pentru lume, arătând că cheile tainelor împărăţiei Salvatorului nostru sunt încredinţate omului” (History of the Church, 1:235).
1–5, Administratorii sunt numiţi să publice revelaţiile; 6–13, Aceia care lucrează în lucruri spirituale sunt demni de salariul lor; 14–18, Sfinţii trebuie să fie egali în lucrurile temporale.
Secţiunea 71
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, şi lui Sidney Rigdon, la Hiram, Ohio, la 1 decembrie 1831 (History of the Church, 1:238–239). Profetul continuase să traducă Biblia, cu Sidney Rigdon drept copistul lui, până când această revelaţie a fost primită, moment în care, traducerea a fost întreruptă pentru a permite să se îndeplinească instrucţiunile date aici. Fraţii trebuiau să meargă înainte să predice pentru a calma sentimentele neprieteneşti care se dezvoltaseră împotriva Bisericii, ca rezultat al publicării în ziar a unor articole de către Ezra Booth, care devenise apostat.
1–4, Joseph Smith şi Sidney Rigdon sunt trimişi să proclame Evanghelia; 5–11, Duşmanii sfinţilor vor fi făcuţi de ruşine.
Secţiunea 72
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 4 decembrie 1831 (History of the Church, 1:239–241). Mai mulţi vârstnici şi membri se adunaseră pentru a învăţa îndatoririle lor şi pentru a fi edificaţi mai departe în învăţăturile Bisericii. Această secţiune este o compilaţie a două revelaţii primite în aceeaşi zi. Versetele 1 până la 8 fac cunoscută chemarea lui Newel K. Whitney ca episcop. El a fost, atunci, chemat şi rânduit, după care au fost primite versetele 9 până la 26, dând informaţii suplimentare despre îndatoririle episcopului.
1–8, Vârstnicii trebuie să dea episcopului un raport despre administraţia lor; 9–15, Episcopul ţine magazia şi se îngrijeşte de cei săraci şi de cei în nevoie; 16–26, Episcopii trebuie să certifice demnitatea vârstnicilor.
Secţiunea 73
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, şi lui Sidney Rigdon, la Hiram, Ohio, la 10 ianuarie 1832 (History of the Church, 1:241–242). De la începutul lunii decembrie, profetul şi Sidney fuseseră ocupaţi cu predicarea, ceea ce a contribuit la reducerea sentimentelor defavorabile care apăruseră împotriva Bisericii (vezi introducerea de la secţiunea 71).
1–2, Vârstnicii trebuie să continue să predice; 3–6, Joseph Smith şi Sidney Rigdon trebuie să continue să traducă Biblia până când va fi terminată.
Secţiunea 74
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, la Hiram, Ohio, în ianuarie 1832 (History of the Church, 1:242). Profetul scrie: „După primirea cuvântului Domnului, de mai sus [D&L 73], am reînceput traducerea scripturilor şi am lucrat cu sârguinţă chiar până înainte de conferinţă, care urma să se ţină la 25 ianuarie. În timpul acestei perioade, am primit, de asemenea, următoarele, ca o explicaţie a Primei Epistole către Corinteni, capitolul 7, versetul 14” (History of the Church, 1:242).
1–5, Pavel îndrumă Biserica din zilele lui să nu respecte legea lui Moise; 6–7, Copiii mici sunt sfinţi şi sunt sfinţiţi prin ispăşire.
Secţiunea 75
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Amherst, Ohio, la 25 ianuarie 1832 (History of the Church, 1:242–245). Ea a fost dată cu ocazia unei conferinţe stabilite anterior. La această conferinţă, Joseph Smith a fost susţinut şi rânduit ca preşedinte al Înaltei Preoţii. Unii vârstnici, care întâmpinaseră greutăţi în încercarea de a-i face pe oameni să înţeleagă mesajul lor, doreau să înveţe mai în amănunt despre îndatoririle lor imediate. A urmat această revelaţie.
1–5, Vârstnicii credincioşi care predică Evanghelia vor obţine viaţă veşnică; 6–12, Rugaţi-vă să-l primiţi pe Mângâietor, care predică toate lucrurile; 13–22, Vârstnicii vor judeca pe aceia care resping mesajul lor; 23–36, Familiile misionarilor trebuie să primească ajutor de la Biserică.
Secţiunea 76
O viziune dată lui Joseph Smith, profetul, şi lui Sidney Rigdon, la Hiram, Ohio, la 16 februarie 1832 (History of the Church, 1:245–252). Prefaţând înregistrarea sa despre această revelaţie, profetul a scris: „La întoarcerea mea de la conferinţa din Amherst, am reluat traducerea scripturilor. După diversele revelaţii care fuseseră primite, era clar că multe puncte importante cu privire la salvarea omului fuseseră scoase din Biblie sau pierdute înainte să fie făcută compilaţia. Din adevărurile rămase apărea evident că, dacă Dumnezeu răsplătea pe fiecare după faptele făcute în trup, termenul ‘cer’, ca referinţă pentru căminul veşnic al sfinţilor, trebuie să includă mai mult decât o împărăţie. În consecinţă, . . . în timp ce traduceam Evanghelia după Ioan, eu şi cu vârstnicul Rigdon am avut această viziune” (History of the Church, 1:245). Această viziune a fost dată după ce profetul a tradus Ioan 5:29.
1–4, Domnul este Dumnezeu; 5–10, Tainele împărăţiei vor fi revelate tuturor credincioşilor; 11–17, Toţi se vor ridica la învierea celor drepţi sau a celor nedrepţi; 18–24, Locuitorii numeroaselor lumi sunt născuţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu prin ispăşirea lui Isus Hristos; 25–29, Un înger al lui Dumnezeu a căzut şi a devenit diavol; 30–49, Fiii pierzaniei vor cunoaşte o pedeapsă veşnică; toţi celalţi primesc unele grade de salvare; 50–70, Sunt descrise slava şi răsplata fiinţelor exaltate în împărăţia celestială; 71–80, Sunt descrişi aceia care vor moşteni împărăţia terestială; 81–113, Este explicată starea acelora din gloriile telestială, terestrială şi celestială; 114–119, Credincioşii pot vedea şi pot înţelege tainele împărăţiei lui Dumnezeu prin puterea Spiritului Sfânt.
Secţiunea 77
Revelaţie dată lui Joseph Smith, Profetul, la Hiram, Ohio, în martie 1832 (History of the Church, 1:253–255). Profetul a scris: „Cu privire la traducerea scripturilor, am primit următoarea explicaţie pentru Apocalipsa lui Ioan” (History of the Church, 1:253).
1–4, Animalele au spirit şi vor trăi în fericire veşnică pe un pământ nemuritor; 5–7, Acest pământ are o existenţă temporală de 7000 de ani; 8–10, Diferiţi îngeri restaurează Evanghelia şi slujesc pe pământ; 11, Pecetluirea celor 144.000; 12–14, Hristos va veni la începutul celui de-al şaptelea mileniu; 15, Doi profeţi vor fi ridicaţi pentru naţiunea iudaică.
