Scripturi
Doctrină şi Legăminte 128


Secţiunea 128

O scrisoare de la Joseph Smith, profetul, către Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, cuprinzând îndrumări suplimentare privind botezul pentru morţi, datată 6 septembrie 1842, la Nauvoo, Illinois (History of the Church, 5:148–153).

1–5, Înregistratori locali şi generali trebuie să certifice botezul pentru morţi; 6–9, Înregistrările lor sunt legate şi înregistrate pe pământ şi în cer; 10–14, Bazinul pentru botez simbolizează mormântul; 15–17, Ilie a restaurat puterea cu privire la botezul pentru morţi; 18–21, Toate cheile, puterile şi autorităţile dispensaţiilor trecute au fost restaurate; 22–25, Veşti bune şi minunate sunt proclamate pentru vii şi pentru morţi.

1 Cum v-am declarat în scrisoarea mea pe care v-am trimis-o înainte de a pleca din locul meu, că vă voi scrie, din când în când, şi vă voi da informaţii cu privire la multe subiecte, acum, reiau subiectul botezului pentru morţi, deoarece îmi pare că acest subiect preocupă gândurile mele şi îmi afectează cel mai mult sentimentele, de când sunt urmărit de către duşmanii mei.

2 V-am scris câteva cuvinte de revelaţie despre acela care înregistrează. Am avut câteva percepţii suplimentare despre această problemă, pe care acum le certific. Am declarat în scrisoarea mea precedentă că trebuie să fie un înregistrator, care trebuie să fie martor ocular şi, de asemenea, să audă cu urechile lui, pentru ca el să poată face o înregistrare a unui adevăr înaintea Domnului.

3 Acum, în legătură cu această problemă, va fi foarte greu pentru un înregistrator să fie prezent tot timpul şi să facă totul. Pentru a evita acest lucru, poate fi un înregistrator desemnat în fiecare episcopie a oraşului, care este bine calificat pentru a întocmi procese verbale corecte; el trebuie să noteze tot ce se întâmplă cu multă atenţie şi precizie, certificând în înregistrarea sa că el a văzut cu ochii lui şi a auzit cu urechile sale, dând data şi numele, şi aşa mai departe, şi istoria întregii acţiuni; numind, de asemenea, aproximativ trei persoane care sunt prezente, dacă sunt prezente, care pot mărturisi aceste lucruri, oricând sunt chemate, astfel încât fiecare cuvânt să fie întemeiat pe mărturia a doi sau trei martori.

4 După aceasta, să fie un înregistrator general căruia aceste înregistrări să-i fie înmânate, împreună cu certificatele semnate de către ei, certificând că înregistrarea pe care au făcut-o este adevărată. După aceea, înregistratorul general al Bisericii poate înscrie certificatul în cartea generală a Bisericii, cu certificatele şi numele tuturor martorilor prezenţi, şi propria lui declaraţie care să arate că el crede într-adevăr că menţiunile şi înregistrările sunt adevărate, bazându-se pe cunoştinţele sale despre caracterul general şi despre desemnarea acestora de către Biserică. Şi când acestea sunt înscrise în cartea generală a Bisericii, înregistrarea va fi tot atât de sfântă şi va confirma rânduiala exact în acelaşi fel ca şi cum ar fi văzut-o el cu ochii lui, ar fi auzit-o cu urechile sale şi ar fi prezentat-o în cartea generală a Bisericii.

5 Poate veţi gândi că această ordine este foarte detaliată; dar, lăsaţi-mă să vă spun că aceasta este doar pentru a răspunde voinţei lui Dumnezeu, conformându-ne rânduielii şi pregătirii pe care Domnul a rânduit-o şi a pregătit-o înainte de crearea lumii, pentru salvarea morţilor care au murit fără să cunoască Evanghelia.

