1 Iată eu, Moroni, termin cronica tatălui meu, Mormon. Iată, eu am numai puţine lucruri de scris, care lucruri mi-au fost poruncite de către tatăl meu.

2 Şi acum s-a întâmplat că, după bătălia cea mare şi înfricoşătoare de la Cumora, iată, nefiţii care scăpaseră în ţara de la miazăzi au fost fugăriţi de către lamaniţi până când au fost distruşi cu toţii.

3 Şi tatăl meu, de asemenea, a fost ucis de ei, iar eu chiar rămân singur ca să scriu povestea tristă a distrugerii poporului meu. Dar iată, ei sunt duşi, iar eu îndeplinesc porunca tatălui meu. Şi dacă ei mă vor ucide pe mine sau nu, eu nu ştiu.

4 De aceea, voi scrie şi voi ascunde cronicile în pământ; şi încotro mă duc, nu are nici o importanţă.

5 Iată, tatăl meu a făcut această cronică şi a scris scopul ei. Şi iată, eu aş dori să scriu, de asemenea, dacă aş avea loc pe plăci, dar nu am; şi nici metal nu am, căci sunt singur. Tatăl meu a fost ucis în bătălie, precum şi toate neamurile mele, iar eu nu am nici prieteni şi nici unde să mă duc; şi cât timp va dori Domnul ca eu să mai trăiesc, eu nu ştiu.

6 Iată, patru sute de ani au trecut de la venirea Domnului şi Salvatorului nostru.

7 Şi iată, lamaniţii au fugărit poporul meu, nefiţii, din oraş în oraş şi din loc în loc chiar până când nici unul dintre ei nu a mai rămas; şi mare a fost căderea lor; da, mare şi uimitoare este distrugerea poporului meu, nefiţii.

8 Şi iată, mâna Domnului este aceea care a făcut aceasta. Şi iată, de asemenea, că lamaniţii sunt în război unul cu altul; şi întreaga faţă a acestei ţări este un cerc continuu de ucideri şi vărsare de sânge; şi nimeni nu cunoaşte sfârşitul războiului.

9 Şi acum iată, eu nu mai spun nimic despre ei, căci nu mai este nimeni, decât lamaniţii şi tâlharii care sunt pe faţa ţării.

10 Şi nu mai este nimeni care să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu, în afară de Ucenicii lui Isus care rămăseseră în ţară până când ticăloşia poporului a fost atât de mare, încât Domnul nu i-a suferit pe ei ca să rămână cu poporul; şi dacă ei încă mai sunt pe faţa pământului, nimeni nu ştie.

11 Dar iată, tatăl meu şi cu mine i-am văzut pe ei, iar ei ne-au slujit nouă.

12 Şi oricine va primi această cronică şi nu o va condamna din cauza imperfecţiunilor care sunt în ea, tot acela va cunoaşte lucruri încă şi mai mari decât acestea. Iată, eu sunt Moroni; şi dacă ar fi cu putinţă, eu aş dori să vă fac vouă cunoscute toate lucrurile.

13 Iată, eu termin să vă spun despre acest popor. Eu sunt fiul lui Mormon, iar tatăl meu a fost un urmaş al lui Nefi.

14 Şi tot eu sunt acela care a ascuns această cronică în Domnul; plăcile acelea nu sunt de nici o valoare din cauza poruncii Domnului. Căci El într-adevăr a spus că nimeni nu le va avea ca să capete câştig; dar cronica de pe ele este de mare valoare; iar acela care le va aduce la lumină, pe el Domnul îl va binecuvânta.

15 Căci nimeni nu poate avea puterea de a o aduce la lumină, decât dacă lucrul acesta îi va fi dat lui de către Dumnezeu; căci Dumnezeu doreşte ca aceasta să fie făcută cu ochiul îndreptat numai către slava Lui sau la bunăstarea poporului de legământ al Domnului din vechime şi îndelung împrăştiat.