Secţiunea 78
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Hiram, Ohio, în martie 1832 (History of the Church, 1:255–257). Ordinul a fost dat de Domnul lui Joseph Smith în scopul înfiinţării unei magazii pentru săraci. Nu totdeauna era de dorit ca identitatea persoanelor cărora Domnul se adresa în revelaţiile Sale să fie cunoscută în lume; de aceea, în publicarea acesteia şi a altor revelaţii următoare, fraţii au fost menţionaţi prin folosirea unor nume diferite de numele lor reale. Când n-a mai fost necesar să se păstreze necunoscute numele persoanelor, adevăratele nume au fost trecute, de atunci, în paranteze. Astăzi, deoarece nu mai există o necesitate vitală de a mai folosi nume codificate, sunt folosite aici numai numele reale aşa cum au fost date în manuscrisul original.
1–4, Sfinţii trebuie să organizeze şi să înfiinţeze o magazie; 5–12, Folosirea înţeleaptă a proprietăţilor lor va conduce la salvare; 13–14, Biserica trebuie să fie independentă de puterile pământeşti; 15–16, Mihail (Adam) slujeşte sub îndrumarea Celui Sfânt (Hristos); 17–22, Binecuvântaţi sunt credincioşii, pentru că ei vor moşteni toate lucrurile.
Secţiunea 79
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Hiram, Ohio, în martie 1832 (History of the Church, 1:257).
1–4, Jared Carter este chemat să predice Evanghelia prin Mângâietor.
Secţiunea 80
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Hiram, Ohio, în martie 1832 (History of the Church, 1:257).
1–5, Stephen Burnett şi Eden Smith sunt chemaţi să predice în orice loc aleg ei.
Secţiunea 81
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Hiram, Ohio, în martie 1832 (History of the Church, 1:257–258). Frederick G. Williams este chemat să fie înalt preot şi consilier în Preşedinţia Înaltei Preoţii. Documentele istorice arată că, atunci când a fost primită această revelaţie, în martie 1832, prin aceasta, Jesse Gause era chemat în oficiul de consilier al lui Joseph Smith în preşedinţie. Totuşi, când el nu a mai continuat să se comporte de o manieră conformă cu numirea lui, chemarea a fost ulterior transferată lui Frederick G. Williams. Revelaţia (datată martie 1832) trebuie privită ca un pas înainte spre organizarea oficială a Primei Preşedinţii, ea stabilind, în mod concret, oficiul de consilier în cadrul acesteia şi explicând demnitatea chemării. Fratele Gause a slujit un timp, dar a fost excomunicat din Biserică în decembrie 1832. Fratele Williams a fost rânduit la oficiul menţionat la 18 martie 1833.
1–2, Cheile împărăţiei sunt totdeauna deţinute de Prima Preşedinţie; 3–7, Dacă Frederick G. Williams este credincios în slujirea lui, el va avea viaţă veşnică.
Secţiunea 82
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, în ţinutul Jackson, Missouri, la 26 aprilie 1832 (History of the Church, 1:267–269). Revelaţia a fost dată cu ocazia unui consiliu general al Bisericii la care Joseph Smith, profetul, a fost susţinut ca preşedinte al Înaltei Preoţii, oficiu în care fusese rânduit mai înainte, la 25 ianuarie 1832, la o conferinţă a înalţilor preoţi, a vârstnicilor şi a membrilor, la Amherst, Ohio (vezi introducerea de la secţiunea 75). Înainte, în publicarea acestei revelaţii au fost folosite alte nume pentru a ascunde identitatea persoanelor citate (vezi introducerea de la secţiunea 78).
1–4, Cui i s-a dat mult i se va cere mult; 5–7, Întunericul domneşte în lume; 8–13, Domnul este obligat, când facem ceea ce spune El; 14–18, Sionul trebuie să crească în frumuseţe şi în sfinţenie; 19–24, Fiecare om trebuie să caute ceea ce este bun pentru aproapele său.
Secţiunea 83
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Independence, Missouri, la 30 aprilie 1832 (History of the Church, 1:269–270). Această revelaţie a fost primită de profet când era într-un consiliu cu fraţii lui.
1–4, Femeile şi copiii au dreptul la sprijin din partea soţilor şi a taţilor lor; 5–6, Văduvele şi orfanii au dreptul la sprijin din partea Bisericii.
Secţiunea 84
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 22 şi 23 septembrie 1832 (History of the Church, 1:286–295). În cursul lunii septembrie, vârstnicii începuseră să se întoarcă din misiunile lor în statele din est şi să întocmească rapoarte despre lucrările lor. În timp ce erau împreună, în acest moment de bucurie, a fost primită următoarea revelaţie. Profetul a numit-o revelaţie despre preoţie.
1–5, Noul Ierusalim şi templul vor fi clădite în Missouri; 6–17, Este dată succesiunea preoţiei de la Moise la Adam; 18–25, Preoţia cea mai mare deţine cheile cunoaşterii lui Dumnezeu; 26–32, Preoţia cea mai mică deţine cheile slujirii îngerilor şi a Evangheliei pregătitoare; 33–44, Oamenii obţin viaţă veşnică prin jurământul şi legământul preoţiei; 45–53, Spiritul lui Hristos luminează oamenii şi lumea este în păcat; 54–61, Sfinţii trebuie să mărturisească despre lucrurile pe care le-au primit; 62–76, Ei trebuie să predice Evanghelia şi semne vor urma; 77–91, Vârstnicii trebuie să meargă înainte, în lume, fără pungă sau traistă şi Domnul va avea grijă de nevoile lor; 92–97, Molime şi blesteme îi aşteaptă pe aceia care resping Evanghelia; 98–102, Este dat noul cântec al mântuirii Sionului; 103–110, Fiecare om să stea în oficiul său şi să muncească în chemarea sa; 111–120, Slujitorii Domnului să proclame lucrurile abominabile ale distrugerii din ultimele zile.
Secţiunea 85
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 27 noiembrie 1832 (History of the Church, 1:298–299). Această secţiune este un extras dintr-o scrisoare a profetului către W. W. Phelps, care trăia în Independence, Missouri. A fost dată pentru a răspunde la întrebările despre acei sfinţi care se mutaseră în Sion, dar care nu primiseră moştenirile lor conform ordinului stabilit în Biserică.
1–5, Moştenirile în Sion trebuie primite prin consacrare; 6–12, Cineva puternic şi cu tărie le va da sfinţilor moştenirea lor în Sion.
Secţiunea 86
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 6 decembrie 1832 (History of the Church, 1:300). Această revelaţie a fost primită în timp ce profetul revedea şi edita manuscrisul traducerii Bibliei.
1–7, Domnul dă semnificaţia pildei grâului şi a neghinei; 8–11, El explică binecuvântările preoţiei pentru aceia care sunt moştenitori legitimi după trup.
Secţiunea 87
Revelaţie şi profeţie despre război, dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la 25 decembrie 1832, (History of the Church, 1:301–302). Această secţiune a fost primită într-o perioadă în care fraţii reflectau şi judecau despre sclavia africanilor pe continentul american şi despre sclavia copiilor oamenilor din lumea întreagă.
1–4, Este profeţit războiul dintre statele nordice şi statele sudice; 5–8, Mari calamităţi se vor abate asupra locuitorilor pământului.
Secţiunea 88
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 27 decembrie 1832 (History of the Church, 1:302–312). A fost denumită de profet „frunza de măslin . . . culeasă din Arborele Paradisului, mesajul de pace al Domnului pentru noi” (History of the Church, 1:316). În documentele istorice, se arată că părţi ale acestei revelaţii au fost primite la 27 şi 28 decembrie 1832 şi la 3 ianuarie 1833.
