Mamă din Cer

Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă propovăduieşte că toţi oamenii, bărbaţi şi femei, sunt copii de spirit preaiubiţi ai unor părinţi cereşti, un Tată Ceresc şi o Mamă Cerească. Această înţelegere se bazează pe învăţăturile din scripturi şi ale profeţilor despre natura lui Dumnezeu, relaţia noastră cu Divinitatea şi potenţialul divin al bărbaţilor şi al femeilor. ¹ Doctrina despre o Mamă Cerească este o credinţă preţuită şi unică a sfinţilor din zilele din urmă. ²

Deşi nu există o înregistrare privind o revelaţie oficială primită de Joseph Smith cu privire la această doctrină, unele femei dintre sfinţii din zilele de urmă de la începuturile Bisericii îşi amintesc că acesta le-a propovăduit personal despre o Mamă din Cer. ³ Primele referinţe publicate despre această doctrină au apărut la scurt timp după moartea lui Joseph Smith în anul 1844, în documente scrise de persoane apropiate lui. ⁴ Cea mai cunoscută exprimare a acestei idei se găseşte în poezia scrisă de Eliza R. Snow, intitulată „My Father in Heaven” (Tatăl meu din Cer) şi cunoscută acum ca imn, sub titlul „Tatăl meu”. În text este declarat: „Singur e un părinte în ceruri? / Nu, nu e adevărat! / Adevărul veşnic este / Am şi o mamă în înalt” ⁵ .

Conducătorii ulteriori ai Bisericii au confirmat existenţa unei Mame în Cer. În anul 1909, Prima Preşedinţie ne-a învăţat: „Toţi bărbaţii şi toate femeile sunt creaţi după asemănarea Tatălui şi a Mamei Universului şi sunt literalmente fiii şi fiicele Dumnezeirii” ⁶ . Susa Young Gates, o conducătoare importantă a Bisericii, a scris în anul 1920 că viziunile şi învăţăturile lui Joseph Smith revelează adevărul potrivit căruia „Mama divină, [este] lângă Tatăl divin” ⁷ . Şi, în „Familia: o declaraţie oficială către lume”, care a fost publicată în anul 1995, Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli au declarat: „Fiecare [persoană] este un fiu sau o fiică iubită de spirit ai unor părinţi cereşti şi, datorită acestui lucru, fiecare are o natură şi un destin divine” ⁸ .

Profeţii ne-au învăţat că părinţii noştri cereşti lucrează împreună pentru salvarea familiei umane. Vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat: „Noi facem parte dintr-un plan divin întocmit de Părinţi Cereşti care ne iubesc” ⁹ . Preşedintele Harold B. Lee a declarat: „Noi uităm că avem un Tată Ceresc şi o Mamă Cerească și ei sunt chiar mai îngrijoraţi, probabil, decât tatăl şi mama noastră de pe pământ şi că influenţele cerului lucrează constant pentru a încerca să ne ajute atunci când facem tot ce putem” ¹⁰ .

Sfinţii din zilele din urmă Îl preaslăvesc pe Tatăl Ceresc, în numele lui Hristos şi nu se roagă Mamei Cereşti. Astfel, ei urmează tiparul stabilit de Isus Hristos, care i-a învăţat pe ucenicii Săi să „[se roage întotdeauna] la Tatăl în numele [Său]” ¹¹ . Sfinţii din zilele din urmă sunt învăţaţi să se roage Tatălui Ceresc, dar, după cum a spus preşedintele Gordon B. Hinckley: „Faptul că nu ne rugăm Mamei noastre din Cer nu O face mai prejos sau nu O denigrează în niciun fel” ¹² . Într-adevăr, aşa cum a scris vârstnicul Rudger Clawson: „Cinstim femeia când recunoaştem Dumnezeirea în Prototipul ei etern” ¹³ .

Ca în cazul multor alte adevăruri ale Evangheliei, cunoaşterea noastră prezentă despre Mama din Cer este limitată. Cu toate acestea, ni s-a oferit suficientă cunoaştere să apreciem caracterul sacru al acestei doctrine şi să înţelegem tiparul divin stabilit pentru noi, în calitate de copii ai unor părinţi cereşti. Sfinţii din zilele din urmă cred că acest tipar este reflectat în declaraţia lui Pavel: „În Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie” ¹⁴ . Bărbaţii şi femeile nu pot fi exaltaţi unii fără alţii. Tot aşa cum avem un Tată în Cer, avem o Mamă în Cer. Aşa cum a declarat vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli: „Teologia noastră începe cu părinţi cereşti. Cea mai înaltă aspiraţie a noastră este să devenim asemenea Lor” ¹⁵ .