2017
Deschideţi cerurile prin munca din templu și munca de întocmire a istoriei familiei
October 2017


Deschideți cerurile prin munca din templu și munca de întocmire a istoriei familiei

De la o prezentare din cadrul Conferinței despre Istoria Familiei RootsTech2017 din orașul Salt Lake, Utah, S.U.A., din data de 11 februarie 2017. Pentru a viziona înregistrarea prezentării în limba engleză, portugheză sau spaniolă, accesați lds.org/go/1017Nelson.

În cadrul prezentării lor de la RootTech 2017, președintele Russel M. Nelson și soția dânsului, Wendy, i-au invitat pe sfinții din zilele din urmă să se gândească și să se roage în legătură cu sacrificiile pe care le pot face pentru a munci mai mult la istoria familiei și rânduielile din templu.

Imagine
President and Sister Nelson

Președintele Nelson: Când bunicul meu, A.C. Nelson, era un soț și tată tânăr de doar 27 de ani, tatăl lui a decedat. După aproximativ trei luni, tatăl său decedat, străbunicul meu, l-a vizitat. Data acelei vizite a fost noaptea de de 6 aprilie 1891. Bunicul Nelson a fost atât de impresionat de vizita tatălui său, încât a scris acea experiență în jurnalul său pentru membrii familiei și prieteni.

„Eram în pat când tata a intrat în cameră”, a scris bunicul Nelson. „A venit și a stat pe marginea patului. El a spus: «Ei bine, fiule, deoarece am avut câteva minute libere, am primit permisiunea să vin să te văd. Mă simt bine, fiule, și am avut foarte multe lucruri de făcut de când am murit»”.

Când bunicul Nelson l-a întrebat ce făcuse, tatăl lui i-a răspuns că fusese ocupat cu predicarea Evangheliei lui Isus Hristos în lumea spiritelor.

„Nici nu îți imaginezi, fiule, câte spirite există în lumea spiritelor care încă nu au primit Evanghelia”, a spus el. „Însă sunt mulți care o primesc și se înfăptuiește o mare lucrare. Mulți așteaptă cu nerăbdare ca prietenii lor care mai sunt în viață să slujească pentru ei în temple.”

Bunicul Nelson i-a spus tatălui său: „Tată, intenționăm să mergem la templu și să fim pecetluiți cu tine cât de curând posibil”.

Străbunicul meu i-a răspuns: „Acesta este o parte din motivul pentru care am venit să te văd, fiule. Vom fi în continuare o familie și vom trăi în eternitate”.

Apoi, bunicul Nelson a întrebat: „Tată, este Evanghelia adevărată, așa cum este predată în această Biserică?”

Tatăl său i-a arătat o fotografie a Primei Președinții de pe peretele din dormitorul lui.

„Fiul meu, la fel de sigur ca faptul că poți vedea fotografia aceea, Evanghelia este adevărată. Evanghelia lui Isus Hristos are în ea puterea de a salva fiecare bărbat și fiecare femeie care se va supune ei și nu există niciun alt mod prin care aceștia pot fi salvați în împărăția lui Dumnezeu. Fiul meu, să rămâi mereu credincios Evangheliei! Fii umil, roagă-te, fii supus preoției, fii fidel, fii credincios legămintelor pe care le-ai făcut cu Dumnezeu. Să nu faci niciodată nimic ce L-ar supăra pe Dumnezeu! O, ce binecuvântare este Evanghelia! Fiul meu, fii bun!”

Imagine
A.C. Nelson and father

A. C. Nelson, bunicul președintelui Russell M. Nelson.

Ilustrații de Bjorn Thorkelson; fundal, telefon mobil și imagini de pe tabletă din partea Getty Images

Sora Nelson: Îmi plac foarte mult acele îndemnuri care încep cu „Fii”. „Fii umil, roagă-te, fii supus preoției, fii fidel, fii credincios legămintelor pe care le-ai făcut cu Dumnezeu… Fii bun!” Șase îndemnuri de la străbunicul tău plecat dintre noi. Aceste șase îndemnuri îmi amintesc de cele oferite de președintele Gordon B. Hinckley (1910-2008)1.