1–5, Sfinţii credincioşi îl primesc pe Mângâietor, care este promisiunea vieţii veşnice; 6–13, Toate lucrurile sunt controlate şi guvernate de lumina lui Hristos; 14–16, Prin mântuire vine învierea; 17–31, Supunerea faţă de legile celestiale, terestriale sau telestiale pregăteşte oamenii pentru împărăţiile şi gloriile respective; 32–35, Aceia care doresc să trăiască în păcat rămân încă întinaţi; 36–41, Toate împărăţiile sunt guvernate prin lege; 42–45, Dumnezeu a dat o lege pentru toate lucrurile; 46–50, Omul îl va înţelege chiar pe Dumnezeu; 51–61, Pilda omului care îşi trimite slujitorii săi pe câmp şi îi vizitează pe rând; 62–73, Apropiaţi-vă de Domnul şi Îi veţi vedea faţa; 74–80, Sfinţiţi-vă şi învăţaţi-vă unii pe alţii; 81–85, Fiecare om care a fost avertizat trebuie să îl avertizeze pe aproapele lui; 86–94, Semne, perturbarea elementelor şi îngerii pregătesc calea pentru venirea Domnului; 95–102, Trâmbiţe îngereşti cheamă morţii să se ridice în ordinea lor; 103–116, Trâmbiţe îngereşti proclamă restaurarea Evangheliei, căderea Babilonului şi bătălia marelui Dumnezeu; 117–126, Căutaţi să învăţaţi, să stabiliţi o casă a Domnului (un templu) şi să vă îmbrăcaţi cu legătura carităţii; 127–141, Este prezentat ordinul şcolii profeţilor, inclusiv rânduiala spălării picioarelor.
Secţiunea 89
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 27 februarie 1833 (History of the Church, 1:327–329). Ca urmare a faptului că fraţii foloseau tutunul la întâlnirile lor din acel timp, profetul a fost îndrumat să mediteze asupra problemei; în consecinţă, el L-a întrebat pe Domnul cu privire la aceasta. A rezultat această revelaţie, cunoscută drept Cuvântul de Înţelepciune. Primele trei versete au fost scrise de către profet, în versiunea originală, ca o inspirată introducere şi descriere.
1–9, Folosirea vinului, a băuturilor tari, a tutunului şi a băuturilor fierbinţi este interzisă; 10–17, Ierburile comestibile, fructele, carnea şi grâul sunt rânduite pentru a fi folosite de oameni şi de animale; 18–21, Supunerea faţă de legile Evangheliei, inclusiv Cuvântul de Înţelepciune, aduce binecuvântări temporale şi spirituale.
Secţiunea 90
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 8 martie 1833 (History of the Church, 1:329–331). Această revelaţie este un nou pas către înfiinţarea Primei Preşedinţii (vezi introducerea de la secţiunea 81); în consecinţă, consilierii menţionaţi au fost rânduiţi la 18 martie 1833.
1–5, Cheile împărăţiei sunt încredinţate lui Joseph Smith şi, prin el, Bisericii; 6–7, Sidney Rigdon şi Frederick G. Williams trebuie să slujească în Prima Preşedinţie; 8–11, Evanghelia trebuie predicată naţiunilor lui Israel, neamurilor şi iudeilor, fiecare om auzind în propria sa limbă; 12–18, Joseph Smith şi consilierii lui trebuie să organizeze Biserica în ordine; 19–37, Diferite persoane sunt sfătuite de către Domnul să umble în dreptate şi să slujească în împărăţia Sa.
Secţiunea 91
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 9 martie 1833 (History of the Church, 1:331–332). În acel timp, profetul era ocupat cu traducerea Vechiului Testament. Ajungând la partea scrierilor vechi, numite apocrife, el L-a întrebat pe Domnul şi a primit aceste instrucţiuni.
1–3, Apocrifele sunt traduse, în majoritate, corect, dar conţin multe interpolări, făcute de mâna oamenilor, care nu sunt adevărate; 4–6, Ele sunt în folosul acelora care sunt luminaţi de către Spirit.
Secţiunea 92
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 15 martie 1833 (History of the Church, 1:333). Revelaţia este adresată lui Frederick G. Williams, care fusese recent numit consilier în Prima Preşedinţie.
1–2, Domnul dă o poruncă cu privire la admiterea în ordinul unit.
Secţiunea 93
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 6 mai 1833 (History of the Church, 1:343–346).
1–5, Toţi aceia care sunt credincioşi Îl vor vedea pe Domnul; 6–18, Ioan a mărturisit că Fiul lui Dumnezeu a mers din har în har până când a primit plenitudinea slavei Tatălui; 19–20, Oamenii credincioşi, mergând din har în har, vor primi, de asemenea, din plenitudinea Sa; 21–22, Aceia care sunt născuţi prin intermediul lui Hristos sunt Biserica Primului Născut; 23–28, Hristos a primit plenitudinea a întregului adevăr şi omul, prin supunere, poate face la fel; 29–32, Omul a fost la început cu Dumnezeu; 33–35, Elementele sunt veşnice şi omul poate primi plenitudinea bucuriei în înviere; 36–37, Slava lui Dumnezeu este inteligenţa; 38–40, Copiii sunt inocenţi înaintea lui Dumnezeu datorită mântuirii lui Hristos; 41–53, Fraţilor care conduc li se porunceşte să pună în ordine familiile lor.
Secţiunea 94
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 6 mai 1833 (History of the Church, 1:346–347). Hyrum Smith, Reynolds Cahoon şi Jared Carter sunt numiţi ca un comitet pentru construirea Bisericii.
1–9, Domnul dă o poruncă cu privire la construirea unei case de lucru pentru preşedinţie; 10–12, Trebuie construită o tipografie; 13–17, Sunt desemnate anumite moşteniri.
Secţiunea 95
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 1 iunie 1833 (History of the Church, 1:350–352). Această revelaţie este o continuare de directive divine pentru a construi case pentru rugăciuni şi instruire, în special casa Domnului (vezi secţiunea 88:119–136 şi secţiunea 94).
1–6, Sfinţii sunt dojeniţi pentru că nu au construit casa Domnului; 7–10, Domnul doreşte să folosească această casă a Sa pentru a înzestra oamenii cu putere de sus; 11–17, Casa trebuie să fie dedicată ca loc de rugăciune şi pentru şcoala apostolilor.
Secţiunea 96
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, care arată organizarea oraşului sau a ţăruşului Sionului, la Kirtland, Ohio, la 4 iunie 1833, drept exemplu pentru sfinţii din Kirtland (History of the Church, 1:352–353). Ea a fost dată cu ocazia unei conferinţe a înalţilor preoţi şi subiectul principal luat în considerare a fost modul de folosire a unor terenuri, cunoscute sub denumirea de ferma French, care erau în posesia Bisericii, lângă Kirtland. Având în vedere că la conferinţă nu s-a putut cădea de acord cu privire la cine urma să aibă sub control ferma, toţi au căzut de acord să-L întrebe pe Domnul cu privire la această problemă.
1, Ţăruşul Sion din Kirtland va fi întărit; 2–5, Episcopul trebuie să împartă moştenirile pentru sfinţi; 6–9, John Johnson trebuie să fie membru al ordinului unit.
