Jane Elizabeth Manning James

Jane Elizabeth Manning (circa 1822-1908) a fost unul dintre cei cel puțin cinci copii ai unui cuplu de afro-americani din Connecticut, care au fost liberi într-o perioadă în care majoritatea oamenilor de culoare din Statele Unite erau sclavi.¹ Ca tânără adultă, ea s-a alăturat Bisericii Congregaționale Noul Canaan în anul 1841, dar, 18 luni mai târziu, în iarna dintre anii 1842-1843, ea și câțiva membri ai familiei au fost botezați în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Curând, Jane și alți membri ai familiei sale au dorit să se alăture sfinților în Nauvoo, astfel că au călătorit din Connecticut la New York, plănuind să călătorească atât cu vapoarele cu aburi, cât și cu șlepurile. Cu toate acestea, li s-a refuzat accesul pe șlep din cauza rasei lor, fiind nevoiți să meargă pe jos restul drumului de aproximativ 1287 de kilometri. În Peoria, Illinois, autoritățile locale i-au interogat pe membrii familiei Mannings ca potențiali sclavi fugari și au cerut documente care să dovedească statutul lor de oameni liberi. Rasismul a fost un obstacol cu care Jane avea să se confrunte tot restul vieții ei.

Odată ce a ajuns în Nauvoo, Jane s-a împrietenit repede cu Joseph și Emma Smith. Ea a locuit cu ei și a lucrat în gospodăria lor. La un moment dat, Emma a invitat-o pe Jane să fie adoptată drept copil al familiei Smith printr-o pecetluire a preoției.² Jane a refuzat, înțelegând greșit practica nouă și neobișnuită, dar a crezut cu fermitate în rolul profetic al lui Joseph. „L-am cunoscut cu adevărat pe profetul Joseph Smith”, a depus ea mărturie mai târziu. „A fost cel mai bun om pe care l-am văzut vreodată pe pământ… Eram sigură că era un profet pentru că știam acest lucru.”³

Prin conversațiile pe care le-a avut cu Joseph și cu mama sa, Lucy Mack Smith, Jane a aflat multe lucruri despre Cartea lui Mormon și traducerea acesteia și a dobândit înțelegere și respect pentru rânduielile din templu.

Jane s-a căsătorit cu Isaac James, un convertit de culoare liber din New Jersey. Ei, împreună cu fiul lui Jane, Sylvester, au părăsit Nauvoo în anul 1846 pentru a se îndrepta spre vest alături de sfinți. În luna iunie a acelui an, s-a născut fiul lui Jane și al lui Isaac, Silas. Anul următor, familia a traversat câmpiile, ajungând în Valea Salt Lake în toamna anului 1847. Isaac și Jane au mai avut alți șase copii, dintre care doar doi au trăit mai mult decât Jane. Asemenea altora dintre primii coloniști care au ajuns în Valea Salt Lake, Jane și Isaac au muncit din greu pentru a asigura cele necesare familiei lor. Isaac a muncit ca lucrător și vizitiu ocazional pentru Brigham Young și Jane a țesut pânză, a făcut haine și a spălat rufe, așa cum făcuse în Nauvoo.

Neînțelegerile în căsnicie i-au făcut pe Isaac și Jane să divorțeze în anul 1870. Mai târziu, Jane a avut o căsătorie, care a durat doi ani, cu un fost sclav, Frank Perkins, dar, curând, și-a reluat viața de mamă singură și de bunică. Nevoile financiare și decesul a trei dintre copiii săi au determinat-o pe Jane să se întoarcă la muncă. Ea a făcut și a vândut săpun, în timp ce doi dintre fiii săi s-au angajat ca lucrători. În anul 1890, după ce a fost plecat 20 de ani, Isaac s-a întors în orașul Salt Lake, și-a înnoit calitatea de membru al Bisericii și a dezvoltat o relație de prietenie cu Jane. Când el a murit, un an mai târziu, ceremonia funerară s-a desfășurat în casa ei.

Pe parcursul greutăților vieții ei, Jane a rămas devotată credinței ei în învățăturile Evangheliei și a prețuit calitatea sa de membră a Bisericii. Ea a donat pentru construcția templului și a participat la Societatea de Alinare și la Societatea de Întărire a Tinerelor Fete.⁴ Jane s-a bucurat din plin de darurile Spiritului, incluzând viziuni, vise, vindecări prin credință și vorbitul în alte limbi. „Credința mea în Evanghelia lui Isus Hristos”, a scris ea mai târziu, „este la fel de puternică astăzi, de fapt, dacă este posibil, este mai puternică decât în ziua în care am fost botezată”⁵.

Între anii 1884 și 1904, Jane i-a contactat periodic pe conducătorii Bisericii – John Taylor, Wilford Woodruff, Zina D. H. Young și John F. Smith – și a cerut permisiunea de a-și primi înzestrarea în templu și de a fi pecetluită.⁶ În acea perioadă, bărbaților și femeilor de culoare, sfinți din zilele din urmă, nu li se permitea să participe la majoritatea rânduielilor din templu. În anul 1888, președintele de țăruș Angus M. Cannon i-a permis lui Jane să înfăptuiască botezuri pentru rudele ei decedate.⁷ În cele din urmă, conducătorii Bisericii i-au permis să fie pecetluită, prin înlocuitor în familia lui Joseph Smith ca slujitoare, în anul 1894, acesta fiind un eveniment unic. Deși nu a primit înzestrarea în templu sau pecetluirile cu familia în timpul vieții ei, aceste rânduieli au fost înfăptuite pentru și în folosul ei, în anul 1979.⁸

A murit în data de 16 aprilie 1908, la vârsta de 95 de ani, fiind întotdeauna o sfântă din zilele din urmă credincioasă. Deseret News a scris: „Puține persoane au fost mai remarcate pentru credința și loialitatea lor decât a fost Jane Manning James, chiar dacă, pe umilul pământ, ea a numărat prieteni și cunoștințe cu sutele”⁹.