Președintele Nelson: Nu-i așa? Aceste consemnări pe care ni le-a lăsat bunicul meu sunt atât de prețioase pentru mine! Am aflat că toți copiii tatălui său au fost, ulterior, pecetluiți cu el. Așadar, motivul vizitei sale a fost îndeplinit.

Spiritul lui Ilie

Președintele Nelson: Un nume cu o importanță mare în scripturi explică motivul pentru care familia este atât de importantă. Acel nume este Ilie. În limba ebraică, ILIE înseamnă literalmente „Iehova este Dumnezeul meu”2. Gândiți-vă la aceasta! În numele lui Ilie sunt incluse termenele ebraice folosite atât pentru Tatăl, cât și pentru Fiul.

Sora Nelson: Ilie a fost ultimul profet care a deținut puterea de pecetluire a Preoției lui Melhisedec înainte de timpul lui Isus Hristos. Misiunea lui Ilie a fost aceea de a întoarce inima copiilor spre părinți și inima părinților spre copiii lor pentru a fi pecetluiți și, dacă nu ar fi așa, „întreg pământul ar fi complet pustiit la venirea Lui” (Joseph Smith – Istorie 1:39; subliniere adăugată). Acesta este un limbaj destul de dur.

Președintele Nelson: Îmi place să mă gândesc la spiritul lui Ilie ca la „o manifestare a Duhului Sfânt care depune mărturie despre natura divină a familiei”3. Conform Ghidului pentru scripturi, „Puterea lui Ilie este puterea de pecetluire a preoției prin care lucrurile sunt legate sau dezlegate pe pământ și legate sau dezlegate în cer” („Ilie”).

Sora Nelson: Deci, atunci când spunem că spiritul lui Ilie îi influențează pe oameni pentru a-i îndemna să-și caute strămoșii decedați, de fapt spunem că Duhul Sfânt ne îndeamnă să facem acele lucruri care le vor permite familiilor să fie pecetluite pentru eternitate.

Președintele Nelson: Este minunat să întoarcem inima copiilor către strămoșii lor relatând povestiri importante din istoria familiei în mod memorabil și accesibil. Poate faptul de a avea întotdeauna documente din istoria familiei, povestiri, fotografii și lucruri memorabile în fața ochilor ne poate întări mărturiile (vezi Mosia 1:5). Când le punem pe pereții casei, pe mesele, calculatoarele, iPad-urile și chiar telefoanele noastre mobile, vom fi, poate, îndrumați să facem alegeri mai bune și să ne apropiem de Domnul și de familiile noastre.

Totuși, dacă facem doar aceste lucruri, nu facem destul! Ca membri ai Bisericii, interesul nostru în munca de întocmire a istoriei familiei este motivat de instrucțiunea Domnului cu privire la faptul că strămoșii noștri nu pot fi făcuți perfecți fără noi și că noi nu putem fi făcuți perfecți fără ei (vezi D&L 128:15). Aceasta înseamnă că trebuie să fim legați unii de alții prin rânduielile de pecetluire din templu. Noi trebuie să fim verigi puternice în lanțul care îi leagă pe strămoșii noștri de posteritatea noastră. Dacă povestirile și fotografiile pe care le colecționăm vor fi rezultatul final al faptelor noastre – dacă știm cine sunt strămoșii noștri și știm lucruri minunate despre ei, dar îi lăsăm să rătăcească în lumea cealaltă fără rânduieli – acest lucru nu le va fi de niciun ajutor strămoșilor noștri care rămân închiși în închisoarea spiritelor.

Sora Nelson: Este important să păstrăm povestiri despre strămoși, dar nu trebuie să lăsăm niciodată munca din templu pentru ei nefăcută. Trebuie să ne facem timp să adunăm informațiile necesare despre strămoșii noștri pentru a le înfăptui rânduieli în templu.