Secţiunea 97
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 2 august 1833 (History of the Church, 1:400–402). Această revelaţie tratează, în special, problemele sfinţilor din Sion, ţinutul Jackson, Missouri, ca răspuns la cererea profetului către Domnul de a primi informaţii. Membrii Bisericii din Missouri erau în acest timp subiectul unei severe persecuţii şi, la 23 iulie 1833, fuseseră obligaţi să semneze o înţelegere de părăsire a ţinutului Jackson.
1–2, Mulţi dintre sfinţii din Sion (ţinutul Jackson, Missouri) sunt binecuvântaţi pentru devotamentul lor; 3–5, Parley P. Pratt este lăudat pentru lucrările lui la şcoala din Sion; 6–9, Cei care respectă legămintele lor sunt acceptaţi de către Domnul; 10–17, Trebuie să se construiască în Sion o casă în care cei care au inima pură Îl vor vedea pe Dumnezeu; 18–21, Sion înseamnă cei care au inima pură; 22–28, Sionul va scăpa de flagelul Domnului, dacă el este credincios.
Secţiunea 98
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 6 august 1833 (History of the Church, 1:403–406). Această revelaţie a venit ca urmare a persecuţiilor suferite de sfinţii din Missouri. Era natural ca sfinţii din Missouri, suferind fizic şi, de asemenea, pierzându-şi proprietăţile, să simtă o înclinare spre represalii şi răzbunare. De aceea, Domnul a dat această revelaţie. Cu toate că unele veşti despre problemele din Missouri ajunseseră, fără îndoială, la profet în Kirtland (la o mie cinci sute de kilometri distanţă), gravitatea situaţiei, la această dată, a putut fi cunoscută de el numai prin revelaţie.
1–3, Suferinţele sfinţilor vor fi pentru binele lor; 4–8, Sfinţii trebuie să fie în favoarea legii constituţionale a ţării; 9–10, Trebuie susţinuţi oamenii cinstiţi, înţelepţi şi buni în posturile guvernamentale; 11–15, Aceia care îşi sacrifică vieţile pentru cauza Domnului vor avea viaţă veşnică; 16–18, Renunţaţi la război şi proclamaţi pacea; 19–22, Sfinţii din Kirtland sunt mustraţi şi lor li se porunceşte să se pocăiască; 23–32, Domnul dezvăluie legile Sale cu privire la persecuţiile şi suferinţele impuse poporului Său; 33–38, Războiul este justificat numai când porunceşte Domnul; 39–48, Sfinţii trebuie să-i ierte pe duşmanii lor, care, dacă se pocăiesc, vor scăpa, de asemenea, de răzbunarea Domnului.
Secţiunea 99
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui John Murdock, în luna august 1832, la Hiram, Ohio. Cu toate că, începând cu 1876, în ediţiile Doctrină şi Legăminte, această revelaţie este menţionată ca fiind primită în Kirtland, Ohio, în august 1833, ediţiile mai vechi şi alte înregistrări istorice atestă că cealaltă dată este corectă.
1–8, John Murdock este chemat să proclame Evanghelia şi aceia care îl primesc pe el, Îl primesc pe Domnul şi vor obţine milostenie.
Secţiunea 100
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, şi lui Sidney Rigdon, la Perrysburg, New York, la 12 octombrie 1833 (History of the Church, 1:416, 419–421). Cei doi fraţi, absentând mai multe zile de lângă familiile lor, erau îngrijoraţi cu privire la ele.
1–4, Joseph şi Sidney trebuie să predice Evanghelia pentru salvarea sufletelor; 5–8, Ceea ce vor spune li se va da lor chiar în ceasul acela; 9–12, Sidney trebuie să fie purtătorul de cuvânt şi Joseph trebuie să fie un revelator şi să fie puternic în mărturie; 13–17, Domnul va creşte un popor pur şi supuşii vor fi salvaţi.
Secţiunea 101
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 16 decembrie 1833 (History of the Church, 1:458–464). În această perioadă, sfinţii care se adunaseră în Missouri sufereau persecuţii mari. Mulţimi răufăcătoare i-au gonit din casele lor din ţinutul Jackson; unii dintre sfinţi încercaseră să se stabilească în ţinutul Van Buren, dar persecuţiile i-au urmat. Grupul principal al sfinţilor se afla în acea perioadă în ţinutul Clay, Missouri. Ameninţările cu moartea împotriva anumitor membri ai Bisericii erau numeroase. Oamenii îşi pierduseră mobilele, îmbrăcămintea, vitele şi alte bunuri personale şi mare parte din recoltele lor fuseseră distruse.
1–8, Sfinţii sunt pedepsiţi şi năpăstuiţi din cauza păcatelor lor; 9–15, Indignarea Domnului se va abate asupra naţiunilor, dar poporul Său va fi adunat şi consolat; 16–21, Sionul şi ţăruşii lui vor fi stabiliţi; 22–31, Natura vieţii în timpul mileniului este stabilită; 32–42, Sfinţii vor fi binecuvântaţi şi răsplătiţi în acel moment; 43–62, Pilda tânărului nobil şi a arborilor de măslin reprezintă greutăţile şi mântuirea finală a Sionului; 63–75, Sfinţii trebuie să continue să se adune; 76–80, Domnul a stabilit Constituţia Statelor Unite; 81–101, Sfinţii trebuie să intervină pentru repararea nedreptăţilor potrivit pildei femeii şi a judecătorului nedrept.
Secţiunea 102
Acestea sunt procesele-verbale privind organizarea primului înalt consiliu al Bisericii la Kirtland, Ohio, la 17 februarie 1834 (History of the Church, 2:28–31). Procesele-verbale originale au fost întocmite de către vârstnicii Oliver Cowdery şi Orson Hyde. Două zile mai târziu, procesele-verbale au fost corectate de către profet, citite înaltului consiliu şi acceptate de către acesta. Versetele 30–32, având legătură cu Consiliul celor Doisprezece Apostoli, au fost adăugate de către profetul Joseph Smith în 1835, când el a pregătit această secţiune pentru publicare în Doctrină şi Legăminte.
1–8, Un înalt consiliu este desemnat să regleze dificultăţile care intervin în Biserică; 9–18, Sunt date procedeele de urmat pentru cazurile audiate; 19–23, Preşedintele consiliului dă decizia; 24–34, Este stabilită procedura de apel.
Secţiunea 103
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 24 februarie 1834 (History of the Church, 2:36–39). Această revelaţie a fost primită după sosirea în Kirtland, Ohio, a lui Parley P. Pratt şi a lui Lyman Wight, care veniseră din Missouri pentru a se consulta cu profetul cu privire la ajutarea şi restaurarea sfinţilor în pământurile lor din ţinutul Jackson.
1–4, De ce a permis Domnul ca sfinţii din ţinutul Jackson să fie persecutaţi; 5–10, Sfinţii vor fi victorioşi dacă ţin poruncile; 11–20, Mântuirea Sionului va veni prin putere şi Domnul va merge înaintea poporului Său; 21–28, Sfinţii trebuie să se adune în Sion şi aceia care îşi vor da viaţa o vor găsi din nou; 29–40, Unii fraţi sunt chemaţi să organizeze tabăra Sionului şi să meargă la Sion; lor li se promite victoria, dacă sunt credincioşi.
