„A înviat”

„Cred că niciunul dintre noi nu poate înţelege importanţa deplină a ceea ce a făcut Hristos pentru noi în Ghetsimani, dar sunt recunoscător în fiecare zi din viaţa mea pentru sacrificiul Său ispăşitor pe care l-a înfăptuit pentru noi.

El ar fi putut să Se răzgândească în ultimul moment. Dar nu făcut-o. El a coborât sub toate lucrurile pentru a putea salva toate lucrurile. Făcând astfel, El ne-a dat viaţă dincolo de această viaţă muritoare. El ne-a salvat de la căderea lui Adam.

Îi sunt recunoscător din adâncul sufletului meu. El ne-a învăţat cum să trăim. El ne-a învăţat cum să murim. El a făcut ca salvarea noastră să fie sigură.”²

„În anumite situaţii, ca în caz de suferinţă şi boală gravă, moartea vine ca un înger milostiv. Dar, în cele mai multe cazuri, ne gândim la ea ca la un duşman al fericirii umane.

Întunericul morţii poate fi întotdeauna risipit de lumina adevărului revelat. «Eu sunt învierea şi viaţa», a spus Învăţătorul. «Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată».

Această asigurare – da, chiar confirmare sfântă – a vieţii dincolo de mormânt poate să asigure pacea promisă de Salvator când El i-a asigurat pe ucenicii Lui: «Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte».”³

„Salvatorul nostru a trăit din nou. Cel mai glorios, încurajator şi liniştitor eveniment dintre toate evenimentele din istoria omenirii avusese loc – victoria asupra morţii. Durerea şi agonia din Ghetsimani şi de pe Căpăţâna fuseseră şterse. Salvarea omenirii fusese asigurată. Căderea lui Adam fusese răscumpărată.

Mormântul gol din prima dimineaţă de Paşte a fost răspunsul la întrebarea lui Iov: «Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze?». Tuturor celor care mă auziţi, vă declar că, dacă un om moare, el va trăi din nou. Cunoaştem acest lucru pentru că avem lumina adevărului revelat …

Preaiubiţii mei fraţi şi preaiubitele mele surori, în momentul nostru de cea mai profundă tristeţe, putem primi pacea profundă din cuvintele îngerului din prima dimineaţă de Paşte: «Nu este aici, ci a înviat».”⁴

„Râdem, plângem, lucrăm, ne jucăm, iubim, trăim. Şi apoi, murim …

Şi am fi rămas morţi, dacă n-ar fi fost Omul şi misiunea Sa, chiar Isus din Nazaret …

Din toată inima şi cu toată puterea sufletului meu, îmi ridic glasul în mărturie, ca martor special şi declar că Dumnezeu trăieşte. Isus este Fiul Său, Singurul Născut în trup al Tatălui. El este Mântuitorul nostru, El este Mijlocitorul nostru pe lângă Tatăl. El este Cel care a murit pe cruce pentru a ispăşi pentru păcatele noastre. El a devenit pârga învierii. Deoarece El a murit, toţi vor trăi din nou”.⁵

„Eu îmi depun propria mărturie, anume că moartea a fost învinsă, victoria asupra mormântului a fost câştigată. Fie ca aceste cuvinte care au devenit sacre prin Cel care le-a împlinit să devină cunoaştere adevărată pentru toţi. Să ne amintim de ele. Să le preţuim. Să le onorăm. A înviat.”⁶