6 Şi mai departe, aş dori să vă amintesc că Ioan, revelatorul, s-a gândit la acelaşi subiect cu privire la cei morţi, atunci când a declarat, aşa cum veţi găsi scris în Apocalipsa 20:12: Şi i-am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea lui Dumnezeu; şi cărţile erau deschise; şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi după acele lucruri care erau înscrise în cărţi, după faptele lor.

7 Veţi descoperi în acest citat că erau deschise cărţile; şi a fost deschisă o altă carte, care era cartea vieţii; dar, morţii erau judecaţi după acele lucruri care erau scrise în cărţi, după faptele lor; în consecinţă, cărţile despre care s-a vorbit trebuie să fie cărţile care conţineau înregistrările lucrărilor lor şi se referă la înregistrările care se ţin pe pământ. Şi cartea care era cartea vieţii este înregistrarea care se ţine în cer; principiul este pe deplin în conformitate cu doctrina care vă este poruncită prin revelaţia conţinută în scrisoarea pe care v-am scris-o înainte de a părăsi locul meu—ca tot ceea ce veţi înregistra să poată fi înregistrat în cer.

8 Acum, natura acestei rânduieli constă în puterea preoţiei, prin revelaţia lui Isus Hristos, prin care este stabilit că orice legaţi pe pământ va fi legat în ceruri şi orice dezlegaţi pe pământ va fi dezlegat în ceruri; sau, cu alte cuvinte, privind traducerea dintr-un unghi diferit, orice veţi înregistra pe pământ va fi înregistrat în cer şi tot ceea ce nu veţi înregistra pe pământ nu va fi înregistrat în cer; pentru că pe baza cărţilor vor fi judecaţi morţii voştri, după propriile lor lucrări, fie că ei au participat la rânduieli prin propria persoană, fie prin intermediul agenţilor lor, conform rânduielii pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru salvarea lor, dinainte de crearea lumii, conform înregistrărilor pe care le-au ţinut ei cu privire la morţii lor.

9 S-ar putea ca unora să li se pară că această doctrină despre care vorbim este foarte neobişnuită—o putere care înregistrează sau leagă pe pământ şi leagă în cer. Cu toate acestea, în toate epocile din lume, oricând a dat Domnul o dispensaţie a preoţiei oricărui bărbat sau unui grup de bărbaţi printr-o revelaţie adevărată, această putere a fost totdeauna dată. De aceea, tot ceea ce au făcut acei oameni cu autoritate în numele Domnului, şi au făcut cu loialitate şi fidelitate şi au ţinut o înregistrare corectă şi fidelă, a devenit lege pe pământ şi în cer şi nu a putut fi anulat, după cum a hotărât marele Iehova. Acestea reprezintă un cuvânt adevărat. Cine poate să-l audă?

10 Şi din nou, cu titlul de precedent, Matei 16:18, 19: Şi Eu, de asemenea, îţi spun că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea; şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.

11 Acum, secretul mare şi important al întregii probleme şi summum bonum al întregului subiect de care ne ocupăm constă în obţinerea puterilor Sfintei Preoţii. Acela căruia îi sunt date aceste chei nu are nici o dificultate în obţinerea cunoaşterii faptelor cu privire la salvarea copiilor oamenilor, atât ale celor morţi, cât şi ale celor vii.

12 În aceasta rezidă slava şi onoarea, nemurirea şi viaţa veşnică: rânduiala botezului prin apă, în care trebuie să fii scufundat pentru a răspunde unei asemănări cu aceia care au murit, astfel încât un principiu să fie de acord cu celălalt; să fii scufundat în apă şi să ieşi din apă simbolizează învierea morţilor, când morţii ies din mormintele lor; astfel, această rânduială a fost instituită pentru a stabili un raport cu rânduiala botezului pentru morţi, fiind simbolul morţilor.

