Cunoaştere Vezi, de asemenea Adevăr; Înţelegere; Înţelepciune Înţelegere, mai ales a adevărului, aşa cum este el explicat sau confirmat de către Spirit. Domnul este un Dumnezeu al cunoaşterii, 1 Sam. 2:3. Domnul este desăvârşit în cunoaştere, Iov 37:16. Teama de Domnul este începutul cunoaşterii, Prov. 1:7. Cine are cunoaştere îşi înfrânează vorbele, Prov. 17:27. Pământul va fi plin de cunoaşterea Domnului, Isa. 11:9 (2 Ne. 21:9; 30:15). Voi aţi luat cheia cunoaşterii, Luca 11:52. Dragostea de Hristos întrece cunoaşterea, Ef. 3:19. Adăugaţi credinţei virtute, iar virtuţii cunoaştere, 2 Pet. 1:5. Nefi a avut o mare cunoaştere despre bunătatea lui Dumnezeu, 1 Ne. 1:1. Ei vor ajunge să-L cunoască pe Mântuitorul lor, 2 Ne. 6:11. Cei drepţi vor avea o cunoaştere desăvârşită despre dreptatea lor, 2 Ne. 9:14. Spiritul dă cunoaştere, Alma 18:35. Cunoaşterea voastră este perfectă în acel lucru, Alma 32:34. Lamaniţii vor fi aduşi la adevărata cunoaştere a Mântuitorului lor, Hel. 15:13. Veţi putea cunoaşte cu o cunoaştere perfectă că aceasta este de la Dumnezeu, Moro. 7:15–17. Sfinţii vor găsi mari comori de cunoştinţe, D&L 89:19. Cunoaşterea pură lărgeşte considerabil sufletul, D&L 121:42. Acela care are cheile sfintei preoţii nu are nici o dificultate în obţinerea cunoaşterii faptelor, D&L 128:11. Dacă o persoană câştigă cunoaştere în această viaţă, ea va fi avantajată în lumea care va veni, D&L 130:19. Este imposibil să fii salvat în ignoranţă, D&L 131:6.