Secţiunea 104
Revelaţie dată la 23 aprilie 1834 lui Joseph Smith, profetul, cu privire la ordinul unit sau ordinul Bisericii în beneficiul celor săraci (History of the Church, 2:54–60). Ea a fost dată cu ocazia unui consiliu, ţinut de Prima Preşedinţie şi de alţi înalţi preoţi, în care nevoile temporale, urgente, ale oamenilor au fost luate în considerare. Ordinul unit din Kirtland urma să fie desfiinţat temporar şi reorganizat şi proprietăţile administraţiei urmau să fie împărţite între membrii ordinului.
1–10, Sfinţii care păcătuiesc faţă de ordinul unit vor fi blestemaţi; 11–16, Domnul are grijă de sfinţi în felul Lui; 17–18, Legea Evangheliei guvernează grija faţă de săraci; 19–46, Sunt indicate administraţia şi binecuvântările pentru unii membri; 47–53, Ordinul unit din Kirtland şi ordinul din Sion trebuie să funcţioneze separat; 54–66, Este stabilită vistieria sfântă a Domnului pentru tipărirea scripturilor; 67–77, Vistieria generală a ordinului unit trebuie să funcţioneze pe baza consimţământului comun; 78–86, Cei care sunt în ordinul unit trebuie să-şi plătească toate datoriile şi Domnul îi va elibera de sclavie financiară.
Secţiunea 105
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Fishing River, Missouri, la 22 iunie 1834 (History of the Church, 2:108–111). Violenţele mulţimilor răufăcătoare împotriva sfinţilor din Missouri crescuseră şi grupuri organizate din câteva ţinuturi declaraseră intenţia lor de a distruge oamenii. Profetul venise la Kirtland în fruntea unui grup cunoscut sub numele de Tabăra Sionului, aducând îmbrăcăminte şi provizii. În timp ce acest grup îşi ridicase tabăra la Fishing River, profetul a primit această revelaţie.
1–5, Sionul va fi clădit conform legii celestiale; 6–13, Mântuirea Sionului este amânată pentru puţin timp; 14–19, Domnul va lupta în bătăliile pentru Sion; 20–26, Sfinţii trebuie să fie înţelepţi şi să nu se laude cu lucrări puternice în timp ce se adună; 27–30, Trebuie cumpărate terenurile din ţinutul Jackson şi din împrejurimile lui; 31–34, Vârstnicii trebuie să primească o înzestrare în casa Domnului, în Kirtland; 35–37, Sfinţii care sunt atât chemaţi, cât şi aleşi vor fi sfinţiţi; 38–41, Sfinţii trebuie să ridice un steag al păcii pentru lume.
Secţiunea 106
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 25 noiembrie 1834 (History of the Church, 2:170-171). Această revelaţie este adresată lui Warren A. Cowdery, un frate mai în vârstă al lui Oliver Cowdery.
1–3, Warren A. Cowdery este numit oficiant care să prezideze local; 4–5, A Doua Venire nu-i va surprinde ca un hoţ pe copiii luminii; 6–8, Slujirea credincioasă în Biserică este urmată de mari binecuvântări.
Secţiunea 107
Revelaţie despre preoţie, dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, datată 28 martie 1835 (History of the Church, 2:209–217). La data menţionată, Cei Doisprezece s-au reunit în consiliu, mărturisind slăbiciunile şi lipsurile lor personale, exprimând pocăinţa şi cerând noi îndrumări de la Domnul. Ei erau pe punctul de a se despărţi pentru a merge în misiuni în districtele stabilite. Deşi părţi ale acestei secţiuni au fost primite la data menţionată, înregistrările istorice afirmă că diferite părţi au fost primite în momente diferite, unele dintre ele începând cu luna noiembrie 1831.
1–6, Sunt două preoţii: cea a lui Melhisedec şi cea a lui Aaron; 7–12, Cei care deţin Preoţia lui Melhisedec au puterea să oficieze în toate oficiile Bisericii; 13–17, Episcopatul prezidează asupra Preoţiei lui Aaron, care administrează rânduieli temporale; 18–20, Preoţia lui Melhisedec deţine cheile tuturor binecuvântărilor spirituale; Preoţia lui Aaron deţine cheile slujirii îngerilor; 21–38, Prima Preşedinţie, Cei Doisprezece şi Cei Şaptezeci constituie cvorumurile care prezidează, ale căror decizii trebuie luate în unitate şi dreptate; 39–52, Ordinul patriarhal este stabilit de la Adam la Noe; 53–57, Sfinţii din vechime s-au adunat la Adam-ondi-Ahman şi Domnul le-a apărut; 58–67, Cei Doisprezece trebuie să-i organizeze pe oficianţii Bisericii; 68–76, Episcopii slujesc drept judecători generali în Israel; 77–84, Prima Preşedinţie constituie curtea cea mai înaltă a Bisericii; 85–100, Preşedinţii preoţiei guvernează asupra cvorumurilor lor respective.
Secţiunea 108
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Kirtland, Ohio, la 26 decembrie 1835 (History of the Church, 2:345). Această secţiune a fost primită la cererea lui Lyman Sherman, care fusese rânduit, anterior, înalt preot şi în cadrul Celor Şaptezeci şi care venise la profet să ceară o revelaţie care să-i facă cunoscută îndatorirea sa.
1–3, Lui Lyman Sherman îi sunt iertate păcatele; 4–5, El se va număra printre vârstnicii conducători ai Bisericii; 6–8, El este chemat să predice Evanghelia şi să-i întărească pe fraţii lui.
Secţiunea 109
Rugăciune spusă la dedicarea templului din Kirtland, Ohio, la 27 martie 1836 (History of the Church, 2:420–426). Conform declaraţiei scrise de profet, această rugăciune i-a fost dată lui prin revelaţie.
1–5, Templul din Kirtland a fost clădit pentru a fi un loc în care să vină Fiul Omului; 6–21, Trebuie să fie o casă de rugăciune, de post, de credinţă, de învăţare, de slavă şi ordine şi o casă a lui Dumnezeu; 22–33, Fie ca cei care nu se pocăiesc şi care se opun oamenilor Domnului să fie înfruntaţi; 34–42, Fie ca sfinţii să meargă înainte în lume, în putere, să-i adune pe cei drepţi spre Sion; 43–53, Fie ca sfinţii să fie salvaţi de lucrurile teribile care vor fi revărsate asupra celor răi în ultimele zile; 54–58, Fie ca naţiunile şi popoarele şi Bisericile să fie pregătite pentru Evanghelie; 59–67, Fie ca iudeii, lamaniţii şi tot Israelul să fie mântuiţi; 68–80. Fie ca sfinţii să fie încoronaţi cu slavă şi onoare şi să câştige salvarea veşnică.
Secţiunea 110
Viziuni manifestate la 3 aprilie 1836 lui Joseph Smith, profetul, şi lui Oliver Cowdery în templul din Kirtland, Ohio (History of the Church , 2:435–436). Ea a avut loc cu ocazia unei întâlniri în ziua de Sabat. Profetul a prefaţat înregistrarea sa despre aceste manifestări cu următoarele cuvinte: „După-amiaza, ajutam pe ceilalţi preşedinţi în distribuirea cinei Domnului către membrii Bisericii, primind-o de la Cei Doisprezece care aveau privilegiul să oficieze, în acea zi, la masa sacră. După ce am făcut acest serviciu fraţilor mei, m-am retras spre pupitru, vălul fiind lăsat, şi am îngenuncheat, împreună cu Oliver Cowdery, într-o rugăciune solemnă şi liniştită. După ce ne-am ridicat din rugăciune, ne-a fost dată următoarea viziune” (History of the Church, 2:435).