13 În consecinţă, bazinul pentru botez a fost instituit ca o similitudine a mormântului şi s-a poruncit ca să fie amplasat într-un loc sub acela în care aceia în viaţă au obiceiul să se întâlnească pentru a-i reprezenta pe aceia care sunt în viaţă şi pe aceia care sunt morţi şi faptul că toate lucrurile pot avea asemănările lor şi că ele pot fi în acord unele cu altele—ceea ce este pământesc fiind în acord cu ceea ce este ceresc, aşa cum a declarat Pavel în 1 Corinteni 15:46, 47 şi 48:

14 Dar întâi a fost nu ceea ce este spiritual, ci ceea ce este firesc; ceea ce este spiritual este pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este Domnul din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi aşa cum sunt înregistrările care sunt corect ţinute pe pământ cu privire la morţii voştri, tot aşa sunt înregistrările în cer. Aceasta este, deci, puterea de pecetluire şi de legare şi, într-un sens al cuvântului, cheile împărăţiei, care constau în cheile cunoaşterii.

15 Şi acum, preaiubiţii mei fraţi şi surori, permiteţi-mi să vă asigur că acestea sunt principii cu privire la cei morţi şi la cei vii peste care nu putem trece cu uşurinţă, pentru că privesc salvarea noastră. Pentru că salvarea lor este necesară şi esenţială pentru salvarea noastră, aşa cum spune Pavel cu privire la strămoşi—că fără noi ei nu pot ajunge la desăvârşire—şi nici noi fără morţii noştri nu putem ajunge la desăvârşire.

16 Şi acum, cu privire la botezul pentru morţi, eu vă voi da un alt citat al lui Pavel, 1 Corinteni 15:29: Altfel, ce ar face cei care se botează pentru morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?

17 Şi din nou, în legătură cu acest citat, am să vă dau un citat al unui profet care a avut ochii aţintiţi asupra restaurării preoţiei, asupra slavei care va fi dezvăluită în ultimele zile şi într-un mod special asupra acestui subiect, cel mai glorios dintre toate subiectele aparţinând Evangheliei nepieritoare, numit botezul pentru morţi; pentru că, Maleahi spune în ultimul capitol, versetele 5 şi 6: Iată, vă voi trimite pe Ilie, profetul, înainte de a veni ziua Domnului, ziua cea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor ca, nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem.

18 Aş fi putut da o traducere mai clară, dar ea este suficient de clară, aşa cum este, pentru scopul meu. Este suficient să ştii, în acest caz, că pământul va fi lovit de un blestem, dacă nu va există o legătură sudată, de un fel sau altul, între părinţi şi copii, într-un domeniu sau altul—şi iată, care este acest domeniu? Este botezul pentru morţi. Pentru că, fără ei noi nu putem deveni desăvârşiţi; nici ei nu pot deveni desăvârşiţi fără noi. Nici ei şi nici noi nu putem deveni desăvârşiţi fără aceia care au murit, de asemenea, în Evanghelie; pentru că este necesar ca în timpul inaugurării dispensaţiei plenitudinii timpurilor, care dispensaţie începe acum să fie inaugurată, ca o uniune întreagă, completă şi perfectă, şi complete, şi o sudură a dispensaţiilor, a cheilor, a puterilor şi a slavei să se producă şi să fie revelate din timpurile lui Adam chiar până în zilele noastre. Şi, nu numai acestea, dar şi acele lucruri care nu au fost niciodată revelate de la crearea lumii, ci au fost ţinute ascunse faţă de înţelepţi şi inteligenţi, vor fi revelate pruncilor şi sugarilor în această dispensaţie, care este dispensaţia plenitudinii timpurilor.

19 Ori, ce auzim în Evanghelia pe care am primit-o? Un glas de bucurie! Un glas de îndurare venit din cer; şi un glas de adevăr ieşind din pământ; veşti bune pentru cei morţi; un glas de bucurie pentru cei vii şi cei morţi; veşti bune de mare bucurie. Ce frumoase sunt pe munţi picioarele acelora care aduc veşti de bucurie despre lucruri bune şi care spun către Sion: Iată, Dumnezeul tău domneşte! Cunoaşterea lui Dumnezeu va coborî asupra lor ca roua Carmelului!