16 Şi binecuvântat să fie acela care va aduce acest lucru la lumină; căci acesta va fi adus afară din întuneric la lumină, potrivit cuvântului lui Dumnezeu; da, el va fi adus afară din pământ şi va străluci cu putere din întuneric şi va fi adus la cunoştinţa poporului; şi lucrul acesta va fi făcut prin puterea lui Dumnezeu.

17 Şi dacă vor fi greşeli, acestea vor fi greşelile unui om. Dar iată, noi nu cunoaştem nici o greşeală; cu toate acestea, Dumnezeu cunoaşte toate lucrurile; de aceea, acela care osândeşte, el să ştie că va fi în pericol să ajungă în focul iadului.

18 Iar acela care spune: Arată-mi sau vei fi lovit—acela să ştie să se păzească să nu poruncească ceea ce este interzis de către Domnul.

19 Căci iată, acelaşi care judecă cu grăbire va fi judecat cu grăbire; căci plata lui va fi după faptele lui; de aceea, acela care loveşte va fi lovit de către Domnul.

20 Iată ce spune Scriptura—omul nu trebuie să lovească şi nici să judece; căci judecata este a Mea, spune Domnul, iar răzbunarea, de asemenea, este a Mea; şi Eu voi plăti înapoi.

21 Iar acela care va sufla mânie şi lupte împotriva lucrării Domnului, precum şi împotriva poporului de legământ al Domnului, care este casa lui Israel, şi care va zice: Noi vom distruge lucrarea Domnului, iar Domnul nu-Şi va aduce aminte de legământul Său pe care l-a făcut cu casa lui Israel—tot acela este în pericol să fie doborât la pământ şi aruncat în foc;

22 Căci scopuri veşnice al Domnului vor continua până când toate făgăduinţele Lui vor fi împlinite.

23 Cercetaţi profeţiile lui Isaia. Iată, eu nu pot să le scriu. Da, iată, vă spun eu vouă, cum că acei sfinţi care au plecat înaintea mea, care au avut stăpânire asupra acestei ţări, vor implora, da, chiar din ţărână Îl vor implora ei pe Domnul; şi aşa cum Domnul trăieşte, tot aşa îşi va aduce El aminte de legământul pe care l-a făcut cu ei.

24 Şi El cunoaşte rugăciunile lor, cum că ele erau din partea fraţilor lor. Şi El cunoaşte credinţa lor, căci în numele Lui puteau ei să mişte munţi; şi în numele Lui puteau ei să facă pământul să se cutremure; şi prin puterea cuvântului Lui au făcut ei închisori să se dărâme la pământ; da, chiar şi cele mai înspăimântătoare cuptoare nu au putut să le facă lor nici un rău, precum nici animalele sălbatice sau şerpii veninoşi, datorită puterii cuvântului Lui.

25 Şi iată, rugăciunile lor erau, de asemenea, din partea aceluia pe care Domnul îl va lăsa să aducă aceste lucruri la lumină.

26 Şi nimeni nu trebuie să spună că acestea nu se vor întâmpla, căci cu siguranţă ele se vor întâmpla, căci aşa a spus Domnul; căci din pământ vor veni ele, prin mâna Domnului; şi nimeni nu va putea să oprească aceasta; şi aceasta se va întâmpla într-o zi când se va spune că miracole nu mai sunt; şi se va întâmpla ca şi cum cineva ar vorbi din morţi.

27 Şi se va întâmpla într-o zi când sângele sfinţilor Îl va implora pe Domnul din cauza combinaţiilor secrete şi a lucrărilor întunericului.

28 Da, aceasta se va întâmpla într-o zi când puterea lui Dumnezeu va fi tăgăduită şi bisericile vor fi corupte şi înălţate în trufia inimilor lor; da, şi anume, într-o zi când conducătorii bisericilor şi învăţătorii se vor înălţa în îngâmfarea inimilor lor chiar în invidia acelora care aparţin de bisericile lor.