1–10, Domnul Iehova apare în slavă şi acceptă Templul Kirtland drept casa Sa; 11–12, Moise şi Elias apar fiecare şi conferă cheile şi dispensaţiile lor; 13–16, Ilie se întoarce şi conferă cheile dispensaţiei sale, aşa cum a fost promis de Maleahi.
Secţiunea 111
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Salem, Massachusetts, la 6 august 1836 (History of the Church, 2:465–466). În acest timp, conducătorii Bisericii aveau datorii mari, din cauza lucrărilor lor din cadrul slujirii. Auzind că o sumă mare de bani va fi disponibilă pentru ei în Salem, profetul, Sidney Rigdon, Hyrum Smith şi Oliver Cowdery au călătorit de la Kirtland, Ohio, până acolo pentru a examina această afirmaţie, predicând, de asemenea, Evanghelia. Fraţii s-au ocupat de unele treburi ale Bisericii şi au ţinut unele predici. Când a devenit evident că nu vor fi bani disponibili, ei s-au întors la Kirtland. Cuvintele din această revelaţie fac referire la mai multe fapte esenţiale din acest episod.
1–5, Domnul are grijă de nevoile temporale ale slujitorilor Săi; 6–11, El va arăta milostenie faţă de Sion şi va aranja toate lucrurile pentru binele slujitorilor Săi.
Secţiunea 112
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, lui Thomas B. Marsh, la Kirtland, Ohio, la 23 iulie 1837 (History of the Church, 2:499–501). Această revelaţie conţine cuvântul Domnului către Thomas B. Marsh cu privire la Cei Doisprezece Apostoli ai Mielului. Profetul a scris că această revelaţie a fost primită în ziua în care Evanghelia a fost predicată pentru prima oară în Anglia. Thomas B. Marsh era în acea vreme preşedintele Cvorumului Celor Doisprezece Apostoli.
1–10, Cei Doisprezece trebuie să trimită Evanghelia şi să-şi înalţe glasul de avertizare către toate naţiunile şi toate popoarele; 11–15, Ei trebuie să-şi ia crucea, să-L urmeze pe Isus şi să hrănească oile Sale; 16–20, Aceia care primesc Prima Preşedinţie, Îl primesc pe Domnul; 21–29, Întunericul acoperă pământul şi numai aceia care cred şi sunt botezaţi vor fi salvaţi; 30–34, Prima Preşedinţie şi Cei Doisprezece deţin cheile dispensaţiei plenitudinii timpurilor.
Secţiunea 113
Răspunsuri la unele întrebări despre scrierile lui Isaia, date prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, în martie 1838 (History of the Church, 3:9–10).
1–6, Sunt identificate tulpina lui Isai, ramura care va ieşi şi rădăcinile lui Isai; 7–10, Urmaşii împrăştiaţi ai Sionului au dreptul la preoţie şi sunt chemaţi să se întoarcă la Domnul.
Secţiunea 114
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Far West, Missouri, la 17 aprilie 1838 (History of the Church, 3:23).
1–2, Poziţiile deţinute în Biserică de către aceia care nu sunt credincioşi vor fi date altora.
Secţiunea 115
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Far West, Missouri, la 26 aprilie 1838, care face cunoscută voinţa lui Dumnezeu cu privire la construirea acelui loc şi a casei Domnului (History of the Church, 3:23–25). Această revelaţie este adresată oficianţilor care prezidează asupra Bisericii.
1–4, Domnul numeşte Biserica Sa, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă; 5–6, Sion şi ţăruşii lui sunt locuri de apărare şi refugiu pentru sfinţi; 7–16, Sfinţilor li se porunceşte să construiască o casă a Domnului în Far West; 17–19, Joseph Smith deţine cheile împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.
Secţiunea 116
Revelaţie dată lui Joseph Smith, profetul, lângă Wight’s Ferry, în locul numit Spring Hill, ţinutul Daviess, Missouri, la 19 mai 1838 (History of the Church, 3:35).
Secţiunea 117
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Far West, Missouri, la 8 iulie 1838, cu privire la îndatoririle imediate ale lui William Marks, Newel K. Whitney şi Oliver Granger (History of the Church, 3:45–46).
1–9, Slujitorii Domnului nu trebuie să poftească la lucrurile temporale pentru că „ce înseamnă proprietăţile pentru Domnul?”; 10–16, Ei trebuie să abandoneze meschinăriile sufletului şi sacrificiile lor vor fi sfinte pentru Domnul.
Secţiunea 118
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Far West, Missouri, la 8 iulie 1838, ca răspuns la rugămintea, „Arată-ne voinţa Ta, o, Doamne, cu privire la Cei Doisprezece” (History of the Church, 3:46).
1–3, Domnul va avea grijă de familiile Celor Doisprezece; 4–6, Sunt ocupate locurile vacante din rândul Celor Doisprezece.
Secţiunea 119
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Far West, Missouri, la 8 iulie 1838, ca răspuns la rugăciunea sa: „O, Doamne! arată-i slujitorului Tău cât de mult ceri Tu din proprietăţile poporului Tău drept zeciuială” (History of the Church, 3:44). Legea zeciuielii, aşa cum este ea înţeleasă astăzi, nu fusese dată Bisericii înainte de această revelaţie. Termenul de zeciuială în rugăciunea citată mai sus şi în revelaţiile precedente (64:23; 85:3; 97:11) nu reprezenta doar o zecime, ci toate ofrandele voluntare sau contribuţiile la fondurile Bisericii. Domnul dăduse Bisericii, mai înainte, legea consacrării şi administrării proprietăţii, prin care membrii (în special vârstnicii conducători) intrau într-un legământ care urma să fie veşnic. Datorită nerespectării acestui legământ din partea multora, Domnul l-a retras pentru un timp şi a dat în schimb legea zeciuielii pentru întreaga Biserică. Profetul L-a întrebat pe Domnul cât de mult cere El din proprietăţile lor pentru scopuri sacre. Răspunsul a fost această revelaţie.
1–5, Sfinţii trebuie să plătească surplusul proprietăţilor lor şi, după aceea, să plătească drept zeciuială, a zecea parte din venitul lor anual; 6–7, Asemenea procedură va sfinţi ţinutul Sionului.
Secţiunea 120
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Far West, Missouri, la 8 iulie 1838, care face cunoscute dispoziţiile cu privire la proprietăţile date ca zeciuială aşa cum s-a menţionat în revelaţia precedentă, secţiunea 119 (History of the Church, 3:44).
Secţiunea 121
Rugăciune şi profeţii scrise, la 20 martie 1839, de către Joseph Smith, profetul, în timp ce era prizonier în închisoarea din Liberty, Missouri (History of the Church, 3:289–300). Profetul şi câţiva tovarăşi erau de luni de zile în închisoare. Cererile şi apelurile lor adresate puterii executive şi judecătoreşti nu le aduseseră nici o alinare.