20 Şi din nou, ce auzim noi? Veşti bune din Cumora! Moroni, un înger din cer, declarând împlinirile profeţilor: cartea care trebuia revelată. Un glas al Domnului în pustiul Fayette, ţinutul Seneca, anunţând că trei martori urmau să depună mărturie despre carte! Glasul lui Mihail, pe malul râului Susquehanna, descoperindu-l pe diavol când acesta a apărut ca un înger al luminii! Glasul lui Petru, Iacov şi Ioan în pustiu, între Harmony, ţinutul Susquehanna, şi Colesville, ţinutul Broome, pe râul Susquehanna, declarând că ei posedă cheile împărăţiei şi ale dispensaţiei plenitudinii timpurilor!

21 Şi din nou, glasul lui Dumnezeu în camera bătrânului tată Whitmer, în Fayette, ţinutul Seneca, în diverse timpuri şi diferite locuri, în timpul tuturor călătoriilor şi al suferinţelor acestei Biserici a lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă! Şi glasul lui Mihail, arhanghelul; glasul lui Gabriel şi al lui Rafael şi al diferiţilor îngeri, de la Mihail sau Adam până în prezent, toţi declarând dispensaţiile lor, drepturile lor, cheile lor, onorurile lor, măreţiile şi slava lor şi puterea preoţiei lor; dând rând după rând, precept după precept; puţin aici, puţin acolo; dându-ne consolare arătându-ne ceea ce va veni, confirmând speranţele noastre!

22 Fraţilor, să nu perseverăm noi într-o cauză aşa măreaţă? Mergeţi înainte şi nu înapoi. Curaj, fraţilor; şi înainte, înainte, spre victorie! Inima voastră să se bucure şi să fie foarte veselă. Pământul să izbucnească în cântece. Morţii să cânte imnuri de laudă veşnică regelui Emanuel, care a stabilit, înainte de a fi lumea, ceea ce ne va da nouă puterea să-i răscumpărăm din închisoare; pentru că prizonierii vor fi liberi.

23 Munţii să scoată strigăte de bucurie şi voi văi, toate, strigaţi tare; şi voi, mări şi pământuri toate, povestiţi minunile Regelui vostru Veşnic! Şi voi, râuri, pârâuri şi râuleţe curgeţi cu bucurie. Pădurile şi toţi copacii de pe câmp să-L laude pe Domnul; şi voi, stânci solide, plângeţi de bucurie! Şi soarele, luna şi stelele de dimineaţă să cânte împreună şi toţi fiii lui Dumnezeu să strige de bucurie! Şi creaţiile veşnice să declare numele Său în vecii vecilor! Şi din nou, eu spun, ce glorios este glasul pe care-l auzim din cer, proclamând în urechile noastre slava, şi salvarea, şi onoarea, şi nemurirea şi viaţa veşnică; împărăţii, principate şi puteri!

24 Iată, ziua măreaţă a Domnului este aproape; şi cine va putea să îndure ziua venirii Sale şi cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Pentru că El este ca focul topitorului şi ca leşia nălbitorului; şi El va sta, ca un topitor şi ca un purificator de argint, şi-i va purifica pe fiii lui Levi şi îi va curăţi ca pe aur şi argint pentru ca ei să poată oferi Domnului o ofrandă în dreptate. De aceea, noi, ca Biserică şi ca oameni, şi ca sfinţi din zilele din urmă, să-I oferim Domnului o ofrandă în dreptate; şi să prezentăm în templul Său sfânt, când este gata, o carte conţinând înregistrările pentru morţi, care vor fi în întregime demne de acceptare.

25 Fraţilor, am multe lucruri să vă spun despre acest subiect; dar, voi încheia pentru moment şi voi continua subiectul altă dată. Rămân, ca întotdeauna, slujitorul vostru umil şi prietenul vostru fidel,

Joseph Smith.