Imagine
couple looking at computer screen

Președintele Nelson: Și aceasta înseamnă să sacrificăm timpul pe care îl petrecem în mod normal făcând alte lucruri. Trebuie să petrecem mai mult timp în templu și făcând cercetări cu privire la istoria familiei, inclusiv indexarea.

Sora Nelson: Sacrificiul aduce cu adevărat binecuvântările cerului.4 Am fost binecuvântată să găsesc mulți strămoși care sunt sigură că erau pregătiți să facă legăminte cu Dumnezeu și să primească rânduielile esențiale. De-a lungul timpului, mi-am dat seama că, dacă lucram la un proiect mare și rămâneam fără timp, energie și idei, dacă îmi sacrificam din timp să găsesc informații necesare pentru a înfăptui rânduieli în templu pentru niște strămoși sau să merg la templu să le înfăptuiesc, cerurile se deschideau și energia și ideile începeau să curgă. Aveam cumva destul timp să-mi termin proiectul la timp. Părea absolut imposibil, dar așa se întâmpla de fiecare dată. Munca din templu și de întocmire a istoriei familiei îmi aduc o bucurie din altă lume.

Istoria familiei și munca misionară

Președintele Nelson: Dacă aș fi astăzi misionar, doi dintre cei mai buni prieteni ai mei din episcopia sau ramura în care aș sluji ar fi conducătorul muncii misionare la nivel de episcopie și consultantul în domeniul istoriei familiei.

Oamenii au o dorință înnăscută de a cunoaște ceva despre strămoșii lor. Acea dorință devine o ocazie firească pentru misionarii noștri. Pe măsură ce misionarii învață să-i iubească pe oamenii cărora le predau, ei îi vor întreba în mod firesc despre familiile lor. „Părinții dumneavoastră sunt în viață? Bunicii dumneavoastră sunt în viață? Îi cunoașteți pe cei patru bunici ai dumneavoastră? Conversațiile decurg în mod natural când cei care vorbesc cu misionarii sunt invitați să vorbească despre oamenii pe care îi iubesc.

În acel moment, poate fi firesc ca misionarii, inclusiv membrii misionari, să întrebe: „Cunoașteți pe vreunul dintre străbunicii dumneavoastră? Le știți numele?” Probabil că simpatizanții nu vor ști numele tuturor celor opt străbunici ai lor.

Atunci, misionarii le pot face această sugestie: „Am un prieten la Biserică care vă poate ajuta. Dacă am putea găsi numele unora sau poate ale tuturor străbunicilor dumneavoastră, ar merita câteva ore din timpul dumneavoastră pentru a afla cine vă sunt străbunicii?” Acel prieten de la Biserică este, desigur, consultantul în domeniul istoriei familiei și muncii în templu la nivel de episcopie.

Sora Nelson: Cred că, pentru misionari, faptul de a ști că nu sunt niciodată singuri când îi găsesc și învață pe cei receptivi la adevărurile Evangheliei restaurate ale lui Isus Hristos este de mare ajutor. Președintele George Q. Cannon (1827-1901), care a slujit în calitate de consilier pentru patru președinți ai Bisericii, ne-a învățat că, în aceste zile din urmă, cei care se alătură Bisericii se alătură tocmai pentru că strămoșii lor s-au rugat ca unul dintre urmașii lor să se alăture Bisericii pentru ca ei, strămoșii, să-și poată primi rânduielile esențiale prin intermediul acestora.5

Exaltarea: o chestiune de familie

Imagine
Family outside the Accra Ghana Temple

Președintele Nelson: Exaltarea este o chestiune de familie. Doar prin intermediul rânduielilor necesare salvării ale Evangheliei lui Isus Hristos, familiile pot fi exaltate. Țelul final pe care ne străduim să-l atingem este să fim fericiți ca familii – înzestrați, pecetluiți și pregătiți pentru viața eternă în prezența lui Dumnezeu.