1–6, Profetul se roagă la Domnul pentru sfinţii suferinzi; 7–10, Domnul îi transmite pace în suflet; 11–17, Blestemaţi să fie toţi aceia care lansează acuzaţii false de păcătuire împotriva oamenilor Domnului; 18–25, Ei nu vor avea dreptul la preoţie şi vor fi blestemaţi; 26–32, Sunt promise revelaţii glorioase acelora care îndură cu curaj; 33–40, De ce sunt mulţi chemaţi şi puţini aleşi; 41–46, Preoţia trebuie folosită numai cu dreptate.
Secţiunea 122
Cuvântul Domnului către Joseph Smith, profetul, în timp ce era prizonier în închisoarea din Liberty, Missouri, în martie 1839 (History of the Church, 3:300–301).
1-4, Marginile pământului vor întreba de numele lui Joseph Smith; 5–7, Toate pericolele şi durerile sale îi vor da experienţă şi vor fi pentru binele său; 8–9, Fiul Omului a coborât sub toate.
Secţiunea 123
Îndatoririle sfinţilor faţă de aceia care îi persecută, stabilite de Joseph Smith, profetul, în martie 1839, în timp ce era prizonier în închisoarea din Liberty, Missouri (History of the Church, 3:302–303).
1–6, Sfinţii trebuie să adune şi să publice o relatare despre suferinţele şi persecuţiile lor; 7–10, Acelaşi spirit care a stabilit falsele credinţe îi conduce pe oameni spre persecuţia sfinţilor; 11–17, Mulţi, din toate sectele, vor primi până la urmă adevărul.
Secţiunea 124
Revelaţie dată la 19 ianuarie 1841 lui Joseph Smith, profetul, la Nauvoo, Illinois (History of the Church, 4:274–286). Datorită creşterii persecuţiilor şi a procedeelor ilegale folosite de oficialităţile guvernamentale împotriva lor, sfinţii fuseseră obligaţi să părăsească Missouri. Ordinul de exterminare dat de către Lilburn W. Boggs, guvernator al statului Missouri, la data de 27 octombrie 1838, nu le lăsase nici o alternativă (History of the Church, 3:175). În 1841, când a fost dată această revelaţie, oraşul Nauvoo, amplasat pe locul fostului sat Commerce, Illinois, fusese construit de către sfinţi şi sediul conducerii Bisericii fusese stabilit aici.
1–14, Lui Joseph Smith i se porunceşte să facă o proclamaţie solemnă despre Evanghelie către preşedintele Statelor Unite, către guvernatorii şi conducătorii tuturor naţiunilor; 15–21, Hyrum Smith, David W. Patten, Joseph Smith, tatăl, şi alţii dintre cei vii şi cei morţi sunt binecuvântaţi pentru integritatea şi virtuţile lor; 22–28, Sfinţilor li se porunceşte să construiască atât o casă pentru a oferi ospitalitate străinilor, cât şi un templu în Nauvoo; 29–36, Botezurile pentru morţi trebuie făcute în temple; 37–44, Oamenii Domnului construiesc, întotdeauna, temple pentru realizarea rânduielilor sfinte; 45–55, Din cauza asupririi exercitate de către duşmanii lor, sfinţii nu mai sunt obligaţi să construiască templul în ţinutul Jackson; 56–83, Sunt date îndrumări pentru construirea Casei Nauvoo; 84–96, Hyrum Smith este chemat să fie patriarh, să primească cheile şi să fie în locul lui Oliver Cowdery; 97–122, William Law şi alţii sunt sfătuiţi în lucrările lor; 123–145, Sunt numiţi oficianţii generali şi locali, cu menţionarea îndatoririlor la şi a cvorumurilor de care aparţin.
Secţiunea 125
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Nauvoo, Illinois, în martie 1841, cu privire la sfinţii din teritoriile Iowa (History of the Church, 4:311–312).
1–4, Sfinţii trebuie să construiască oraşe şi să se adune în ţăruşii din Sion.
Secţiunea 126
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, în casa lui Brigham Young, la Nauvoo, Illinois, la 9 iulie 1841 (History of the Church, 4:382). În acest timp, Brigham Young era preşedintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli.
1–3, Brigham Young este lăudat pentru lucrările sale şi este eliberat de călătoriile viitoare în alte ţări.
Secţiunea 127
O scrisoare de la Joseph Smith, profetul, către sfinţii din zilele din urmă din Nauvoo, Illinois, datată 1 septembrie 1842, la Nauvoo, cuprinzând îndrumări privind botezul pentru morţi (History of the Church, 5:142–144).
1–4, Joseph Smith se bucură în persecuţii şi suferinţe; 5–12, Trebuie ţinute înregistrări cu privire la botezurile pentru morţi.
Secţiunea 128
O scrisoare de la Joseph Smith, profetul, către Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, cuprinzând îndrumări suplimentare privind botezul pentru morţi, datată 6 septembrie 1842, la Nauvoo, Illinois (History of the Church, 5:148–153).
1–5, Înregistratori locali şi generali trebuie să certifice botezul pentru morţi; 6–9, Înregistrările lor sunt legate şi înregistrate pe pământ şi în cer; 10–14, Bazinul pentru botez simbolizează mormântul; 15–17, Ilie a restaurat puterea cu privire la botezul pentru morţi; 18–21, Toate cheile, puterile şi autorităţile dispensaţiilor trecute au fost restaurate; 22–25, Veşti bune şi minunate sunt proclamate pentru vii şi pentru morţi.
Secţiunea 129
Instrucţiuni date, la 9 februarie 1843, de către Joseph Smith, profetul, la Nauvoo, Illinois, care fac cunoscute trei mari chei prin care poate fi distinsă natura corectă a slujirii îngerilor şi a spiritelor (History of the Church, 5:267).
1–3, Există, în cer, atât trupuri înviate, cât şi trupuri ale spiritelor; 4–9, Sunt date chei prin care se pot identifica mesagerii de dincolo de văl.
Secţiunea 130
Părţi din instrucţiunile date, la 2 aprilie 1843, de către Joseph Smith, profetul, la Ramus, Illinois (History of the Church, 5:323–325).
1–3, Tatăl şi Fiul pot apărea personal oamenilor; 4–7, Îngerii trăiesc într-o sferă celestială; 8–9, Pământul celestial va fi un mare Urim şi Tumim. 10–11, O piatră albă le este dată tuturor acelora care intră în lumea celestială; 12–17, Timpul celei de a Doua Veniri nu este revelat profetului; 18–19, Inteligenţa câştigată în această viaţă va rămâne cu noi la înviere; 20–21, Toate binecuvântările vin prin supunere faţă de lege; 22–23, Tatăl şi Fiul au trupuri din carne şi oase.
Secţiunea 131
Instrucţiuni, date la 16 şi 17 mai 1843, de către Joseph Smith, profetul, la Ramus, Illinois (History of the Church, 5:392–393).
1–4, Căsătoria celestă este esenţială pentru exaltarea în cerul cel mai înalt; 5–6, Este explicat modul în care oamenii sunt pecetluiţi pentru viaţa veşnică; 7–8, Tot spiritul este materie.