29 Da, aceasta se va întâmpla într-o zi când se va auzi despre focuri şi furtuni şi nori de fum în ţări străine.

30 Şi, de asemenea, se va auzi despre războaie, zvonuri de războaie şi cutremure de pământ în diferite locuri.

31 Da, aceasta se va întâmpla într-o zi când va fi o mare spurcăciune pe faţa pământului; vor fi crime şi furturi, minciuni şi înşelăciuni, curvie şi tot felul de lucruri abominabile; când mulţi vor fi aceia care vor spune fă asta sau fă cealaltă şi nu va avea nici o importanţă, căci Domnul va opri toate acestea în ziua din urmă. Dar vai de aceia, căci ei sunt în fierea amărăciunii şi prinşi în legăturile nedreptăţii.

32 Da, aceasta se va întâmpla într-o zi când se vor zidi unele biserici, care vor spune: Vino la mine şi pentru banii tăi vei fi iertat de păcatele tale.

33 O, voi oameni ticăloşi şi stricaţi şi încăpăţânaţi, de ce aţi zidit voi biserici pentru voi înşivă ca să căpătaţi câştig? De ce aţi pocit voi cuvântul sfânt al lui Dumnezeu ca să puteţi aduce blestem asupra sufletelor voastre? Iată, uitaţi-vă la revelaţiile lui Dumnezeu; căci iată, timpul va veni în ziua aceea când toate aceste lucruri vor trebui împlinite.

34 Iată, Domnul mi-a arătat mie lucruri mari şi minunate despre ceea ce va trebui să se întâmple în curând, în ziua aceea când aceste lucruri se vor întâmpla printre voi.

35 Iată, eu vorbesc către voi ca şi cum voi aţi fi prezenţi; şi totuşi voi nu sunteţi. Dar iată, Isus Hristos mi-a arătat mie, iar eu cunosc faptele voastre.

36 Şi eu ştiu că voi păşiţi în trufia inimilor voastre; şi nu este nimeni, în afară de câţiva, care nu se înalţă pe ei înşişi în trufia inimilor lor, purtând veşminte foarte fine, invidiind şi luptându-se şi dovedind răutate şi persecuţii şi tot felul de nedreptăţi; iar bisericile voastre, da, chiar şi fiecare dintre ele, au devenit spurcate din cauza trufiei din inimile voastre.

37 Căci iată, voi iubiţi banii şi averea voastră şi veşmintele voastre fine şi podoabele bisericilor voastre mai mult decât voi îi iubiţi pe cei săraci şi pe cei în nevoie, pe cei bolnavi şi pe cei în suferinţă.

38 O, voi cei spurcaţi, voi cei făţarnici, voi învăţătorilor care vă vindeţi pe voi înşivă pentru aceea care va corupe, de ce aţi spurcat voi Biserica cea sfântă a lui Dumnezeu? De ce vă este ruşine să luaţi asupra voastră numele lui Hristos? De ce nu vă gândiţi voi că mai mare este valoarea unei fericiri veşnice decât acea nefericire care nu moare niciodată—din cauza laudelor lumii?

39 De ce vă împodobiţi pe voi înşivă cu ceea ce nu are nici o viaţă şi totuşi suferiţi ca cei flămânzi şi cei în nevoie şi cei goi şi cei bolnavi şi cei în suferinţă să treacă pe lângă voi şi voi să nu-i vedeţi?

40 Da, de ce vă consolidaţi voi lucrurile voastre abominabile secrete ca să căpătaţi câştig şi să faceţi ca văduve să jelească în faţa Domnului, precum şi orfani să jelească în faţa Domnului, precum şi sângele taţilor şi al bărbaţilor lor să-L implore pe Domnul din pământ pentru răzbunare asupra capului vostru?

41 Iată, sabia răzbunării atârnă asupra voastră; şi în curând va veni timpul când El va răzbuna sângele sfinţilor asupra voastră, căci El nu va mai suferi strigătele lor.