Sora Nelson: Fiecare clasă la care participăm la Biserică, de fiecare dată când slujim, fiecare legământ pe care îl facem cu Dumnezeu, fiecare rânduială a preoției pe care o primim, tot ceea ce facem în Biserică ne conduce la templul sfânt, casa Domnului. Există atât de multă putere la dispoziția unui cuplu și a copiilor lor prin rânduiala de pecetluire atunci când își țin legămintele.

Președintele Nelson: În fiecare zi, alegem unde vrem să locuim în eternitate prin modul în care gândim, ne simțim, vorbim și acționăm. Tatăl nostru Ceresc a declarat că lucrarea Sa și gloria Sa sunt să realizeze nemurirea și viața veșnică a copiilor Săi (vezi Moise 1:39). Dar El dorește ca noi să alegem să ne întoarcem la El. El nu ne va forța în niciun fel. Precizia cu care ne ținem legămintele Îi arată cât de mult dorim să ne întoarcem să trăim alături de El. Fiecare zi ne aduce mai aproape sau mai departe de posibilitatea noastră măreață de a avea viață veșnică. Noi toți trebuie să ne ținem legămintele, să ne pocăim zilnic și să căutăm să fim mai asemănători Salvatorului nostru. Numai atunci familiile pot fi împreună pentru totdeauna.

Sora Nelson: Mărturia mea este că, oricât de minunată ar fi viața dumneavoastră acum sau oricât de descurajatoare și grea ar fi, munca din templu și de istorie a familiei o va face mai bună. De ce aveți nevoie în viața dumneavoastră acum? Mai multă iubire? Mai multă bucurie? Mai multă stăpânire de sine? Mai multă pace? Mai multe momente frumoase? Un sentiment mai puternic de mulțumire că faceți ceva semnificativ? Mai multă distracție? Mai multe răspunsuri la întrebările sufletului dumneavoastră? O legătură mai strânsă cu ceilalți? O înțelegere mai profundă a lucrurilor pe care le citiți în scripturi? O capacitate mai mare de a iubi și a ierta? O capacitate mai mare de a vă ruga cu putere? Mai multă inspirație și mai multe idei creative pentru munca și proiectele dumneavoastră? Mai mult timp pentru ceea ce contează cu adevărat?

Vă rog fierbinte să-I oferiți Domnului un sacrificiu de timp petrecând mai mult din timpul dumneavoastră făcând munca în templu și munca de istorie a familiei și, apoi, observați ceea ce se întâmplă. Mărturia mea este că, atunci când Îi arătăm Domnului că suntem serioși în ce privește ajutarea strămoșilor noștri, cerurile se vor deschide și vom primi tot ceea ce avem nevoie.

Președintele Nelson: Putem fi inspirați cât e ziua de lungă de experiențele legate de munca în templu și munca de întocmire a istoriei familiei pe care le-au avut alții. Dar trebuie să facem ceva pentru ca noi înșine să avem acele experiențe. Aș dori să transmit fiecăruia dintre noi o provocare astfel încât sentimentul minunat al acestei lucrări să continue și chiar să se dezvolte. Vă invit să cugetați și să vă rugați la ce fel de sacrificiu – preferabil un sacrificiu de timp – puteți să faceți pentru a acorda mai mult timp în acest an muncii din templu și muncii de întocmire a istoriei familiei.

Noi suntem implicați în lucrarea Atotputernicului Dumnezeu. El trăiește! Isus este Hristosul. Aceasta este Biserica Sa. Noi suntem copiii Săi de legământ. El Se poate baza pe noi.

Note

  1. Vezi Gordon B. Hinckley, „Sfatul unui profet și rugăciunea pentru tineret”, Liahona, apr. 2001, p. 30-41.

  2. Ghidul pentru scripturi, „Ilie”.

  3. Russell M. Nelson, „A New Harvest Time”, Ensign, mai 1998, p. 34.

  4. Vezi „Laudă profetului”, Imnuri, nr. 21.

  5. Vezi Gospel Truth: Discourses and Writings of President George Q. Cannon, selecții de Jerreld L. Newquist, 2 volume (1974), 2:88-89.