Secţiunea 132
Revelaţie dată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Nauvoo, Illinois, înregistrată la 12 iulie 1843, cu privire la noul şi nepieritorul legământ, inclusiv veşnicia legământului căsătoriei şi, de asemenea, la existenţa mai multor soţii (History of the Church, 5:501–507). Deşi revelaţia a fost înregistrată în anul 1843, este evident din înregistrările istorice că doctrinele şi principiile incluse în această revelaţie fuseseră cunoscute de către profet încă din anul 1831.
1–6, Exaltarea se obţine prin noul şi nepieritorul legământ; 7–14, Termenii şi condiţiile acestui legământ sunt stabilite; 15–20, Căsătoria celestială şi continuarea unităţii familiei îi fac pe oameni capabili să devină dumnezei; 21–25, Calea strâmtă şi îngustă conduce la vieţi veşnice; 26–27, Este dată legea cu privire la blasfemie împotriva Duhului Sfânt; 28–39, Promisiuni de creştere şi exaltare sunt făcute profeţilor şi sfinţilor în toate epocile; 40–47, Lui Joseph Smith i se dă puterea de a lega şi pecetlui pe pământ şi în cer; 48–50, Domnul pecetluieşte asupra lui exaltarea sa; 51–57, Emma Smith este sfătuită să fie loială şi credincioasă; 58–66, Legea privind existenţa mai multor soţii este stabilită.
Secţiunea 133
Revelaţie dată, la 3 noiembrie 1831, prin intermediul lui Joseph Smith, profetul, la Hiram, Ohio, (History of the Church, 1:229–234). În prefaţa acestei revelaţii, profetul a scris: „În această perioadă, erau multe lucruri cu privire la predicarea Evangheliei către locuitorii pământului şi cu privire la adunare pe care vârstnicii doreau să le cunoască; şi pentru a merge în lumina adevărată şi pentru a fi instruiţi de sus, la 3 noiembrie 1831, I-am cerut Domnului şi am primit următoarea revelaţie importantă” (History of the Church, 1:229). Această secţiune a fost, întâi, adăugată cărţii Doctrină şi Legăminte ca o anexă şi mai târziu i s-a atribuit un număr de secţiune.
1–6, Sfinţilor li se porunceşte să se pregătească pentru a Doua Venire; 7–16, Tuturor oamenilor li se porunceşte să fugă din Babilon, să vină în Sion şi să se pregătească pentru ziua cea mare a Domnului; 17–35, El va sta pe Muntele Sion, continentele vor deveni un pământ şi triburile pierdute ale Israelului se vor întoarce; 36–40, Evanghelia a fost restaurată prin Joseph Smith pentru a fi predicată în întreaga lume; 41–51, Domnul va coborî pentru a aduce răzbunare asupra celor răi; 52–56, Va fi anul mântuiţilor Lui; 57–74, Evanghelia va fi trimisă pentru a-i salva pe sfinţi şi pentru distrugerea celor răi.
Secţiunea 134
O declaraţie de crezuri cu privire la guverne şi legi, în general, adoptată prin vot unanim la o adunare generală a Bisericii, ţinută la Kirtland, Ohio, la 17 august 1835 (History of the Church, 2:247–249). Întâlnirea conducătorilor Bisericii a fost convocată pentru a examina conţinutul propus pentru prima ediţie a cărţii Doctrină şi Legăminte. Această declaraţie a fost însoţită, la timpul respectiv, de următorul preambul: „Pentru ca să nu fie greşit interpretată sau greşit înţeleasă credinţa noastră cu privire la guvernele pământeşti şi la legi în general, ne-am gândit că este bine să prezentăm, la sfârşitul acestui volum, părerea noastră cu privire la acest subiect” (History of the Church, 2:247).
1–4, Guvernele trebuie să apere libertatea de conştiinţă şi de a preaslăvi; 5–8, Toţi oamenii trebuie să-şi susţină guvernele şi să dea dovadă de respect şi supunere faţă de lege; 9–10, Instituţiile religioase nu trebuie să exercite autoritate civilă; 11–12, Oamenii sunt justificaţi când se apără pe ei şi îşi apără proprietăţile.
Secţiunea 135
Martiriul lui Joseph Smith, profetul, şi al fratelui său, Hyrum Smith, patriarhul, din 27 iunie 1844, la Carthage, Illinois (History of the Church, 6:629–631). Acest document a fost scris de către vârstnicul John Taylor, din Consiliul celor Doisprezece, care a fost martor la evenimente.
1–2, Joseph şi Hyrum sunt martirizaţi în închisoarea din Carthage; 3, Poziţia proeminentă a profetului este salutată; 4–7, Sângele lor nevinovat mărturiseşte despre adevărul şi divinitatea lucrării.
Secţiunea 136
Cuvântul şi voinţa Domnului, date prin intermediul preşedintelui Brigham Young la Cartierele de Iarnă ale taberei lui Israel, ţinutul indienilor Omaha, pe malul de vest al râului Missouri, lângă Council Bluffs, Iowa (Journal History of the Church [Istoria Bisericii din Jurnal], 14 ianuarie 1847).
1–16, Este explicat cum trebuie organizată tabăra lui Israel pentru călătoria spre vest; 17–27, Sfinţilor li se porunceşte să trăiască după multe standarde ale Evangheliei; 28–33, Sfinţii trebuie să cânte, să danseze, să se roage şi să înveţe înţelepciunea; 34–42, Profeţii sunt omorâţi, pentru ca să fie onoraţi şi cei răi condamnaţi.
Secţiunea 137
O viziune dată lui Joseph Smith, profetul, în templul din Kirtland, Ohio, la 21 ianuarie 1836 (History of the Church, 2:380–381), cu ocazia administrării rânduielilor înzestrării în măsura în care fuseseră revelate până atunci.
1–6, Profetul îl vede pe fratele său, Alvin, în împărăţia celestială; 7–9, Doctrina salvării pentru morţi este revelată; 10, Toţi copiii sunt salvaţi în împărăţia celestială.
Secţiunea 138
O viziune dată preşedintelui Joseph F. Smith, la Salt Lake City, Utah, la 3 octombrie 1918. În cuvântul său de deschidere la cea de-a 89-a Conferinţă Generală Bianuală a Bisericii, la 4 octombrie 1918, preşedintele Smith a declarat că, în ultimele luni, el primise câteva comunicări divine. Pe una dintre acestea, privind vizita Salvatorului la spiritele celor morţi, în timp ce trupul Său era în mormânt, preşedintele Smith o primise cu o zi înainte. A fost scrisă imediat după încheierea conferinţei. La 31 octombrie 1918, a fost înaintată celor doi consilieri din Prima Preşedinţie, Consiliului Celor Doisprezece şi patriarhului şi a fost aprobată, în unanimitate, de către ei.
1–10, Preşedintele Joseph F. Smith, meditează la scrierile lui Petru şi la vizita Domnului în lumea spiritelor; 11–24, Preşedintele Smith îi vede pe cei drepţi adunaţi în paradis şi slujirea lui Hristos printre ei; 25–37, El vede cum a fost organizată predicarea Evangheliei printre spirite; 38–52, El îi vede pe Adam, pe Eva şi pe mulţi dintre profeţii sfinţi în lumea spiritelor care considerau starea lor de spirit înainte de înviere ca o sclavie; 53–60, Morţii cei drepţi din zilele noastre continuă lucrările lor în lumea spiritelor.

Declaraţia oficială

DECLARAŢIA OFICIALĂ—1
DECLARAŢIA OFICIALĂ—2